Toate articolele scrise de cornelio

RP – 2020/1

TINERII VULNERABILI ŞI INEGALITATEA SOCIALĂ. O ANALIZĂ A SITUAŢIEI SOCIALE A TINERILOR NEET ÎN ROMÂNIA | Sebastian ŢOC
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: În acest articol analizez situaţia tinerilor vulnerabili din România, cu accent pe tinerii NEET, una dintre categoriile aflate în risc de excluziune socială în spaţiul european. Scopul este de a înţelege situaţia tinerilor care se află în situaţii de vulnerabilitate, împreună cu problemele specifice sistemului de învăţământ, pieţei muncii şi care decurg din (in)eficienţa sistemului de protecţie socială. Prima parte a lucrării are ca scop descrierea inegalităţilor sociale la care sunt expuşi tinerii din România. A doua parte propune analiza descriptivă a profilului tinerilor NEET din România şi din Uniunea Europeană. Realizez analize secundare utilizând date furnizate de Eurostat pentru a contura un profil al tinerilor NEET din România, date pe care le completez cu informaţii calitative obţinute de la tineri NEET şi asistenţi sociali, prezentate într-un raport al Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei (ISE, 2015). A treia parte se concentrează pe problemele cu care tinerii se confruntă la ieşirea din sistemul de învăţământ, precum şi pe inegalităţile de pe piaţa muncii şi pe aspecte ce ţin de eficienţa transferurilor sociale în România. Ultima parte este dedicată prezentării unor programe de tineret în contextul austerităţii.

Cuvinte cheie: inegalităţi sociale, piaţa muncii, politici de tineret, tinerii NEET, vulnerabilitate

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


SLABA CALITATE A PROCESULUI EDUCAŢIONAL – CAUZA PRINCIPALĂ A PĂRĂSIRII TIMPURII A ŞCOLII | Adela Mihaela ŢĂRANU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Asocierea a trei concepte – calitate, echitate, incluziune – reprezintă acum axa transversală a documentelor de politici educaţionale internaţionale şi europene, deci şi o ţintă importantă pentru toate sistemele de învăţământ. Potrivit documentelor strategice ale UNESCO referitoare la educaţie în perspectiva anului 2030 şi la obiectivele de dezvoltare pentru mileniul în curs, calea cea mai sigură pentru incluziunea socială o reprezintă crearea sistemelor educaţionale incluzive. Incluziunea reprezintă un aspect consecvent valorii şi principiului echităţii, menit să asigure dreptul tuturor copiilor de a se dezvolta şi de a-şi atinge întregul potenţial. Comisia Europeană defineşte echitatea drept gradul în care persoanele pot valorifica accesul şi oportunităţile educaţionale, intervenţiile şi rezultatele educaţiei, respectiv ale formării profesionale.
La nivel internaţional, indicatorul „early school leaving” înregistrează măsura în care un sistem reuşeşte să combată inechităţile în termeni de excluziune. Conform datelor Eurostat 2019 pentru România, la un nivel de 16,4% în 2018, rata părăsirii timpurii a şcolii şi formării (de către persoanele între 18 şi 24 de ani) rămâne una dintre cele mai crescute din UE. Procentul este semnificativ ridicat comparativ cu media UE şi faţă de ţinta naţională pentru 2020. Studiul susţine că, în ciuda politicilor de îmbunătăţire a calităţii educaţiei din ultimul deceniu, majoritatea măsurilor sunt axate pe abordarea barierelor sociale în calea participării şcolare şi mai puţin pe creşterea calităţii educaţiei oferite în şcoli (calitatea de proces).

Cuvinte cheie: calitatea educaţiei, echitate, educaţie incluzivă, părăsirea timpurie a şcolii, politici educaţional

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


POZIŢIONAREA ELEVILOR CU STATUS SOCIO-ECONOMIC SCĂZUT FAŢĂ DE ÎNVĂŢAREA ŞCOLARĂ – STUDIU DE CAZ | Octavia BORŞ
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: În România, persoanele cu un nivel ridicat de educaţie este mai probabil să dobândească un status ocupaţional mai înalt decât tatăl lor, o dată cu înaintarea în carieră (Jecan & Pop, 2012) şi venituri mai mari cu fiecare an de şcoală absolvit (Varly et al., 2014). Totodată, decalajul dintre rezultatele elevilor reflectă inegalităţile socio-economice dintre aceştia (Botezat, 2019; Feşnic, 2019; Ivan, 2019; Tufiş, 2008; Ţoc, 2016). Prezentul studiu de caz descrie şi pune în discuţie reprezentările profesorilor despre elevii cu status socio-economic scăzut şi pe cele ale elevilor despre învăţare, într-un colectiv de clasa a VIII-a. Analiza prezentată în acest articol include date colectate în februarie 2018 prin interviuri cu profesori, dirigintele clasei şi elevi, respectiv prin observare neparticipativă la ore, în pauze şi în cadrul unei şedinţe cu părinţii. Studiul de caz dezvăluie că, în discursul profesorilor, elevii sunt reprezentaţi ca „dezinteresaţi” faţă de educaţia lor formală, iar elevii, la rândul lor, se prezintă ca „leneşi” pentru că nu îşi fac temele, nu învaţă acasă şi/sau nu răspund suficient în clasă. Astfel, în cazul studiat, elevii cu status socio-economic scăzut par să îşi însuşească discursul deficitar al profesorilor, să îşi plaseze nevoile individuale, inclusiv cele de sprijin al învăţării, într-o zonă de ilegitimitate şi să-şi reprezinte învăţarea ca un act mai degrabă individual. Elevii opun rezistenţă la ore, dar reprezentările lor despre învăţare nu contestă autoritatea pedagogică, ci dezvăluie eforturile acestora de auto-disciplinare.

Cuvinte cheie: clasă socială, identitate, învăţare şcolară, sprijin, status socioeconomic

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


RESURSE SOCIALE ALE ŞCOLILOR DIN ZONELE DEFAVORIZATE | Aura ŢABĂRĂ, Ovidiu BUNEA
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Articolul prezintă concluziile unei cercetări desfăşurate în anul 2019 în judeţul Iaşi, cercetare care a urmărit descrierea şi măsurarea principalelor resurse sociale ale şcolii, aşa cum rezultă din opiniile cadrelor didactice. Demersul a urmărit identificarea punctelor tari şi a celor slabe, în vederea realizării unei diagnoze în unităţile avute în vedere. Cercetarea pe bază de chestionar s-a desfăşurat în şase unităţi şcolare, trei din mediul urban şi trei din mediul rural, încadrate în categoria localităţilor defavorizate socio-economic. În şcolile implicate învaţă 5237 de copii, iar activitatea este coordonată de 345 de cadre didactice, din care au răspuns la chestionar 156. Instrumentul a fost construit prin operaţionalizarea conceptului de Şcoală Prietenoasă Copilului, concept promovat de UNICEF, prin intermediul a cinci indicatori: eficacitate, incluziune, încredere a copiilor în şcoală, siguranţă, relaţia cu părinţii. Media cea mai ridicată a fost obţinută de variabila „încredere”, urmată de „eficacitate”; în a doua categorie se află „incluziunea” şi „relaţia cu părinţii”, iar „siguranţa” este pe ultimul loc. În ansamblu, a rezultat că respondenţii cadre didactice au o părere bună în ceea ce priveşte încrederea pe care copiii o au în şcoală şi în îndeplinirea misiunii lor, dar evaluează critic relaţia cu părinţii şi siguranţa din unităţile de învăţământ.

Cuvinte cheie: eficacitate, incluziune, resurse sociale ale şcolii, Şcoală Prietenoasă Copilului

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


PREZENŢA EXPERIENŢELOR VIEŢII, A TRADIŢIILOR ŞI A ISTORIEI ROMILOR ÎN MANUALELE ROMÂNEŞTI – O ANALIZĂ A CONŢINUTULUI DIN PERSPECTIVA JUSTIŢIEI SOCIALE | Cristina TUNEGARU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Persoanele aparţinând minorităţii rome au fost victime ale opresiunii în România timp de mai multe secole, „în lunga prezenţă a romilor în Europa de Est, nicăieri experienţa lor nu a fost mai grea decât în România” (Crowe & Kolsti, 1991, p. 61). În prezent, educaţia poate juca un rol cheie în a garanta că romii sunt trataţi cu respect şi demnitate, că primesc recunoaştere fără a fi stigmatizaţi.
Această lucrare este rezultatul unui studiu privind reprezentări ale minorităţilor în manualele româneşti. În vreme ce multe reforme educaţionale au avut ca obiectiv îmbunătăţirea prezenţei la cursuri şi a rezultatelor şcolare – şcoli cu predare în limba romani, manuale în limba romani, locuri rezervate la liceu şi facultate pentru elevii de etnie romă – rămâne o întrebare deschisă măsura în care manualele româneşti sunt suficient de incluzive şi eficiente în combaterea discriminării rasiale şi a stereotipurilor.
Utilizând perspectiva justiţiei sociale, argumentăm că manualele discriminează sistematic elevii romi prin subreprezentarea experienţelor, a tradiţiilor şi a istoriei rome. Analiza datelor permite explorarea a două direcţii de argumentare. În primul rând, am examinat manualele pentru şcoala primară şi gimnazială (clasele a II-a – a VI-a) căutând reprezentări ale realităţilor şi culturii rome. În al doilea rând, am explorat prezenţa sau absenţa datelor istorice referitoare la etnia romă. Sperăm ca această explorare să devină un punct de plecare pentru o discuţie despre curriculumul aplicat din România, componenta analizată în cazul nostrum fiind manualele şcolare aprobate de Ministerul Educaţiei. S-a colectat, de asemenea, o cantitate limitată de date comparative care sugerează o atenţie disproporţionată pentru minoritatea maghiară în raport cu cea romă, aceste date deschizând posibilitatea unor cercetări ulterioare.

Cuvinte cheie: justiţie socială, minorităţi, opresiune, romi

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


„MERSUL PE SÂRMĂ”: PROVOCĂRI ÎNTÂLNITE DE PROFESORII DEBUTANŢI ÎN PRACTICA DIDACTICĂ | Miruna Luana MIULESCU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Primii ani de experienţă didactică sunt cruciali pentru profesorii începători, deoarece aceştia se confruntă cu numeroase provocări. Mai mult decât atât, modul în care debutanţii reuşesc să gestioneze provocările în primul lor an de muncă este un factor cheie în ceea ce priveşte decizia lor de a continua să lucreze în sistem. În acest sens, o temă importantă din literatura de specialitate explorează experienţele şi provocările educatorilor debutanţi, întrucât tot mai mulţi cercetători vorbesc despre „şocul practicii”, „şocul realităţii” sau „şocul de tranziţie” pentru a descrie mai bine procesul pe care noii profesori îl parcurg pentru a se obişnui cu noul lor context profesional. Studiul nostru investighează experienţele solicitante pe care le întâmpină profesorii începători din grădiniţă, precum şi strategiile adoptate pentru a le depăşi. Participanţii studiului sunt cadre didactice debutante (n = 16) cu o experienţă de predare de maximum trei ani, din şase grădiniţe de stat. În cadrul unei investigaţii calitative de tip fenomenologic, datele au fost colectate prin interviuri semi-structurate, focus grupuri şi prin analiza jurnalelor completate de participanţii la studiu. După prelucrarea şi analiza datelor, au fost identificate cinci teme principale. Cele mai importante constatări indică faptul că un nou context profesional poate duce adesea la incertitudine şi disconfort. Mai mult, descrierile „momentelor provocatoare” ale debutanţilor se referă, în general, la experienţe legate de propria lor dezvoltare profesională, aspecte organizatorice, precum şi relaţiile cu elevii, colegii, managerii şcolari şi părinţii. Rezultatele studiului arată necesitatea restructurării procesului de colaborare între debutanţi şi grădiniţe, în vederea îmbunătăţirii raporturilor de colaborare şi oferirii contextului adecvat pentru dezvoltarea profesională a educatorilor aflaţi la început de carieră.

Cuvinte cheie: experienţe solicitante, formarea profesorilor, profesori debutanţi, studiu calitativ.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


COMPETENŢELE DE CETĂŢENIE DIGITALĂ ALE VIITORILOR PROFESIONIŞTI ÎN EDUCAŢIE. ABORDĂRI ÎN CONTEXTUL MĂSURILOR DE DISTANŢARE SOCIALĂ GENERATE DE RĂSPÂNDIREA COVID-19 | Mirela ALEXANDRU, Iulia Nyia CUI, Carmen DOBRI, Cristian-Vasile GHIŢĂ, Mihaela-Elena IONICĂ, Alina Andreea MUŞESCU, Veronica Lulu Viorica SEREA, Leyla SAFTA-ZECHERIA
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Măsurile de distanţare socială impuse de pandemia COVID-19 au condus aproape peste noapte la digitalizarea activităţilor educaţionale din România şi din lume, iar această transformare a făcut mult mai vizibilă nevoia de dezvoltare a unor comportamente responsabile şi adecvate în mediul online şi ne-a făcut să ne punem întrebarea: „Ce competenţe de cetăţenie digitală au viitorii profesionişti în educaţie?”. Pentru a răspunde la această întrebare am administrat un chestionar online structurat, cu răspunsuri închise, care a vizat identificarea competenţelor de cetăţenie digital distribuite pe trei dimensiuni (respect, educaţie şi protecţie), ale studenţilor din programele de licenţă în ştiinţele educaţiei din România. Studiul a arătat că respondenţii au competenţe (în termen de cunoştinţe şi atitudini) de cetăţenie digitală bine dezvoltate, dar că este nevoie de un accent mai pronunţat pe dezvoltarea abilităţilor de a acţiona pentru a transforma aceste cunoştinţe şi atitudini în practică. De asemenea, măsurile de distanţare socială şi digitalizarea, asociate procesului educaţional, apar atât ca factori de stres, cât şi ca o oportunitate de dezvoltare a competenţelor de cetăţenie digitală prin învăţare experienţială.

Cuvinte cheie: cetăţenie digitală, educaţie în perioada pandemiei COVID-19, formare iniţială a profesorilor

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


O PRIVIRE CRITICĂ ASUPRA PORTOFOLIULUI CA INSTRUMENT PENTRU ÎNVĂŢAREA REFLECTIVĂ: PERCEPŢIA STUDENŢILOR | Elena MARIN
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Noile provocări cu care se confruntă viitorii profesori îi determină să-şi asume un nou rol, acela de practician reflectiv. De aceea, programele universitare ar trebui să le ofere viitoarelor cadre didactice oportunitatea de a se implica în experienţe practice, care le vor stimula abilităţile de reflecţie şi care pot ajuta la crearea unei cariere didactice autentice. În acest sens, o serie de intervenţii, la nivel simulativ, au fost puse în practică de către studenţii înscrişi în anul II la programul de studiu Pedagogie de la Universitatea din Bucureşti. După participarea la
activităţile propuse, studenţii au avut de redactat un eseu reflectiv. O serie de focus-grupuri au fost realizate cu scopul de a identifica atitudinile şi opiniile studenţilor/viitorilor profesori despre utilizarea unui eseu reflectiv ca o modalitate de formare profesională. Rezultatele arată că eseul reflectiv este un instrument care are un rol semnificativ în construirea unor experienţe de învăţare mai bune şi mai semnificative şi ajută la furnizarea de decizii metodologice bazate pe dovezi.

Cuvinte cheie: portofoliu, practică reflectivă, universitate, viitori profesori

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


EFECTELE ACTIVITĂŢILOR EXTRACURRICULARE ŞI EXTRAŞCOLARE ASUPRA PERFORMANŢEI ŞCOLARE | Andrea BARABÁS
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Situaţia socio-economică a familiei influenţează foarte mult performanţa şcolară, însă şi alţi factori au efecte asupra rezultatelor şcolare. Studiile evidenţiază că activităţile extraşcolare şi extracurriculare au beneficii asupra performanţei şcolare, precum şi asupra depăşirii eşecului şi a abandonului şcolar. Cercetarea noastră se concentrează pe studierea efectelor activităţilor extracurriculare şi extraşcolare asupra rezultatelor de la evaluările naţionale de la clasa a 4-a. Întrucât evaluările naţionale nu sunt însoţite de chestionare informative, nu cunoaştem impactul factorilor contextuali asupra rezultatelor elevilor. De aceea, am creat un chestionar care să ne ajute în identificarea factorilor ce influenţează performanţa şcolară a elevilor. În acest studiu ne concentrăm pe analiza bazei de date KOV-ET-OM-2017, care conţine rezultatele evaluării competenţelor elevilor din clasa a 4-a cu predare în limba minorităţilor maghiare (N=1054) din judeţul Covasna şi informaţii legate de factorii contextuali. Rezultatele cercetării evidenţiază faptul că activităţile extraşcolare au efect benefic asupra dezvoltării competenţelor şcolare. Dintre activităţile extracurriculare organizate de şcoală se observă efectul pozitiv al taberelor şi activităţilor de dezvoltare.

Cuvinte cheie: activităţi extracurriculare, activităţi extraşcolare, afterschool, performanţă şcolară

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


AUTOEFICIENŢA CU PRIVIRE LA DEPRINDERILE ACADEMICE ŞI AŞTEPTĂRILE LEGATE DE ABSOLVIREA FACULTĂŢII CA PREDICTORI AI SATISFACŢIEI FAŢĂ DE DOMENIUL DE STUDIU ALES ŞI AI INTENŢIEI DE RENUNŢARE LA FACULTATE | Raluca LIVINŢI, Dragoş ILIESCU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Având drept cadru teoretic modelul integrativ din Teoria social-cognitivă a carierei, studiul de faţă investighează într-o abordare longitudinală relaţia dintre autoeficacitatea cu privire la deprinderile academice, aşteptările pozitive legate de calitatea de absolvent al unei facultăţi şi intenţia de a renunţa la facultate, având ca mediator satisfacţia cu profilul ales. Studiul investighează, de asemenea, dacă potrivirea/congruenţa vocaţională aduce un increment peste variabilele menţionate anterior în explicarea intenţiei de a renunţa la facultate. Eşantionul a fost format din 167 de studenţi înscrişi în primul an în domenii diverse, care au completat instrumente de măsurare a autoeficienţei, a aşteptărilor şi a potrivirii/ congruenţei vocaţionale în primele săptămâni ale anului universitar. În al doilea semestru, şase luni mai târziu, au completat instrumente de măsurare a satisfacţiei faţă de profilul ales şi a intenţiei de a renunţa la facultate. Rezultatele au arătat că cea mai bună potrivire o are un model în care satisfacţia faţă de profilul ales este un mediator total în relaţia dintre autoeficienţă şi intenţia de a renunţa la facultate şi în relaţia dintre aşteptări şi intenţia de a renunţa la facultate. Indicii de potrivire Iachan şi Zener-Schnuelle au prezis intenţia de a renunţa la facultate. Cu toate acestea, adăugarea lor la model nu aduce un increment explicativ, ci din contra, conduce la o potrivire mai mică a modelului. Sunt discutate implicaţiile.

Cuvinte cheie: abandon universitar, autoeficienţă cu privire la deprinderi academice, aşteptări pozitive legate de calitatea de absolvent al unei facultăţi, indicele de congruenţă Holland, Teoria social cognitivă a carierei

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


INDUCEREA RUŞINII ŞI VINOVĂŢIEI ÎN CONDUCEREA ŞI FACILITAREA ACTULUI DE ÎNVĂŢARE AL ŞCOLARULUI MIC: RELAŢIA CU DEZVOLTAREA SIMPTOMATOLOGIEI ASOCIATE ANXIETĂŢII | Letiţia ANCULETE,  Graţiela SION
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Impunerea şi controlul actului de învăţare fac uz de emoţiile auto-reflexive de ruşine şi vinovăţie ale şcolarului mic, acestea generând simptomatologie, comportamente şi atitudini asociate anxietăţii (frica de evaluare, frauda – ca formă a fricii de eşec, teama de a vorbi în faţa clasei, teama de a adresa întrebări etc.).
Tulburările de anxietate tind să înceapă devreme în viaţă şi dau naştere unei cascade de consecinţe negative pe termen lung. O meta-analiză a vârstei de debut pentru tulburările de anxietate arată că anxietatea de separare şi fobia specifică au o vârstă de debut de la 10 la 11 ani şi indică faptul că anii de şcoală primară ar putea fi o fază de risc semnificativă pentru dezvoltarea tulburărilor de anxietate.
Cercetarea a fost condusă în perioada ianuarie 2018 – mai 2019 în 10 localităţi urbane şi rurale, în rândul a 341 de copii din 20 de instituţii de învăţământ din România, dar şi a părinţilor acestora şi a cadrelor didactice (23 de respondenţi), utilizând Ancheta pe bază de chestionar omnibus, pentru măsurarea nivelului corelaţiilor dintre ruşine, vinovăţie şi simptomele clinice asociate anxietăţii la şcolari.
Un obiectiv al cercetării a fost verificarea măsurii în care anxietatea este observabilă în familie şi în sistemul educaţional. Analiza datelor a relevat o corelaţie între ruşine şi vinovăţie şi comportamentele marcate de anxietate. Totodată, s-a constatat că nu există diferenţe de manifestare a simptomelor anxioase între mediul şcolar şi cel familial şi că – în general – părinţii şi cadrele didactice pot observa caracteristicile comportamentale şi atitudinale ce semnalează prezenţa anxietăţii.

Cuvinte cheie: anxietate, mediu educaţional, ruşine, vinovăţie

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


NUMĂR ÎNTREG

APEL PENTRU ARTICOLE – REVISTA DE PEDAGOGIE, NR. 2 / 2020

APEL PENTRU ARTICOLE

REVISTA de PEDAGOGIE – JOURNAL of PEDAGOGY

Nr. 2 / 2020

Locul publicării

România

Tipul publicației

Online și tipărită

Data publicării

Decembrie 2020

Publicată de

Institutul de Științe ale Educației

ISSN

(print) 0034-8678; (online) 2559-639X

Tematica

Revista de Pedagogie (Journal of Pedagogy) este o publicație academică orientată către activitatea științifică din domeniul științelor educației, care promovează analize teoretice, metodologice și empirice relevante legate de această arie:

  • abordări teoretice în domeniul educației (de exemplu, cercetări fundamentale, analize de politici educaționale, repere europene, cercetări comparative, studii de fezabilitate);
  • rezultate ale unor cercetări, modele de intervenție, studii de caz  şi bune practici în domeniul educației;
  • rezultate ale unor proiecte relevante pentru sistemul educațional;
  • recenzii ale unor lucrări de referință, semnate de autori români și străini.

Articolele și recenziile sunt dedicate stimulării dezbaterii și facilitării consolidării unei rețele academice între cercetători și practicieni interesați de aceste subiecte.

Numărul 2 din 2020 al Revistei de Pedagogie va cuprinde articole din sfera educației, cu accent pe aplicarea rezultatelor cercetării în practica educațională.Sunt așteptate, cu prioritate, articole care abordează tematici precum:

  • demersuri didactice inovative la diverse discipline; clasa virtuală, clasa face-to-face;
  • abordări eficiente în clase cu elevi dezavantajați;
  • rezultatele studiilor internaționale și efectele lor asupra practicilor la clasă;
  • studii de interculturalitate și abordări didactice;
  • de la studiile de neuroștiințe la experiențele la clasă.

Numărul 2 din 2020 al Revistei de Pedagogie va fi coordonat de dr. Laura-Elena Căpiță și dr. Angelica Mihăilescu.

Termene limită

Autorii trebuie să trimită titlul și rezumatele articolelor (200-250 de cuvinte) la revped@ise.ro până la data de 1 iulie 2020. Persoanele care doresc să trimită o recenzie ar trebui să informeze echipa editorială până la aceeași dată, cu privire la lucrarea care va face obiectul recenziei.

Termenul limită până la care pot fi trimise articolele/recenziile in extenso este 7 septembrie 2020.

Politica editorială și îndrumări pentru autori

Articolele și recenziile pot fi redactate în limba română  sau în limba engleză (de preferat în limba engleză) și trebuie să respecte cerințele de editare ale revistei, așa cum sunt prezentate în modelul disponibil pe paginile dedicate politicii editoriale și instrucțiunilor pentru autori.

Publicarea articolelor și recenziilor este gratuită. Autorii trebuie să se asigure că prezentările lor sunt contribuții originale și nu au fost trimise spre publicare niciunei alte publicații. Toate articolele trimise fac obiectul unui proces riguros de evaluare inter pares, bazat inițial pe opinia editorului și apoi pe evaluarea a cel puțin doi recenzenți independenți, în condiții de anonimat reciproc.

Ghidul complet pentru elaborarea lucrărilor, precum și mai multe detalii despre politica editorială a revistei, sunt disponibile la secțiunea politică editorială de pe site.

Indexare

Revista este indexată în CEEOL, Citefactor, Crossref, De Gruyter (IBZ și IBR), DOAJ, EBSCO, ERIH PLUS, Google Academic și Ulrichsweb. Articolele pe subiecte de învățământ superior pot fi indexate și în HEDBIB.

Pentru informații suplimentare, vă rugăm să vă adresați redacției la adresa de contact: revped@ise.ro.

RP – 2019-2

Studii empirice

VARIABILITATEA INTERESELOR ADOLESCENȚILOR ÎN CONTEXT ACADEMIC | Claudia SĂLCEANU

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Printre cele mai studiate stadii de dezvoltare umană se găseşte adolescenţa, etapă critică de tranziţie în evoluţia umană, cu mare încărcătură de schimbări, la care tânărul trebuie să găsească soluţii creative şi să se adapteze. Între cele mai importante sarcini ale dezvoltării se află dimensiunea motivaţională, iar în mod particular, interesele ca structuri motivaţionale. Un eşantion de convenienţă, de 1360 de adolescenţi, cu vârste între 12 şi 24 de ani, au completat Chestionarul de Evaluare a Intereselor Profesionale (Cognitrom Assessment System). Obiectivele şi ipotezele cercetării s-au centrat pe evidenţierea diferenţelor în variabilitatea intereselor profesionale pe baza criteriilor: vârstă, sex şi mediu de provenienţă. Am identificat o preferinţă a postadolescenţilor pentru domeniul socialşi categoria intereselor investigative; o înclinaţie a fetelor către domeniul artistic, social şi realist;şi o preferinţă a adolescenţilor provenind din mediul urban pentru categoria intereselor convenţionale şi investigative. Rezultatele obţinute susţin importanţa cunoaşterii variabilităţii intereselor atât pentru o mai bună cunoaştere a adolescenţilor, cât şi pentru o mai bună organizare a activităţilor instructiveducative, susţinând astfel dezvoltarea consilierii şi orientării în carieră în şcoli, licee sau universităţi.

Cuvinte cheie: Adolescență, context academic, interese

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


DEZVOLTAREA INCLUZIUNII SOCIALE ȘI A COMPETENȚELOR SECOLULUI XXI PRIN ÎNVĂȚAREA BAZATĂ PE PROIECTE ÎN CONTEXTUL PROIECTULUI ERASMUS + „WISH” | Darius BOROVIC

Vezi articolul Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Studiul prezintă rezultatele cercetării experimentale ale aplicării metodologiei Project Based Learning în cadrul proiectului Erasmus Plus KA201 Work for an Inclusive School Heritage, în licee din Romania. S-a vizat dezvoltarea, schimbul şi transferul de practici inovatoare între cele 5 ţări ale parteneriatului ERASMUS + (Slovacia, Turcia, Catalonia – Spania, Italia şi România). Drept metodologie experimentală s-a utilizat o variantă originală de Project Based Learning bazată pe ideile lui John Dewey, abordarea Project Citizen şi metodologia de planificare a proiectelor de finanţare MAPA. Profesori din cele 5 ţări partenere au participat la cursuri de formare, iar elevii din liceele implicate au planificat şi implementat diferite proiecte de acţiune socială. În cadrul studiului s-au evaluat atitudinile unui eşantion de 226 de elevi din România pe baza unui chestionar validat, preluat parţial din literatura de specialitate. Cercetarea quasi-experimentală dovedeşte o creştere semnificativă statistic a atitudinilor pozitive faţă de migranţi şi minorităţi, faţă de anumite instituţii, acţiuni civice, incluziune socială. S-a îmbunătăţit, de asemenea, dorinţa de participare în soluţionarea unor probleme ale comunităţii şi nivelul de dezvoltare a unor competenţe necesare pentru secolul XXI.

Cuvinte cheie: Competențe pentru sec. XXI, incluziune socială, învățare prin metoda proiectului

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


ATITUDINEA PROFESORILOR FAȚĂ DE INCLUZIUNEA ELEVILOR CU TULBURARE HIPERCHINETICĂ CU DEFICIT DE ATENȚIE (ADHD) | Florentina LINCĂ

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: În ultimele decenii, cercetătorii din domeniul ştiinţelor educaţiei au acordat o atenţie deosebită incluziunii copiilor cu cerinţe educaţionale speciale (CES) în şcolile de masă. Copilul cu tulburarea ADHD a fost inclus în rândul celor cu CES în SUA încă din anul 1990 când s-a adoptat Legea privind educaţia persoanelor cu dizabilităţi (Individuals with Disabilities Education Act/IDEA), iar în România, deşi nu există o legislaţie specifică, încă din 1990 prin Legea 15, Parlamentul României a ratificat Convenţia cu privire la drepturile copilului prin care se puneau bazele incluziunii copilului cu CES în şcoala de masă şi în societate. Acest studiu urmăreşte atingerea a două obiective. Primul obiectiv a pus accent pe examinarea relaţiei dintre percepţia cadrelor didactice din învăţământul primar de masă asupra severităţii simptomatologiei elevilor cu ADHD, atitudinea acestora faţă de integrarea elevilor cu ADHD în şcoală şi cunoştinţele lor despre ADHD. Al doilea obiectiv a vizat aspectele din chestionarele aplicate şi din interviu. Rezultatele arată că atitudinea cadrelor didactice faţă de integrarea copiilor cu ADHD în şcoala de masă este, de cele mai multe ori, neutră, că profesorii din învăţământul de masă au cunoştinţe despre simptomatologia, etiologia şi tratamentul în cazul elevilor cu ADHD şi că există un efect de mediere (Z=2,02, p=0,044, p<0.05), iar acesta contabilizează 36,6% din efectul total. Se poate concluziona că toate obiectivele au fost atinse, iar rezultatele pot fi utilizate pentru realizarea unor programe de formare continuă pentru cadrele didactice din învăţământul primar de masă.

Cuvinte cheie: ADHD, atitudinea cadrelor didactice, cunoștințele cadrelor didactice, integrare, școală incluzivă

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


ERORI DE ÎNVĂȚARE A ȘTIINȚELOR NATURII ALE ELEVILOR DIN CICLUL PRIMAR | Luminița CATANĂ, Mădălina ANGELUȘIU

Vezi articolul Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: În primii trei ani ai învăţământului primar din România este studiată o disciplină integrată, Matematică şi explorarea mediului. În această configuraţie, pentru cunoaşterea mediului prin activităţi de explorare este alocat un buget de timp relativ redus, de numai o oră săptămânal, prioritatea fiind deseori, datorită cerinţelor din sistemul de învăţământ, matematica. În clasele a III-a şi a IV-a, studiul ştiinţelor este realizat prin intermediul unei noi discipline numită Ştiinţe ale naturii, căreia îi este alocată o oră săptămânal. În timpul avut la dispoziţie, elevii învaţă să planifice etapele unei investigaţii, participă la experimente simple şi îşi verifică astfel propriile presupuneri pentru fenomenele sau procesele deja cunoscute. Ca urmare a timpului limitat destinat ştiinţelor, sunt încă perpetuate, până în clasele gimnaziale, o serie de erori, metode inexacte şi prejudecăţi ştiinţifice preluate din familie, din cercul de prieteni sau din mass-media.

Articolul încearcă să evidenţieze câteva erori de învăţare a ştiinţelor naturii, cu exemple din caietele şi fişele de lucru realizate de elevi, să identifice posibilele cauze ale acestor erori şi să le încadreze într-o anumită tipologie. La finalul articolului se găsesc formulate câteva recomandări pentru profesorii care predau sau vor preda ştiinţe în clasele de învăţământ primar şi pentru autorii de resurse didactice pentru disciplina Ştiinţe ale naturii, care urmează să elaboreze materiale de studiu în acord cu noua programă.

Cuvinte cheie: Aria curriculară Matematică și științe ale naturii, erori de învățare a științelor, învățământ primar

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


REINTEGRAREA EDUCAȚIONALĂ A COPIILOR REMIGRAȚI ÎN ȘCOLILE ROMÂNEȘTI. STUDIU DE CAZ ÎN JUDEȚUL VRANCEA| Florentina CIOMAGA

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Sistemul educaţional românesc este în faţa unei noi provocări reprezentate de reintegrarea copiilor care se întorc în ţara de origine după o perioadă de migraţie, iar dezvoltarea politicilor şi procedurilor educaţionale devine din ce în ce mai importantă în contextul în care numărul copiilor români remigraţi este în creştere rapidă, cele mai recente estimări menţionând 150.000-180.000 (Brebuleţ, 2018).

Cercetarea a investigat percepţia socială a copiilor remigraţi în sectorul educaţional (percepţia copiilor nativi şi a profesorilor) şi potenţialele schimbări pe care profesorii, şcolile şi sistemul educaţional le pot implementa (de la activităţi specifice la dezvoltarea instituţională şi dezvoltarea unor instrumente didactice). Metodologia de cercetare este cantitativă, bazată pe un chestionar cu scale Likert.

Cercetări anterioare desfăşurate în judeţul Vrancea au evidenţiat efectele psihologice, sociale şi educaţionale ale remigraţiei, însă adaptarea sistemului educaţional la aceste nevoi este mai degrabă dependentă de modul în care sunt percepute de către factorii de decizie (profesori, personalul de conducere) şi de către copiii nativi. În mod ideal, percepţia socială ar trebui să fie cât mai apropiată de realitatea educaţională, însă ce se întâmplă dacă percepţia copiilor nativi şi a profesorilor nu corespunde realităţii? Ce se întâmplă dacă majoritatea copiilor nu poate identifica problemele pe care copiii remigraţi le au în readaptarea după revenirea în România? Dar dacă profesorii, atunci când planifică, implementează şi evaluează activităţile educaţionale, nu au la bază o cunoaştere adecvată a dificultăţilor pe care copiii remigraţi le întâmpină, pot sprijini sistemul educaţional pentru a răspunde mai bine nevoilor specifice ale remigranţilor?

Cuvinte cheie: Dezvoltare şcolară, reintegrare educaţională, remigranţi

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


BULLYINGUL ÎN ȘCOALĂ – STRATEGII DE PREVENȚIE ȘI INTERVENȚIE | Luminița Mihaela DRĂGHICESCU, Ioana STĂNCESCU

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Într-o lume care pare că îşi pierde reperele axiologice, în care conflictele, violenţa, agresivitatea sunt prezente la orice palier al ansamblului societal, nici şcoala nu mai reprezintă, pentru copii şi profesori, un mediu sigur şi pozitiv. Bullyingul este un fenomen care s-a insinuat în viaţa şcolii, având efecte negative asupra sănătăţii fizice şi psihice a copiilor, asupra personalităţii acestora, precum şi asupra eficienţei şi calităţii procesului educaţional.

În acest context, prin studiul de faţă, ne-am propus să investigăm măsura în care profesorii, conştientizând gravitatea acţiunilor subsumate bullyingului, intervin cu promptitudine, adoptând o serie de strategii de prevenire sau/şi de combatere a acestui fenomen. În condiţiile în care, la nivelul Uniunii Europene şi nu numai, există o preocupare evidentă pentru prevenirea şi stoparea bullyingului, prin demersul investigativ realizat, în cadrul căruia am inclus un grup de profesori din învăţământul preuniversitar, ne-am propus, de asemenea, să identificăm măsura în care aceştia conştientizează nevoia de implicare, de acţiune imediată, cu scopul de a promova un climat educaţional sigur, de a asigura securitatea fizică şi emoţională a elevilor lor.

Rezultatele anchetei pe bază de chestionar au evidenţiat o atitudine proactivă a profesorilor, aceştia conştientizând importanţa intervenţiei lor pentru dezvoltarea unor relaţii armonioase între elevi, pentru formarea/dezvoltarea competenţelor socio-emoţionale ale acestora, precum şi pentru diminuarea/stoparea acţiunilor subsumate bullyingului, prin mediere, sancţiuni adecvate, colaborare eficientă cu toţi partenerii educaţionali.

Cuvinte cheie: Bullying, climat educațional, competențe socio-emoționale, relații educaționale, strategii de prevenire și combatere a bullyingului

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


RELAȚIA CERCETARE – PREDARE: INVESTIGAREA PERCEPȚIILOR STUDENȚILOR ÎN CONTEXTUL UNEI NOI METODOLOGII DE EVALUARE | Miruna Luana MIULESCU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Deoarece predarea şi cercetarea sunt percepute ca două activităţi academice de bază, au existat diverse încercări de a încorpora cercetarea în procesul de predare. Literatura de specialitate sugerează că legătura dintre cercetare şi predare nu numai că îmbunătăţeşte cunoştinţele studenţilor, ci şi gândirea critică şi abilităţile de rezolvare de probleme. Lucrarea de faţă se concentrează pe percepţia studenţilor în ceea ce priveşte integrarea cercetării în procesul de predare la nivelul învăţământului universitar, anul II în specializarea Ştiinţele Educaţiei la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei. Scopul studiului este de a înţelege modul în care studenţii percep integrarea elementelor de cercetare în cursurile lor în contextul introducerii unei noi metodologii de evaluare. Designul de cercetare pre-test – post-test a implicat colectarea datelor de la 52 de studenţi folosind Chestionarul de Percepţie a Integrării Cercetării (SPRIQ). Analiza datelor a relevat faptul că studenţii percep mai multe beneficii atunci când cercetarea este integrată în activitatea de predare, sunt mai motivaţi şi interesaţi de modul în care se desfăşoară cercetarea în departament şi au o percepţie mai bună a mediului lor de învăţare.

Cuvinte cheie: Chestionarul de Percepţie a Integrării Cercetării (SPRIQ), metodologie de evaluare, relaţia cercetare-predare

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


Studii teoretice

DEZVOLTAREA CLIMATULUI ȘCOLAR CU AJUTORUL CREATIVITĂȚII PROFESORILOR ȘI ELEVILOR | Mariana MORARU

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Principalul obiectiv al acestui articol este de a pune în evidenţă rolul creativităţii în procesul de îmbunătăţire a climatului şcolar. Ambele concepte, atât climatul şcolar, cât şi creativitatea au fost atent investigate de-a lungul timpului şi au primit definiţii şi explicaţii complexe. Cercetătorii în domeniul creativităţii (Sadler-Smith, 2015; Wallas, 1926) prezintă câteva etape ale procesului creativităţii care ne ajută să înţelegem mai bine acest termen. Pentru a explica procesul creativităţii, Graham Wallas, în Art of Thought (1926), introduce un model cu patru etape, care include pregătirea, incubaţia, iluminarea şi verificarea, aceste idei fiind valorificate şi de alţi cercetători. Prezentul studiu dezvoltă aceste etape identificate de cercetători cu scopul de a oferi cititorilor o perspectivă mai clară asupra creativităţii în organizaţia şcolară. După prezentarea unei perspectivei comprehensive asupra conceptului de creativitate, se va sublinia importanţa atât a creativităţii profesorilor, cât şi a creativităţii elevilor în îmbunătăţirea climatului şcolar. Într-o lume în care elevii întâlnesc factori perturbatori la fiecare pas, profesorii au rolul de a-i transforma într-o parte activă a procesului de predare şi învăţare. Prin dezvoltarea unor relaţii bune cu elevii, prin chestionarea acestora cu privire la interesele şi pasiunile lor şi prin ghidarea lor cu înţelepciune prin procesul educaţional, profesorii pot avea mai mult succes în atingerea scopurilor lor. Creativitatea elevilor merită să fie valorificată în şcoli şi poate fi o parte esenţială a procesului de îmbunătăţire a climatului şcolar.

Cuvinte cheie: Creativitate, climat școlar, creativitatea profesorilor, creativitatea elevilor, îmbunătățirea climatului școlar

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


DEZVOLTĂ ACTIVITĂȚILE ACVATICE COMPETENȚELE SOCIALE ALE COPIILOR CU TULBURĂRI DIN SPECTRUL AUTIST? | Maria BELLA

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Articolul trece în revistă o serie de programe acvatice şi analizează metode şi tehnici pentru dezvoltarea abilităţilor sociale la copiii mici cu tulburări ale spectrului de autism (ASD). Abilităţile sociale sunt interpretate prin intermediul teoriei minţii (ToM), punând accent pe interacţiuni de tipul înţelegerii explicaţiilor, a predicţiilor şi a gestionării comportamentului propriu şi al celorlalţi. Pe baza acestor elemente, scopul prezentării de faţă este de a studia rolul programelor acvatice de grup adaptate şi efectul acestora asupra copiilor cu autism pentru a înţelege conceptul de „colegi” şi pentru a învăţa beneficiile a două abilităţi sociale importante, respectiv munca în echipă şi relaţionarea. O căutare online prin ProQuest şi First Search s-a finalizat cu şapte studii cu metodologii de cercetare diverse. Toate aceste studii susţin valoarea programelor acvatice ca mijloace de dezvoltare a abilităţilor sociale. Datele calitative, precum şi cele cantitative care au inclus liste de verificare, interviuri şi teste, au indicat că aceste programe dezvoltă abilităţile sociale ale copiilor cu autism, cum ar fi cooperarea, comunicarea şi creşterea stimei de sine. Rezultatele au sugerat că prin aceste programe copiii cu autism au avut oportunităţi de a-şi face prieteni noi, de a se simţi mai confortabil într-un grup şi de a îşi reduce anxietatea prin înot. Aceste relaţii pot continua, pe măsură ce descoperă alte interese comune. Sunt necesare mai multe studii longitudinale pentru a dezvolta activităţile acvatice ca activităţi extracurriculare printr-o proiectare adecvată pentru a atinge rezultatele intenţionate. Prin sincronizarea teoriei cu activităţile sportive şi munca în echipă, copiii cu autism au experienţa unui profund sentiment de realizare personală.

Cuvinte cheie: Abilități sociale, interacțiuni, înot, muncă în echipă, tulburări ale spectrului autist

 

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


Recenzii

GEORGETA PÂNIȘOARĂ. PSIHOLOGIA ÎNVĂȚĂRII. CUM ÎNVAȚĂ COPIII ȘI ADULȚII? Iaşi, Editura Polirom, 2019, 296 pagini, ISBN 978-973-46-7725-2| Andreea-Diana SCODA

Vezi recenzia


NUMĂR ÎNTREG

RP – 2019 – 1

Studii empirice

STUDIU ASUPRA RELAŢIEI DINTRE NIVELUL STĂRII DE CONŞTIENTIZARE (MINDFULNESS) ŞI CEL AL ECHILIBRULUI MUNCĂ-VIAŢĂ PERSONALĂ, LA NIVELUL POPULAŢIEI TINERE DIN ROMÂNIA | Ion Ovidiu PÂNIŞOARĂ, Georgeta PÂNIŞOARĂ, Cristina SANDU, Ruxandra CHIRCA
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Scopul prezentului studiu este de a investiga relaţia dintre nivelul stării de conştientizare (mindfulness) şi cel al echilibrului muncă-viaţă personală (work-life balance) la nivelul populaţiei tinere cu studii superioare, ce aparţine mediului urban din România. În procesul de îmbunătăţire a nivelurilor de echilibru muncă-viaţă personală, satisfacţie sau stare de bine, mindfulness-ul deţine un rol esenţial, demonstrat prin rezultatele obţinute în urma acestei practici. Calitatea vieţii noastre profesionale contribuie în mod semnificativ la sporirea calităţii vieţii în ansamblu. Atunci când organizaţia asigură membrilor săi o viaţă profesională optimă, aceasta devine, implicit, demnă de a atrage şi de a-şi păstra angajaţii. Conceptul de „mindfulness” nu acţionează în mod izolat, ci influenţează în mod pozitiv multiple dimensiuni ale vieţii unui individ. Aceste dimensiuni includ: perspectiva asupra mediului înconjurător, relaţionarea cu cei din jur, modul de luare a deciziilor şi autocunoaşterea. Subiecţii acestui studiu au fost 60 de tineri, cu vârste cuprinse între 20 şi 35 de ani. Aceştia urmează sau au absolvit instituţii de învăţământ superior. Metoda de cercetare la care a apelat acest studiu a fost ancheta, iar instrumentele utilizate au fost două chestionare: primul chestionar a avut ca scop identificarea nivelului de mindfulness, pornind de la patru dimensiuni (observare, descriere, acţionare conştientă şi acceptare fără a judeca), iar cel de al doilea a fost reprezentat de o scală pentru măsurarea nivelului de echilibru muncă-viaţă personală în ceea ce priveşte populaţia tânără din România. Este necesară menţionarea faptului că rezultatele studiului nu denotă o relaţie de tip cauzal între cele două variabile, ci demonstrează doar existenţa unei legături între variaţiile acestora.

Cuvinte cheie: Echilibrul viaţă profesională – viaţă personală, mindfulness, satisfacţie, stare de bine

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


FORMAREA CADRELOR DIDACTICE PENTRU ÎNCURAJAREA DEZVOLTĂRII COMPETENŢELOR DE GÂNDIRE SUPERIOARE LA CLASĂ | Cristina TRIPON
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Învăţarea pe tot parcursul vieţii a devenit o necesitate, în majoritatea profesiilor, datorită exploziei informaţionale şi a integrării tehnologiilor în activitatea zilnică. Profesorii, evident, se încadrează în această categorie, metodele de predare şi competenţele care necesită dezvoltate elevilor având nevoie de îmbunătăţiri continue. Schimbările de reformă educaţională, derulate în manieră prea rapidă pentru adaptarea copiilor, dar şi a cadrelor didactice, contribuie şi acestea la provocările zilnice şcolare. În mod ideatic, şcoala ar trebui să pregătească elevii ei pentru provocările unei vieţi active. Însă, ce se întâmplă când piaţa muncii este încă în plină dezvoltare şi competenţele necesare viitorului încă nu sunt cerute la nivel actual? Ce se întâmplă când competenţele secolului 21 sau competenţele din categoria soft-skills nu sunt dezvoltate nici măcar de către cei care formează absolvenţii, adică de către cadrele didactice? Această cercetare s-a concentrat pe un program special dezvoltat, de aproximativ 1 an, pentru viitorii profesori. Obiectivul principal îl constituie îmbunătăţirea practicilor educaţionale directe, de la clasă, prin utilizarea unor metode de predare care încurajează dezvoltarea competenţelor de gândire superioare.

Cuvinte cheie: Competenţe de gândire superioare, formarea profesorilor, programe de certificare

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


ŞCOALA CA ORGANIZAŢIE CARE ÎNVAŢĂ. CLIMATUL ŞCOLAR ÎN SOCIETATEA DIGITALIZATĂ | Mariana Georgiana MORARU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Articolul propune spre analiză dimensiunile climatului educaţional din organizaţia şcolară, care nu doar facilitează procese de învăţare, ci învaţă ea însăşi, dezvoltându-se în permanenţă. Importanţa climatului educaţional în definirea unei şcoli este subliniată metaforic şi de către Freiberh şi Stein (1999), care descriau climatul şcolar ca fiind „inima şi sufletul şcolii şi esenţa care îi determină pe profesori şi elevi să iubească şcoala şi să îşi dorească să fie parte din ea.” În ultimii ani au apărut studii îngrijorătoare cu privire la stările pe care, deopotrivă, elevii şi profesorii le asociază cu şcoala. Conform unui raport asupra stării educaţiei din România publicat de UNICEF în 2013, ţara noastră se află pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte starea de bine a tinerilor. Nici când vine vorba despre profesori, realitatea educaţională nu stă foarte diferit. Un studiu realizat recent (2018) de Fundaţia Romanian Business Leaders (RBL) şi D&D Research arată că România ocupă antepenultimul loc în lume şi ultimul loc în Europa cu privire la indexul global al statutului profesorilor în societate. Pentru a putea construi un climat educaţional propice învăţării şi care să susţină dezvoltarea şcolilor este mai întâi necesară o analiză atentă a numeroaselor dimensiuni ale climatului educaţional, în scopul înţelegerii complexităţii şi valorii acestui concept.

Cuvinte cheie: Climat educaţional, dezvoltarea şcolii, dimensiuni, organizaţie şcolară, resurse educaţionale, societate informaţională

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


CONTRIBUŢIA JOCULUI DE ROL LA DEZVOLTAREA COMPETENŢELOR DE COMUNICARE ALE STUDENŢILOR DINTR-O UNIVERSITATE TEHNICĂ | Elena TIRON
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Articolul prezintă un scurt istoric al jocului de rol de la Moreno până în prezent şi specificul jocului de rol ca metoda didactică. Se identifică diferenţierile conceptuale între metode interactive asemănătoare: lucrul pe grupe, pălăriile gânditoare, metoda mozaic. Metoda didactică a jocului de rol este aplicată pe un lot de 90 de studenţi de la o facultate tehnică, din anul I, la disciplina Tehnici de comunicare, timp de 12 săptămâni. Cercetarea îşi propune să analizeze impactul aplicării jocului de rol asupra dezvoltării competenţelor de comunicare profesională. Demersul de cercetare evidenţiat în articol a pornit de la problema de comunicare a studenţilor din anul I de la o facultate tehnică, ce constă în dificultatea relaţionării prin ascultare activă, empatie, negociere cu ceilalţi. Ca urmare, obiectivele cercetării s-au concentrat pe dezvoltarea acestor subcomponente ale competenţei de comunicare. Se stabilesc de către professor criteriile de evaluare a aplicării acestei metode pentru dezvoltarea competenţei de comunicare profesională. Prin metoda SWOT aplicată la sfârşitul cercetării de 12 săptămâni, studenţii au pus în evidenţă aspectele pozitive, pe cele negative, oportunităţile şi riscurile aplicării jocului de rol. Concluziile lucrării subliniază necesitatea folosirii metodelor interactive cu scopul dezvoltării competenţelor transversale ale studenţilor, dar şi limitele sau inadecvările acestor metode.

Cuvinte cheie: Antrenament, competenţe de comunicare profesională, joc de rol, învăţământ superior tehnic

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


UTILIZAREA TEHNOLOGIEI ÎN PREDAREA DISCIPLINELOR STEM. O CERCETARE EMPIRICĂ | Olimpius ISTRATE, Cosmina MIRONOV, Anca POPOVICI
Vezi articolul| Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: În Romania, rezultatele ultimei evaluări PISA, precum şi rezultatele examenelor naţionale arată o scădere a interesului elevilor în studiul ştiinţelor, iar rezultatele sunt cu mult sub media OCDE. Studiul de faţă a fost implementat la nivel național de către o echipă de cercetare de la Universitatea din Bucureşti, în cadrul proiectului Scientix, coordonat de European SchoolNet. Cercetarea vizează credinţele şi atitudinile cadrelor didactice care predau discipline STEM la nivel preuniversitar privind practicile curente, evoluţiile şi tendinţele în educaţia pentru ştiinţe. Au fost utilizate două tehnici investigative: analiza de documente şi ancheta pe bază de chestionar online standardizat. Chestionarul a fost dezvoltat de Friday Institute for Educational Innovation, NC State University. Până în acest moment, au fost colectate date de la 259 de cadre didactice care predau STEM. Ancheta a invitat profesorii să îşi exprime opinii pentru a surprinde atitudinile, valorile şi credinţele pe teme precum eficacitatea demersurilor de predare, dezvoltarea competenţelor pentru secolul XXI, leadership educaţional, măsura în care predarea şi cadrele didactice influenţează performanţa şcolară la disciplinele STEM, măsura utilizării TIC, frecvenţa anumitor strategii didactice la lecţii de STEM, conştientizarea carierelor profesionale în domeniile STEM. Articolul abordează prioritar un construct important (dintre cele şapte vizate de investigaţie) – utilizarea tehnologiilor informaţiei şi comunicării în activităţile de învăţare la disciplinele STEM. Constructul este operaţionalizat în opt elemente. Cadrul mai larg al dinamicii dintre constructe este relevant pentru a înţelege atât relaţiile dintre credinţe şi practica educaţională, cât şi modul în care rezultatele cercetării pot fi utilizate pentru a proiecta parcursuri de dezvoltare profesională continuă pentru cadrele didactice care predau discipline STEM.

Cuvinte cheie: Cadre didactice, instruire asistată de calculator, resurse şi instrumente educaţionale digitale, STEM, educaţie pentru ştiinţe

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


CREATIVITATEA, ÎNVĂŢAREA INTERDISCIPLINARĂ ŞI FOLOSIREA TEHNOLOGIEI – CONDIŢII PENTRU UN ÎNVĂŢĂMÂNT MODERN | Adina MIHAI (CĂLUGĂRU)
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Profesorul poate dezvolta creativitatea elevilor prin diferite strategii şi de el depinde ca lecţiile să fie atractive, interesante şi să conducă pe de o parte la o colaborare bună între elevi, iar pe de altă parte între profesor şi elevii săi. Învăţarea interdisciplinară apare ca o necesitate pentru a depăşi graniţele artificiale între discipline şi pentru a corela conţinuturile acestora, iar folosirea tehnologiei în cadrul orelor ajută la îmbunătăţirea procesului instructiv-educativ, urmărind achiziţionarea unor cunoştinţe şi formarea unor deprinderi, care să permită elevului să se adapteze cerinţelor societăţii, aflate într-o permanentă evoluţie. Utilizarea tehnologiei favorizează procesul de învăţare prin următoarele trăsături: prin activităţile multidisciplinare, prin faptul că permite accesul la resurse educaţionale din afara şcolii, prin recurgerea la imagini, sunete care facilitează înţelegerea unor concepte abstracte, prin capacitatea de căutare a surselor de informaţii ce stimulează curiozitatea, prin posibilitatea exersării unor deprinderi, prin interacţiunile colaborative în rezolvarea unor proiecte. Pentru a realiza un învăţământ modern, dar şi de calitate, profesorul trebuie să îmbine corect metodele clasice cu cele moderne, să fie creativ, iar tehnologia să fie folosită cu măsură şi la momentul potrivit. Cheia pentru utilizarea cu succes a tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor nu constă în alegerea unor instrumente sau programe, ci în capacitatea profesorului de a planifica, a crea şi implementa o activitate care să fie creativă şi eficientă.

Cuvinte cheie: Colaborare, creativitate, învăţare interdisciplinară

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


DEZVOLTAREA COMPETENŢELOR DE COMUNICARE ORALĂ A COPIILOR, PRIN INTERMEDIUL POVEŞTILOR ŞI A SETULUI LEGO® | Diana COJOCNEAN
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Studiul prezintă modul în care a fost folosit LEGO ca material didactic în cadrul unui curs de limbă engleză cu elevi cu vârste cuprinse între 7 şi 10 ani, pentru a le dezvolta fluenţa în limba engleză şi abilităţile de comunicare orală. Rezultatele acestui studiu susţin ideea că învăţarea prin poveşti îi captivează pe cei mici facilitând procesul de învăţare a unei limbi străine, LEGO oferind un context extrem de favorabil învăţării. De asemenea, studiul indică faptul că interesul elevilor în activităţile care implică povestea este determinat de mai mulţi factori, precum interesul lor pentru LEGO în general, nivelul lor de asertivitate, nivelul de creativitate individual precum şi de nivelul de limbă. În ceea ce priveşte tipul de sarcini de lucru, acestea au fost atât colaborative, cât şi individuale, elevii cei mici descurcându-se mai bine în sarcinile individuale de lucru decât în perechi sau grup. Pe parcursul procesului a fost folosit setul special LEGO pentru poveşti. Articolul pune accentul pe modul de folosire a setului LEGO pentru a spune poveşti într-o limbă străină prin angrenarea elevilor în diferite activităţi de construit şi prezentat poveşti şi relevă diverse avantaje pentru folosirea pieselor LEGO ca materiale didactice în activităţile de învăţare.

Cuvinte cheie: Abilităţi orale, colaborare, EFL, implicare, LEGO, povestit

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


STUDIU COMPARATIV PRIVIND PERCEPŢIA ELEVILOR DESPRE UTILIZAREA TEXTELOR LITERARE CA RESURSE AUTENTICE DE ÎNVĂŢARE A LIMBILOR STRĂINE | Lilia PETRICIUC
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Studiul dat reprezintă o încercare de a identifica atitudinea, dar şi trebuinţele celor ce studiază limba engleză ca limbă străină (LES) vis-a-vis de utilizarea textelor literare (TL) în calitate de resursă didactică autentică. Pentru o perioadă destul de însemnată textul literar a fost marginalizat în conţinuturile curriculare de limbă engleză, ceea ce a condus la formarea defectuoasă a competenţelor lor de comunicare, în special în ceea ce ţine de decodarea şi interpretarea limbajului figurat, a face inferenţe şi a gândi critic. Considerăm că revitalizarea TL va adduce multiple beneficii instructiv-educative celor ce studiază LES ca parte a programului cu dublă specializare, în formarea lor ca profesori de istorie, pedagogie, limbă română şi limbă engleză pentru învăţământul primar sau gimnazial. Studiul contrastive comparativ a implicat 83 de respondenţi, dintre care 48 studenţi ai Facultăţii de Ştiinţe ale Educaţiei de la Universitatea din Granada, Spania şi 35 de la aceeaşi Facultate a Universităţii Pedagogice „Ion Creangă” din Chişinău. Datele obţinute prin desfăşurarea sondajului de opinie şi a unui interviu, relevă percepţii diferite: deşi admit multitudinea de beneficia educaţionale a TL, studenţii spanioli sunt destul de reticenţi referitor la exploatarea lor ca resursă didactică pentru dezvoltarea competenţelor lor de comunicare în LE, iar cei moldoveni susţin iniţiativa de a încorpora TL în curriculumul de LE, alături de alte genuri de texte. Factorii de decizie de la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” ar trebui să ţină cont de constatările date ca temei pentru potenţiale modificări în curriculumul de LES.

Cuvinte cheie: Atitudini şi percepţii, beneficii, diferenţe, materiale autentice, texte literare

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


MENTIMETER ŞI LECŢIA DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ | Mihaela STANCIU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Diferenţele între generaţii se observă din ce în ce mai mult în şcoli, nu numai din punctul de vedere al mentalităţilor, ci şi din perspectiva evoluţiei tehnologiei. În prezent, şcoala trebuie să se adapteze ritmului de dezvoltare a societăţii şi să răspundă nevoilor de formare a tinerilor, care vor deveni adulţi într-o lume a viitorului, caracterizată de schimbare, de prezenţa în viaţa de zi cu zi a tehnologiilor avansate şi a ştiinţei. Întrebarea pe care ne-o punem, în calitate de profesori de limba şi literatura română, este în ce fel metodele şi instrumentele de lucru utilizate la clasă pot fi adaptate la noile mijloace de comunicare, astfel încât interacţiunea profesor-elev să fie realizată într-o manieră mai constructivă şi mai motivantă. Propunem în acest articol o nouă pistă de reflecţie pentru profesorii interesaţi de optimizarea strategiilor de predare, aplicaţia Mentimeter, un element de noutate în România, însă folosită în mod curent în Regatul Unit, în timpul cursurilor preuniversitare şi universitare. Vom avea în vedere definirea conceptului, modul de utilizare, mijloacele materiale necesare, modul de realizare a unor sarcini de lucru cu evidenţierea rolurilor profesorului şi ale elevului, realizarea unei aplicaţii didactice. În opinia noastră, Mentimeter poate fi un instrument TIC pus în serviciul educaţiei, reuşita acestui demers depinzând însă, în bună măsură, de creativitatea şi deschiderea spre nou a fiecărui cadru didactic.

Cuvinte cheie: Aplicaţie didactică, lecţia de literatură, Mentimeter, optimizarea metodelor şi instrumentelor de lucru, schimbarea societăţii

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


ATITUDINEA ELEVILOR DE LICEU FAŢĂ DE UTILIZAREA TEHNOLOGIEI ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL | Lavinia DRĂGAN
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Această lucrare prezintă rezultatele unei anchete sociologice bazate pe tehnica sondajului de opinie, utilizând ca instrument chestionarul tematic. Atât prin modul de construire a eşantionului (eşantion de disponibilitate alcătuit dintr-un număr relative mic de subiecţi), cât şi prin analiza şi interpretarea datelor, prezenta cercetare este relativ asemănătoare studiilor calitative. Chestionarul se adresează elevilor de liceu şi este elaborat cu scopul de a analiza percepţiile şi atitudinile acestora cu privire la utilizarea tehnologiei în procesul de învăţare şi evaluare. Am avut în vedere atât gradul de utilizare a tehnologiei pentru studiul individual şi documentare, cât şi nivelul de valorificare de către profesori şi elevi a acesteia în cadrul lecţiilor. Ancheta sociologică pe bază de chestionar surprinde şi modul în care respondenţii privesc felul în care tehnologia poate fi utilizată în domeniul predării ştiinţelor socio-umane. Pornind de la dezvoltarea celor opt competenţe cheie stabilite în conformitate cu normele europene, am investigat modalitatea în care, pe lângă competenţele generale şi specifice prevăzute de programa de sociologie, se poate urmări şi dezvoltarea competenţelor digitale. Rezultatele cercetării indică un nivel crescut de receptivitate şi de interes din partea elevilor faţă de integrarea tehnologiei în cadrul predării ştiinţelor socio-umane, precum şi o creştere a eficienţei în raport cu obiectivele didactice propuse. De asemenea, se poate constata o creştere a motivaţiei intrinseci pentru studiu şi asumarea unui rol activ de către elevi pe parcursul procesului educaţional. În concluzie, integrarea tehnologiei în strategiile didactice utilizate în procesul de predare-învăţare-evaluare se dovedeşte a fi benefică, venind în egală măsură în întâmpinarea nevoilor elevilor şi ale profesorilor.

Cuvinte cheie: Competenţe digitale, liceu, ştiinţe socio-umane, tehnologie

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


PERSPECTIVA ŞI EFECTELE UTILIZĂRII CURSURILOR DE ROBOTICĂ ÎN EDUCAŢIA ŞCOLARILOR | Ana Maria POPA
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Această cercetare s-a concentrat pe explorarea modului în care introducerea cursurilor de robotică în şcoală poate îmbunătăţi procesul instructiv-educativ, în special în direcţia antrenării copiilor către abilităţile specifice secolului 21, dar şi datorită roboticii care atrage din ce în ce mai mult. La această cercetare au participat două grupuri de elevi de la o şcoală de stat din Bucureşti: Şcoala Gimnazială Nr. 195. Grupul experimental a participat la cursul de Robotică şi grupul de control a participat la un curs de Matematică Aplicată în Transmiterea Mişcării, pe o perioadă de şapte săptămâni, în anul 2017. În momentul respectiv, elevii din ambele grupuri erau clasa a III-a, iar media lor de vârstă era de 9-10 ani. Grupul care a desfăşurat cursul de Robotică a fost compus din 33 elevi, iar grupul care a desfăşurat cursul de Matematică Aplicată în Transmiterea Mişcării a fost compus din 37 elevi. Pentru această cercetare s-au utilizat kiturile furnizate de compania LEGO de tipul LEGO Mindstorm, acestea permiţând elevilor lucrul în echipă. Astfel, s-a facilitat înţelegerea noţiunilor de bază, iar copiii au reuşit ulterior să-şi exprime şi să-şi dezvolte ideile proprii. Noţiunile de robotică, conceptele tehnologice de bază au fost uşor asimilate de grupele de elevi cu media de vârstă 10 ani. Dezbaterile dintre elevi, rezolvarea problemelor matematice, munca în echipă, valorificarea interesului pe care copiii îl aveau pentru designul roboţilor, demonstrează că robotica este o disciplină ce câştigă teritoriu.

Cuvinte cheie: Copii, matematică, probleme, rezolvare, robotică

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


RECENZII

SPERANŢA FARCA. INDEPENDENŢA COPILULUI. SPAIMA DE SEPARARE. Bucureşti, Editura Humanitas, 2018, 271 pagini, ISBN 978-973-50-6153-1 | Andreea-Diana SCODA
Vezi recenzia


IN MEMORIAM

GABRIEL ALBU, PEDAGOGUL | Irina HORGA
Vezi articolul


* * *

DEZVOLTARE ŞCOLARĂ PRIN PARTENERIATE eTWINNING
Vezi articolul 


NUMĂR ÎNTREG

rp – 2018-2

STUDII TEORETICE

PROGRAMA DE MATEMATICĂ PENTRU GIMNAZIU: UN ECHILIBRU ÎNTRE MODERN ŞI TRADIŢIONAL | Luminiţa CATANĂ
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: După intrarea în vigoare, în 2017, a noii programe de matematică pentru gimnaziu, s-a constatat că pot apărea diferenţe semnificative între curriculumul oficial, gândit de conceptorii programei şcolare respective, şi curriculumul interpretat de profesori şi aplicat la clasă, chiar şi atunci când profesorii au participat la cursuri de abilitare curriculară. Aceste diferenţe pot fi determinate de factori precum obişnuinţele de predare, nivelul clasei, manualul utilizat sau chiar evaluările naţionale. Pornind de la ideea generală că este necesar ca profesorii să decodifice corect şi mai ales să accepte noua viziune de construcţie a cunoaşterii matematice din programa şcolară, articolul detaliază aspectele noi ale programei de matematică de gimnaziu. Prezentarea acestora este raportată la fiecare secţiune a programei, insistând pe diferenţele faţă de varianta anterioară. Articolul poate fi util atât furnizorilor de programe de perfecţionare didactică a profesorilor de matematică din gimnaziu, cât şi profesorilor care doresc să elaboreze diverse resurse didactice pentru disciplina matematică, nivel gimnazial, în acord cu noua programă.

Cuvinte cheie: didactica matematicii, programa de matematică pentru gimnaziu

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


ASUMAREA UNEI IDENTITĂŢI REFLEXIVE – O PROVOCARE PENTRU MANAGEMENTUL ŞCOLII | Carmen-Violeta IOSIFESCU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: De treizeci de ani, învaţarea reprezintă un concept intens studiat de organizaţii, specialiştii considerând că „vremea planificării strategice se transformă rapid în era învăţării organizaţionale” (Schon, 1994), omul fiind considerat nu numai o resursă pentru organizaţia şcolară, ci o sursă de valoare în inima procesului de dezvoltare strategică a organizaţiei. Cercetări relativ recente (Senge, 1991; Schon, 1994) arată că inovaţia se instaurează mai uşor şi mai durabil în ,,organizaţiile care învaţă”. Articolul nostru vizează alimentarea reflecţiei teoretice asupra şcolii ca ,,organizaţie care învaţă”, asupra ambivalenţelor şi paradoxurilor acesteia şi realizarea unui plus de clarificare privind direcţiile de management ale acesteia. Ne fondăm analiza pe principiile postmodernismului în educaţie, pe o postură interpretativă, de esenţă umanistă, construind o „grilă de lectură” transversală şi multinivelară a organizaţiei şcolare axate pe un astfel demers de învăţare. Conceptul de „organizaţie care învaţă” are multe de oferit reformării si restructurării gândirii despre organizaţie. Deşi în analizele teoretice exercită o mare atracţie, organizaţia care învaţă, ca program coerent, este destul de dificil de pus de în practică. Acest fapt ridică numeroase întrebări. Să nu uităm că şcoala este percepută (încă) destul de puternic ca fiind locul «de predat», de transmitere a cunoştinţelor. Or, elevul care învaţă, organizaţia care învaţă, sunt construiţi pe altceva.

Cuvinte cheie: empowerment, organizaţie care învaţă, postmodernism, practică reflexivă

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


PROIECTAREA SITUAŢIILOR EDUCAŢIONALE CARE UTILIZEAZĂ RESURSE DIGITALE ŞI APLICAŢII ONLINE | Olimpius ISTRATE
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Chiar şi atunci când avem la dispoziţie software educaţional, resurse digitale, aplicaţii online sau o platformă educaţională virtuală, planificarea activităţilor de învăţare nu este mai simplă sau mai puţin precisă. Activităţile de învăţare şi evaluarea trebuie gândite chiar cu mai mare atenţie şi corelate mai bine cu obiectivele învăţării, pentru evitarea distractorilor, pentru încadrarea în timp, pentru utilizarea la maxim a potenţialului suportului digital în creşterea participării tuturor elevilor, pentru complementarizarea învăţării din clasă cu activităţi de învăţare realizate acasă (flipped classroom). În contextul designului „convenţional” al instruirii, centrat pe calibrarea finalităţilor şi metodelor în funcţie de conţinuturi, tematică, audienţă şi resurse disponibile, articolul prezintă câteva modele de organizare a activităţilor de învăţare, construite iniţial pentru a susţine designul jocurilor educaţionale digitale (Quinn, 2005), care pot fi utilizate pentru a înţelege cum putem transforma o activitate didactică într-un moment atractiv, similar activităţilor ludice, în special în condiţiile integrării noilor tehnologii. Prezentăm o selecţie de trei modele – mini-scenarii, scenarii înlănţuite, scenarii condiţionate – ordonate progresiv în funcţie de capacitatea lor de a creşte angajamentul şi atractivitatea activităţilor de învăţare.

Cuvinte cheie : Aplicaţii online, design instrucţional, resurse educaţionale digitale

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


REFORME EDUCAŢIONALE MODERNE ÎN SISTEMUL EDUCAŢIONAL VOCAŢIONAL DIN TURCIA | Makhira H. MALYSHEVA
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Articolul urmăreşte reforma educţională pe zona educaţiei vocaţionale în Turcia, impactul şi dezvoltarea educaţiei vocaţionale. Au fost luaţi în considerare factorii cheie care influenţează reforma educaţională şi au fost analizate rezultatele lor. Au fost prezentate avantajele şi dezavantajele unor astfel de schimbări. S-a concluzionat că experienţa turcă în acest domeniu ar putea fi folositoare altor ţări care urmăresc îmbunătăţirea calităţii educaţiei profesionale.

Cuvinte cheie :  educaţie vocaţională, reforma educaţiei, Turcia

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


PREVENIREA COMPORTAMENTELOR AGRESIVE LA ELEVI PRIN DEZVOLTAREA ABILITĂŢILOR DE INTELIGENŢĂ EMOŢIONALĂ | Luminiţa MITROFAN
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Trăim într-o societate în care agresivitatea şi violenţa tind deja să devină o problemă socială majoră. Agresivitatea este prezentă în toate mediile, este condiţionată de numeroşi factori culturali, de mediu şi sociali, factori care influenţează modalitatea în care ea va fi exprimată şi adesea implică costuri sociale ridicate. În ultimii ani se constată o creştere accentuată a agresivităţii şi violenţei în mediul şcolar, fapt care generează îngrijorare şi necesitatea de a găsi soluţii eficiente pentru combaterea lor. De altfel, problematica violenţei şcolare a fost dezbătută în cadrul Conferinţei Comisiei Europene de la Utrecht din 1997, asigurarea unui mediu şcolar sigur devenind un obiectiv major pentru ţările participante. Scopul prezentului articol este acela de a evidenţia relaţia agresivitate-inteligenţă emoţională la elevi, precum şi rolul foarte important pe care programele de dezvoltare a abilităţilor emoţionale îl au în prevenirea şi combaterea acestui fenomen. Agresivitatea şi violenţa în mediul şcolar necesită o abordare frontală prin utilizarea unor strategii educaţionale eficiente la nivelul clasei, care să implice în mod activ elevii şi cadrele didactice. Astfel de strategii ar putea fi reprezentate de implementarea unor programe de dezvoltare socio-emoţională, care să ajute elevii să îşi dezvolte abilităţi emoţionale precum: identificarea şi gestionarea eficientă a emoţiilor negative şi a stresului, empatia, compasiunea şi altruismul, cooperarea cu colegii şi lucrul în echipă, comunicare asertivă şi nu în ultimul rând abilităţi de management al conflictelor. Atunci când elevii sunt înarmaţi cu astfel de abilităţi, cresc performanţele şcolare, creşte nivelul empatiei şi calitatea interacţiunilor sociale, în paralel cu diminuarea frecvenţei de apariţie a problemelor de disciplină la şcoală, precum şi a manifestărilor de agresivitate.

Cuvinte cheie :  agresivitate, dezvoltare socio-emoţională, inteligenţă emoţională, mediu şcolar, violenţă

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


„MIRACOLUL” POLITICILOR EDUCAŢIONALE ÎN FINLANDA ÎNTRE ECHITATE ŞI ÎNCREDERE. DE LA PERFORMANŢĂ LA EXCELENŢĂ | Mihaela-Viorica RUŞITORU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat:  „Miracol” (Niemi et al., 2012), „mister”,  ”excelenţă”, „performanţă”, „lider mondial”, etc. sunt cuvinte cheie utilizate astăzi pentru a descrie sistemul de educaţie din Finlanda. Articolul de faţă analizează principalele caracteristici ale politicii educaţionale finlandeze. Câteva aspecte sunt  identificate şi disecate amănunţit, spre exemplu: 1) contextul istoric şi cultural; 2) egalitatea şi echitatea pentru învăţarea de-a lungul intregii vieţi; 3) cultura încrederii la toate nivelurile; 4) performanţa educativă şi educaţia bazată pe cercetare; 5) calitatea pregătirii profesorilor. Studiul are ca obiectiv să ajute cercetătorii şi cititorii, în general, în înţelegerea sistemului de educaţie din Finlanda şi în aprecierea practicilor pedagogice relevante ce pot fi adaptate pentru ameliorarea politicilor educative.

Cuvinte cheie: Cultura echităţii şi încrederii, Finlanda, politici educaţionale.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


STUDII EMPIRICE

O ANALIZĂ A MĂSURILOR DE POLITICI EDUCAŢIONALE PROPUSE PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL RURAL | Elena UNGUREANU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Acest studiu explorează tipologia măsurilor destinate învăţământului rural, propuse în Strategiile Educaţionale, elaborate între anii 2002 – 2017. Am analizat tematic douăsprezece strategii educaţionale, conform unei grile de   analiză ce include obiectivele şi instrumentele propuse spre utilizare în învăţământul din mediul rural. Pe de-o parte, obiectivele identificate au fost organizate tematic, astfel încât să obţinem o hartă a ariilor de intervenţie în zona rurală. Pe de altă parte, instrumentele identificate au fost clasificate utilizând tipologia lui Vedung (1998) ca instrumente de reglementare, instrumente economice şi de tip informare.
Ariile de intervenţie identificate pe baza obiectivelor au fost: responsabilitatea şcolilor şi parteneriat/ învăţarea pe tot parcursul vieţii, îmbunătăţirea infrastructurii şcolare, calitatea ofertei educaţionale şi şanse egale de acces şi participare. Instrumentele utilizate variază atât în funcţie de aria de intervenţie, cât şi în funcţie de perioada în care sunt propuse spre implementare.
Tendinţele de utilizare identificate în propunerile de instrumente de politici, precum şi evidenţierea ariilor de intervenţie privind ruralul, în strategiile de educaţie analizate, reprezintă o modalitate nouă de a conceptualiza evoluţia politicilor publice educaţionale destinate mediului rural. O înţelegere aprofundată asupra planificării strategice şi a propunerilor de utilizare a anumitor instrumente de politici în mediul rural, ar putea contribui la elaborarea şi livrarea unor politici educaţionale tot mai potrivite beneficiarilor

Cuvinte cheie : instrumente de politici, învăţare socială, învăţământ rural, paradigm politicilor, politici educaţionale

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


REPERE DE REFORMĂ STRUCTURALĂ ÎN DOMENIUL FORMĂRII PSIHO-PEDAGOGICE A CADRELOR DIDACTICE UNIVERSITARE DIN ROMÂNIA PRIN PROIECTE COFINANŢATE DIN POSDRU 2007 – 2013 ŞI POCU 2014 – 2020Dorina Dumitra ZLOTA
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Scopul analizei realizate a fost determinat de necesitatea identificării stadiului de reformă structurală în domeniul formării psiho-pedagogice, iniţială şi continuă, a cadrelor didactice din învăţământul superior, inclusiv a formatorilor de formatori, adică a acelor cadre didactice care au atribuţii în formarea viitoarelor cadre didactice universitare sau a personalului didactic din învăţământul preuniversitar, prin proiecte cofinanţate din Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 (POSDRU). Spre deosebire de situaţia unei oferte consistente de programe de formare psihopedagogică continuă destinate personalului didactic din învăţământul preuniversitar, se constată existenţa unei palete mult mai restrânse de oferte de formare pentru cazul cadrelor didactice din învăţământul superior. Prin urmare, prima iniţiativă de reformă structurală în domeniul formării  psihopedagogice continue destinate personalului didactic universitar se doreşte a fi continuată şi prin Programul Operaţional Capital Uman 2014 – 2020 (POCU) şi devine tot mai necesară în contextual în care o premisă de prim ordin pentru eficientizarea sistemului românesc de educaţie şi formare profesională, este reprezentată de calitatea investiţiei în resursa umană implicată în educaţia generaţiilor actuale şi viitoare de elevi şi studenţi.

Cuvinte cheie : Cadre didactice, formare continuă, fromare iniţială, intervenţii POCU, proiecte POSDRU

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


MODELUL CONSTRUCTIVIST DE CONSILIERE ŞI PERCEPŢIA ELEVILOR ASUPRA CARIEREI Roxana AXINTE
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Consilierul de carieră contribuie la conturarea încrederii în sine a beneficiarului, în vederea realizării unei opţiuni adecvate. Putem considera consilierea o acţiune complexă, cu beneficii multiple asupra consiliatului, dar şi pentru viitorul angajator. Pentru elev ne referim la identificarea aşteptărilor şi efectuarea unei alegeri, în vederea obţinerii de satisfacţii în plan personal şi profesional. Din perspectiva angajatorului, acesta doreşte un candidat încrezător în capacităţile sale, bine pregătit şi potrivit organizaţiei. Pe baza modelului constructivist, consilierii pot înţelege modul în care elevii se implică în acest proces, devenind astfel parteneri. Un principiu de bază al constructivismului este cel referitor la valorizarea opiniei celui implicat în proces, respectiv a elevului. Obiectivul principal al studiului are în vedere o descriere a percepţiilor elevilor, prin prisma a două dimensiuni, legate de alegerea pentru viitoarea carieră: importanţa activităţilor specifice consilierii constructiviste în carieră şi rolul stimei de sine. Comparativ a fost identificată şi percepţia consilierilor asupra organizării activităţilor de consiliere, conform modelului constructivist. Analiza comparativă a rezultatelor a evidenţiat similarităţi de opinie la nivelul celor două grupuri de respondenţi, asupra valorii modelului de consiliere constructivist. Acestea, ne determină să considerăm că există deschidere spre modul de organizare şi proiectare a activităţilor de consiliere în manieră constructivistă.

Cuvinte cheie : Consilier, consiliere, constructivism, elev, percepţie, stimă de sine.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


O PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA EVOLUŢIILOR RECENTE ÎN EDUCAŢIA PRIN ARTĂ ŞI PATRIMONIU ÎN SISTEMUL EDUCAŢIONAL ROMÂNESC Angelica MIHĂILESCU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Această lucrare oferă o scurtă analiză a situaţiei dezvoltării activităţilor care vizează integrarea artei, culturii şi patrimoniului în sistemul de învăţământ preuniversitar. Analiza se bazează pe cercetarea exploratorie şi urmăreşte evoluţia acestor practici, având ca referinţă un studiu Eurydice din 2009. Studiul a fost axat pe beneficiari (elevi şi părinţi), profesori şi directori şcolari, precum şi pe artişti şi organizaţii culturale. La nivel naţional, schimbări precum introducerea unui curriculum bazat pe competenţe cheie şi programul “Şcoala altfel” reprezintă factori pozitivi în dezvoltarea activităţilor educaţionale dedicate artei, culturii şi patrimoniului. Am constatat că   practicile şi experienţele produse în perioada analizată relevă: o creştere a numărului de activităţi; organizarea acestora din perspectiva accesului egal al tuturor elevilor; deschiderea către noi domenii artistice, dar fără schimbări semnificative în utilizarea noilor tehnologii. Beneficiile activităţilor dedicate artelor, culturii şi patrimoniului sunt mai puţin valorificate din punctul de vedere al integrării acestora ca oportunităţi de învăţare în activităţile şcolare şi al evaluării rezultatelor (adesea limitate doar la evaluarea gradului de satisfacţie). În ultimii ani, şcolile şi operatorii culturali au fost mai deschişi colaborării / parteneriatului, dar nu există un program naţional care să asigure activităţi convergente şi continue. Nu am identificat schimbări semnificative în ceea ce priveşte abordarea patrimoniului cultural.

Cuvinte cheie : Atractivitatea şcolii, beneficii în învăţare, calitatea feedback-ului, educaţie prin artă şi patrimoniu.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


CONSULTANŢĂ DE PROCES PENTRU ASIGURAREA CALITĂŢII ÎN ŞCOLI ÎN JUDEŢUL VRANCEA Paul BLENDEA și Irina GEANĂ
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Programul de formare „Consultanţa de proces – un model de intervenţie” se încadrează, din punct de vedere conceptual, în sistemul existent de management şi de asigurare a calităţii din România, care porneşte de la premisa că orice activitate derulată în şcoală trebuie să aibă ca scop îmbunătăţirea calităţii, reflectată la nivelul elevilor prin rezultate bune şi foarte bune, „stare de bine” şi prin progresul înregistrat de aceştia.

Cuvinte cheie : Calitate, consultanţa de proces, director de şcoală, formare, management.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


DISCIPLINELE OPŢIONALE ÎN ŞCOALA ROMÂNESCĂ: OPINII ALE PĂRINŢILOR Luminţa CATANĂ și Mădălina ANGELUŞIU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Sunt mai mult de două decenii de când şcolile din România se bucură de autonomie privind oferta curriculară. Modul în care sunt propuse şi selectate astăzi disciplinele opţionale de către beneficiari, precum şi modalitatea de desfăşurare la clasă, reflect experienţele particulare ale şcolilor acumulate în aceşti ani, privind elaborarea şi avizarea disciplinelor opţionale. Există mai multe studii care evidenţiază aprecierile elevilor şi ale profesorilor cu privire la disciplinele opţionale; articolul de faţă îşi propune însă să sublinieze percepţiile părinţilor care au copii în gimnaziu, despre calitatea opţionalelor şi despre procesul de elaborare şi avizare a acestora. Opiniile părinţilor devin importante din perspectiva implicării lor în educaţia propriilor copii, mai ales pe durata studiilor gimnaziale.

Cuvinte cheie : Autonomie şcolară, curriculum la decizia şcolii, discipline opţionale, percepţii ale părinţilor.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


RECENZII

ALETHA JAUCH SOLTER. JOCUL ATAŞAMENTULUI. REZOLVAREA PROBLEMELOR DE COMPORTAMENT ALE COPILULUI PRIN JOACĂ, RÂS ŞI CONECTARE. Bucureşti, Editura Herald, 2015, 272 pagini, ISBN 978-973-111-624-2 | Andreea-Diana SCODA

Vezi recenzia


NUMĂR ÎNTREG

RP 2018-1

STUDII TEORETICE

EVALUAREA FORMATIVĂ CA EVALUARE PENTRU DEZVOLTAREA ÎNVĂȚĂRII | Lucian VOINEA
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Articolul se dorește a fi o pledoarie pentru folosirea evaluării formative – cu evidențierea rolului atribuit feedback-ului în acest proces – în vederea dezvoltării învățării elevilor, inclusiv a competenței de a învăța să înveți. Avem în vedere, în special, următoarele aspecte aferente ,,vizibilizării” învățării (în sensul de explicitare, conștientizare, evaluare a progresului): scopuri/obiective, criterii de succes/reușită, evaluare a progresului în învățare, îmbunătățire a învățării, dezvoltare a auto-eficacității în învățare, auto-evaluare, folosire a greșelilor ca oportunități pentru învățare. Viziunea asupra evaluării formative folosită în cadrul prezentului articol îi aparține lui Royce D. Sadler.

Cuvinte cheie: a învăța să înveți, evaluare formativă, feedback, progres în învățare

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


EDUCAȚIA PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI. VIZIUNI, POLITICI ȘI CURRICULUM | Traian VRĂSMAȘ
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Educația persoanelor cu dizabilități preocupă tot mai mult Europa și întreaga lume, ca atare abordarea comparativă cu situația din România este necesară. Studiul trece în revistă principalele viziuni adoptate de societate, diacronic și sincronic (modelul medical, social si biopsihosocial, abordarea categorială și noncategorială), insistă asupra evoluției comune a viziunilor, terminologiei și politicilor educaționale în acest context, evidențiază conexiunea cu evoluția politicilor curriculare. În prezent, viziunea de necontestat a drepturilor umane (egalitate și echitate, prin egalizarea șanselor) conduce la focalizarea tot mai mult a politicilor pe o abordare individualizată (personalizată) și mai puțin pe una categorială, privitor la educația și fundamentarea curriculumului școlar la copiii/elevii cu dizabilități. Un decalaj constatat al României, din acest punct de vedere – față de alte țări din spațiul euroatlantic, chiar față de unele țări vecine – ne responsabilizează în adoptarea unor măsuri, pe termen scurt și mediu, posibile în actualul context legislativ, din perspectivă educațională.

Cuvinte cheie: dizabilitate, egalitate și echitate, educație incluzivă, individualizare

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


DIMENSIUNEA EUROPEANĂ A UNEI ABORDĂRI CENTRATE PE COMPETENȚE ÎN ȘCOALA UCRAINEANĂ | Olena LOKSHYNA
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Aprobarea Strategiei de la Lisabona (2000) și a Cadrului european al competenţelor cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții (2006) au început procesul de implementare a abordării centrate pe competențe în educația statelor membre a Uniunii Europene. În ultimul deceniu, acest tip de demers a influențat puternic politicile educaționale, curriculumul, programele de educație și modelele de evaluare. Abordarea centrată pe competențe servește drept mijloc de europenizare în vederea armonizării sistemelor educaționale pentru a îmbunătăți calitatea lor și astfel, pentru a transforma economia UE în sensul creșterii competitivității sale. Educația ucraineană este în mare măsură influențată de tendințele și politicile pro-europene, care conduc spre europenizare. Abordarea centrată pe competențe este unul dintre instrumentele acestui proces la nivelul învățământului școlar. Ucraina a parcurs un drum lung de la discuții și definirea conceptului de competență la selectarea și aprobarea la nivel național. În același timp, acest proces este însoțit de o serie de provocări, care fac experiențele europene importante pentru educația din Ucraina în condițiile integrării sale în spațiul educațional european.

Cuvinte cheie: competențe cheie, educaţia bazată pe competenţe, educația ucraineană, europenizare, învățământul secundar, spațiul educațional European

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


FORMAREA ABILITĂȚILOR DE COLABORARE INTERPROFESIONALĂ ÎN DOMENIILE SOCIAL ȘI EDUCAȚIONAL – PROPUNEREA UNUI MODUL | Mirela ALEXANDRU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Nevoia de colaborare interprofesională poate fi sintetizată în afirmația lui Reid Hoffman: „Nu contează cât de inteligent ești sau cât de bună este strategia ta, dacă lucrezi singur, vei pierde întotdeauna în fața unei echipe”. În contextul social actual există o nevoie pregnantă de dezvoltare a competențelor de colaborare interprofesională, date fiind problemele din ce în ce mai complexe cu care se confruntă angajații pentru a răspunde solicitărilor. Domeniile medicale și IT sunt cele mai avansate în privința facilitării de contexte de dezvoltare a competențelor interprofesionale, pe când domeniul educațional și cel social sunt în faza de început. În România, educația interprofesională este în faza de pionierat, pentru a facilitat dezvoltarea acestei practici, propunem în acest articol un model de dezvoltare a competențelor de colaborare interprofesională pentru domeniile educațional și social adaptat din practica de formare a Universității VIA College, Holstebro din Danemarca.

Cuvinte cheie: colaborare interprofesională, educație interprofesională, formare, învățământ superior

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


ASIGURAREA CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SECUNDAR GENERAL DIN UCRAINA, CĂTRE ATINGEREA STANDARDELOR EUROPENE | Oleh TOPUZOV
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Articolul analizează integrarea învățământului ucrainean în spațiul educațional european, în condițiile alegerii direcției europene, pentru Ucraina; în contextul integrării învățământului ucrainean în spațiul educațional european, se evidențiază o serie de reforme strategice, cum ar fi: actualizarea potențialului științific și pedagogic existent, punerea în aplicare a oportunităților elevilor și profesorilor ucraineni pentru prognoza, programarea, sprijinul științific și metodic pentru cooperarea în domeniile prioritare ale educației; adoptarea deciziilor strategice de management, care vor crea o foaie de parcurs pentru intrarea sistemului de educație ucrainean în spațiul educațional european; reformarea finanțării sistemului de învățământ; promovarea introducerii celor mai recente abordări științifice și a tehnologiilor educaționale; continuarea democratizării activității instituțiilor de învățământ; îmbunătățirea calității formării viitorilor profesori și a profesorilor universităților pedagogice; promovarea și dezvoltarea cooperării internaționale pentru instituțiile naționale de învățământ; asigurarea condițiilor pentru mobilitatea educațională. S-a stabilit ca una dintre prioritățile integrării sistemului de învățământ, în special a învățământului secundar general din Ucraina, în Spațiul Educațional European, să fie asigurarea calității în conformitate cu standardele europene. Conform Legii educației din 5 septembrie 2017, învățământul secundar general are trei niveluri de educație: învățământul primar care durează patru ani (începând cu vârsta de 6 ani); învățământul secundar de bază care durează cinci ani; învățământ secundar de profil de trei ani. S-a ajuns la concluzia că, în Ucraina, realizarea calității europene a educației va fi un factor puternic în rezolvarea problemelor economice, politice și culturale ale integrării europene a țării noastre, în dezvoltarea societății prospere și democratice. Prin urmare, în procesul de dezvoltare a sistemului național de învățământ, trebuie să se acorde mai multă atenție problemei asigurării calității educației.

Cuvinte cheie: asigurarea calității, învățământul secundar general, opțiunea de europenizare a Ucrainei, Spațiul Educațional European, standarde europene

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


PRACTICA REFLECTIVĂ A PROFESORULUI – O NECESITATE | Ioana STĂNCESCU, Luminiţa Mihaela DRĂGHICESCU, Ana-Maria Aurelia PETRESCU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Lumea în care trăim este una în permanentă schimbare, restructurare, transformare. Sistemul educaţional trebuie să se racordeze la această lume şi să formeze viitori adulţi responsabili, flexibili, creativi, care să răspundă adecvat solicitărilor din mediul social. Raportându-se la o astfel de ţintă, procesul de învăţământ urmăreşte formarea unor elevi care să dispună de competenţe de comunicare, cognitive şi metacognitive, emoţionale, interculturale, investigative, digitale, civice etc.
Întrebarea care se pune, firesc, în această situaţie, este ce fel de profesori pot forma astfel de elevi. Dincolo de pregătirea iniţială şi continuă pentru profesia didactică, profesorii trebuie să înţeleagă că eficientizarea activităţii didactice implică, în mod necesar, reflecţia asupra acesteia.
Prezentul studiu se focalizează pe conceptul de practică reflectivă, pe delimitarea unor etape ale acestui demers, pe identificarea unor metode şi instrumente specifice practicii reflective (jurnalele de reflecţie, înregistrările video şi audio ale lecţiilor, feed-back-ul etc.) şi, respectiv, pe conturarea unui posibil model de personalitate al profesorului reflectiv, ce își subsumează următoarele dimensiuni: cunoaşterea de sine, cunoaşterea elevilor, cunoaşterea organizaţiei şcolare, cunoaşterea curriculum-ului, cunoştinţe în domeniul pedagogic.
Considerăm că practica reflectivă reprezintă o resursă valoroasă, încă insuficient exploatată, care poate aduce beneficii importante profesorului şi, implicit, elevilor, asigurând succesul şcolar şi, ulterior, profesional şi social.

Cuvinte cheie: calitatea procesului educaţional, competenţe, practică reflectivă, profesor reflectiv, stil didactic

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


STUDII EMPIRICE

CAUZE ALE VIOLENȚEI ȘCOLARE ȘI POSIBILE MODELE REMEDIALE | Otilia APOSTU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Violența școlară este o manifestare la fel de veche ca istoria școlii. Formele de realizare, intensitatea și frecvența manifestărilor violente, implicarea diferiților actori ai școlii în inițierea acestora, dar și percepția și toleranța opiniei publice față de formele de violență și actorii ei sunt cele care variază de-a lungul timpului, conferindu-le specificitate și înțelegere diferită. Violența manifestată în spațiul școlar are forme variate de manifestare, iar pentru combaterea și prevenirea ei, esențiale sunt conștientizarea și acceptarea fenomenului în contextul larg al cauzelor care au determinat-o. Prezentul studiu este focalizat pe cauzele violenței școlare, în directă relație cu factorii determinanți ai acesteia (individuali, socio-familiali și școlari), și sunt analizate la trei niveluri diferite de manifestare: violența între elevi, violența elevilor asupra profesorilor, violența profesorilor asupra elevilor.
Prezentul studiu se bazează pe date de anchetă care investighează fenomenul violenței școlare la nivel național, din perspective multiple. Analiza realizată utilizează date cantitative obținute în cadrul unor anchete prin chestionar adresate elevilor, directorilor, profesorilor, consilierilor școlari, precum și date calitative obținute în cadrul unor anchete prin interviuri focalizate de grup realizate cu elevi, cadre didactice, părinți. Analizele întreprinse permit punerea în relație a opiniilor diferiților actori ai școlii asupra cauzelor violenței școlare, care, uneori, sunt antagoniste. Provocarea prezentului studiu nu este determinarea veridicității sau importanței cauzelor violenței școlare identificate de actorii școlii, ci pornind de la aceste cauze vor fi identificate măsuri, strategii, politici a căror implementare ar putea conduce la o vedere unitară a actorilor școlii asupra problematicii violenței școlare și la reducerea și combaterea manifestărilor violente la nivelul școlii.

Cuvinte cheie: politici educaționale, prevenție și combatere a violenței, violență școlară

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


DISCURSURI COMPETITIVE DESPRE ROLUL PROFESORULUI, ÎNTR-UN LICEU TEORETIC | Octavia Mihaela BORȘ
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Acest articol descrie discursurile competitive despre rolul profesorului la clasă, identificate într-un colegiu teoretic din mediul urban mic, pe baza analizei a 11 interviuri semi-structurate cu profesori de liceu. Interpretarea modului în care profesorii invocă rolul profesorului în poveștile lor identitare, a dezvăluit următoarele discursuri competitive: profesorul trebuie să transmită cunoștințe versus profesorul trebuie să înlesnească înțelegerea; profesorul trebuie să noteze „obiectiv” versus profesorul trebuie să noteze „flexibil”. Argumentul principal al articolului este că în liceul studiat, domină ideea că profesorul trebuie să transmită cunoștințe și să noteze „flexibil”. A nota „flexibil” înseamnă a răspunde așteptărilor părinților, directorului și colegilor de „a da note mari” anumitor elevi și/sau tuturor elevilor. Această așteptare din partea profesorilor este favorizată de politica universităților de a include media generală din anii de liceu, în criteriile de admitere la programele de licență, dar și de politica liceului de a da posibilitatea părinților să aleagă profesorii copiilor lor pe baza unei cereri și dacă există consens între părinți.

Cuvinte cheie: analiză de discurs, colegiu teoretic, evaluare a elevilor, politici de admitere, programă

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


POLITICI PRIVIND MOBILITATEA ACADEMICĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR DIN BOSNIA ȘI HERȚEGOVINA | Daniela POPA, Ratko KNEZEVIC
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Predarea și studierea în străinătate sunt elemente cheie în reducerea izolării regionale a comunității academice. Programele de schimb internațional sunt deosebit de importante pentru dezvoltarea profesională și personală pe care o facilitează, având, de asemenea, un efect pozitiv asupra mediului socio-economic. Aceste mobilități permit fiecărui candidat să câștige o nouă și prețioasă experiență, să învețe limbi străine și să-și dezvolte, exerseze competențele interpersonale în medii culturale diferite. Acest articol furnizează o analiză SWOT privind implementarea politicilor educaționale cu privire la mobilitățile academice din instituțiile de învățământ superior din Bosnia și Herzegovina. Cercetarea presupune un demers calitativ. Metodele de colectare a datelor au fost interviurile semi-structurate cu respondenți cheie, experți în învățământul superior și studiul documentelor (legi, măsuri de implementare, decizii ale consiliilor de administrație universitare). Rezultatele evidențiază ca principale avantaje: transferul de cunoștințe transfrontaliere și numărul crescut de tineri profesioniști cu un nivel ridicat de angajabilitate. Cele mai pregnante bariere sunt atitudinile tributare sistemului de educație anterior și insuficienta promovare a tuturor beneficiilor ce pot fi obținute din acest tip de mobilități. Valoarea acestui articol stă în potențialul său de a sublinia complexitatea țării cu neobișnuit de multe ministere ale educației care afectează mobilitățile academice.

Cuvinte cheie: învățământ universitar, procesul Bologna, transfer de cunoștințe

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


RECENZII

CONSTANTIN CUCOȘ. EDUCAȚIA. REÎNTEMEIERI, DINAMICI, PREFIGURĂRI. Iași, Editura Polirom, Colecția „Științele educației. Structuri, conținuturi, tehnici”, 2017, 278 pagini, ISBN print: 978-973-46-6760-4 | Gabriela Alina ANGHEL
Vezi recenzia


ADRIAN MIROIU, BOGDAN FLORIAN. UNIVERSITATEA ROMÂNEASCĂ AZI. București, Editura Tritonic, 2015, 356 pagini, ISBN: 978-606-749-033-6 | Otilia APOSTU
Vezi recenzia 


CRISTINA SIN, AMÉLIA VEIGA, ALBERTO AMARAL. EUROPEAN POLICY IMPLEMENTATION AND HIGHER EDUCATION. ANALYSING THE BOLOGNA PROCESS (Implementarea politicii europene și învățământul superior. Analiza Procesului Bologna). Londra, Palgrave Macmillan, Colecția: Provocări în învățământul superior, 2016, 236 pagini, ISBN print: 978-1-137-50461-6 | Miruna Luana MIULESCU 
Vezi recenzia 


IN MEMORIAM

EUGEN NOVEANU. DIMENSIUNEA ASCUNSĂ | Dan BADEA

Vezi articolul


NUMĂR ÎNTREG

RP 2017-2

ABORDĂRI TEORETICE

CERCETĂRI ASUPRA AUTOREGLĂRII ÎN CONTEXTUL NEOUROŞTIINŢEI EDUCAŢIEI – O ANALIZĂ SISTEMATICĂ  Violeta Maria CARAGEA, Lucian VOINEA, Miruna Luana MIULESCU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Auto-reglarea în contexte şcolare este un subiect care a preocupat mulţi cercetători din variate discipline. Neuroştiinţa educaţiei este un domeniu emergent de cercetare care îşi propune să conecteze cunoaşterea şi metodologia specifică neuroştiinţelor cu cea a altor domenii mai consecrate în studiul învăţării şi educaţiei, precum psihologia, sociologia sau ştiinţele educaţiei. Lucrarea de faţă analizează studiile empirice recente ce explorează auto-reglarea în sistemul preuniversitar şi care se încadrează în literatura de neuroştiinţă a educaţiei. În urma unei căutări şi filtrări laborioase, conforme cu metodologia analizei sistematice, am identificat cinci articole care au trecut de criteriile de filtrare predefinite. Rezultatele analizei noastre sugerează că acest tip de literatură este publicat în mod special în ultimul deceniu, fiind prilejuit de noile metodologii din neuroştiinţă care au facilitat realizarea de studii non-invazive avansate la nivelul creierului uman. Principalele elemente ale auto-reglării studiate în aceste articole se referă la orientarea şi reglarea motivaţiei pentru învăţare, orientarea atenţiei, modul de percepere a propriilor abilităţi mentale şi comportamente, gradul de implicare cognitivă şi emoţională în învăţarea şcolară şi autocontrolul comportamentului social şi cel privind implicarea în sarcinile şcolare. Metodologiile utilizate au constat în principal în aplicarea de chestionare auto-completate sau completate de către ceilalţi, evaluări comportamentale, testarea performanţei academice, teste computerizate vizând abilităţi cognitive, înregistrări de indicatori fiziologici (precum probe de salivă, sânge sau bătăile inimii), electroencefalografie (EGG) şi imagistică funcţională prin rezonanţă magnetică (RMN funcţional). Eşantioanele incluse în aceste studii variază de la elevi preşcolari la cei din învăţământul primar, gimnazial şi liceal, însumând 376 de participanţi în total. Rezultatele de cercetare raportate sunt mai degrabă limitate, însă oferă totodată optimism privind utilizarea metodelor de investigare din neuroştiinţe pentru cercetarea auto-reglării în context şcolar. Diferite aspecte privind limitările acestui tip de cercetare sunt, de asemenea, discutate în acest articol.

Cuvinte-cheie: analiză sistematică de literatură; auto-reglare; context şcolar; neuroştiinţa educaţiei.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


INTERCOMPREHENSIUNEA ÎN PREDAREA LIMBILOR STRĂINE Andreea-Manuela COJOCARIU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Conceptul de intercomprehensiune este acum parte a lexicului Didacticii limbilor sau a limbajului celor care reflectează asupra predării şi învăţării limbilor străine în contextul promovării plurilingvismului cetăţenilor europeni. Intercomprehensiunea este una dintre preocupările actuale, chiar dacă nu a intrat oficial în şcoli şi în universităţi. Intercomprehensiunea este încă în stadiul de experiment, proiect sau formare şi totuşi există material bogat şi o preocupare didactică intensă cu privire la acest subiect. Acest concept are meritul de a incita la experimentare şi din acest motiv există o pedagogie şi o didactică a intercomprehensiunii. Obiectivul meu cu privire la acest subiect este acela de a explora interesul, posibilităţile şi modalităţile unei mai bune înţelegeri a contactului limbilor în clasele de limbi străine şi în special a celor de limbă franceză.

Cuvinte-cheie: intercomprehensiune; limbi străine; plurilingvism

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


ELEMENTE DE REFERINŢĂ PENTRU PROIECTAREA UNUI CURRICULUM DISCIPLINAR: GEOGRAFIE Octavian MÂNDRUŢ
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Studiul de faţă are un caracter teoretic şi exploratoriu. Îşi propune să descrie un sistem referenţial care ar trebui să determine sau să influenţeze deciziile de construire a unui nou curriculum. Exemplul disciplinar al geografiei (sau, mai larg, al unui domeniu de studiu intitulat „geografie – mediu înconjurător”) are elemente specifice rezultate din caracteristicile structurii interioare. Sistemul referenţial poate fi modificat, redus, extins, taxonomizat sau adaptat în raport cu alte discipline sau domenii de studii, cel puţin asemănătoare. Exemplul curriculumului „vertical” al geografiei (V – XII) are la bază un sistem de finalităţi (competenţe), progresul acestora (pe niveluri şi vârste) şi depinde de orizontul de timp al proiectării, rezultând variante posibile diferite. Tipul de curriculum este însă foarte dependent de paradigma construcţiei sale: predominant ştiinţifică (eventual cu o inserţie umană individuală minimă) sau predominant subiectivă, ca rezultat al unor păreri individuale sau de grup, mai mult sau mai puţin legitimate.

Cuvinte-cheie: competenţe; curriculum; domenii de studiu; geografie; mediu înconjurător

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


O ANALIZĂ A MEDIULUI EDUCATIV DIN PERSPECTIVA FACTORILOR DE STRES LA ELEVI Angelica MIHĂILESCU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Articolul de faţă are ca obiectiv să aducă în atenţia profesorilor problematica expunerii elevilor la stres în mediul educativ. Abordarea stresului elevilor prin intermediul cercetării se dovedeşte încă insuficient explorată, dar poate deschide drumuri importante în educaţie, dat fiind interesul general pentru îmbunătăţirea randamentului şi a climatului şcolar. Pentru a expune succint această temă, am recurs la analiza documentară şi la prezentarea unor exemple de cercetări care au avut ca temă, explicit sau într-un cadru mai amplu, identificarea efectelor factorilor de stres în mediul educativ. Dintre aceştia, am ilustrat teama de eşec, evaluarea, comunicarea în faţa unui public.

Cuvinte-cheie: comunicarea în faţa unui public; evaluarea; factori de stres; stresul în mediul educativ; teama de eşec

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


REZULTATE ALE CERCETĂRILOR

CONSILIEREA PENTRU CARIERĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR – NEVOI ŞI PRACTICIOana GHEORGHE, Mirela ALEXANDRU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Dezvoltarea societăţii aduce astăzi o transformare continuă a conceptului de carieră, concept ce sparge bariere de gen şi de cultură. Debutul în carieră poate fi anevoios, iar nevoile tinerilor sunt dinamice, de aceea consilierea pentru carieră este un domeniu ce evoluează continuu, adaptându-şi strategiile, metodele şi mijloacele la grupul ţintă. În acest articol, s-a analizat relaţia dintre serviciile de consiliere pentru carieră, disponibile în cadrul universităţii VIA University College, din Danemarca, şi nevoile specifice ale studenţilor. De asemenea, am intenţionat să atragem atenţia asupra importanţei dezvoltării serviciilor pentru carieră, aceste servicii putând sprijini studenţii să îşi dezvolte atât competenţele profesionale, cât şi pe cele transversale, care să le permită să se adapteze mai uşor şi mai repede frecventelor schimbări apărute la nivelul pieţei muncii. Ideea realizării unei platforme on-line prin intermediul căreia să li se ofere studenţilor servicii de consiliere pentru carieră poate fi preluată şi adaptată contextului românesc.

Cuvinte-cheie: carieră; consiliere; nevoi ale studenţilor; piaţa muncii

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


EXPERIENŢA UCRAINEANĂ PENTRU OPTIMIZAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI SECUNDAR: ALFABETIZAREA FINANCIARĂ ÎN CADRUL ORELOR DE MATEMATICĂ | Nataliia VASYLIUK
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Articolul se referă la rolul alfabetizării financiare în creşterea economică a ţării, relevă esenţa acestui concept şi semnificaţia sa, subliniază principalele rezultate ale studiilor, care determină nivelul de alfabetizare financiară a populaţiei din România şi din Ucraina. Totodată, sunt enumerate principalele etape pentru îmbunătăţirea nivelului de educaţie financiară a cetăţenilor din cele două ţări. Este evidenţiată experienţa ucraineană de formare a alfabetizării financiare a elevilor în cadrul lecţiilor de matematică. Autoarea propune recomandări şi exemple de sarcini de lucru pentru creşterea nivelului de alfabetizare financiară a elevilor de liceu, în procesul de învăţare a matematicii.

Cuvinte-cheie: alfabetizare financiară; lecţii de matematică; pregătire matematică; probleme cu conţinut financiar

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


TEATRUL ÎN ŞCOALĂ. O INIŢIATIVĂ EDUCAŢIONALĂ PENTRU VIITOR Sylvia ROTTER, Ciprian NIŢIŞOR
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Scopul acestui articol este de a prezenta experienţele şi beneficiile utilizării teatrului în şcoală dezvoltate prin intermediul proiectului „Iniţiativa Educaţională Naţională – Teatrul în educaţie”, derulat din 2014 în şcolile gimnaziale şi liceele din România de către Asociaţia Teatrul Vienez de Copii. Acesta se adresează deopotrivă copiilor, adolescenţilor şi cadrelor didactice. Proiectul are ca punct de plecare cercetările şi metodologia dezvoltate în cadrul iniţiativei educaţionale „Şcoală pentru viaţă” derulată de Das Wiener Kindertheater la Viena, în 2008. Ideea centrală care a stat la baza definirii metodei de lucru şi a activităţilor de teatru în educaţie se află în explorarea impactului jocului în învăţare. În cele două proiecte prezentate în articol, au fost identificate şi evaluate achiziţiile anumitor abilităţi la copii şi tineri, în urma implicării acestora în ateliere teatrale. Rezultatele obţinute au pus în evidenţă progrese în domeniul cognitiv, emoţional şi al relaţiilor interpersonale.

Cuvinte-cheie: Teatrul Vienez de Copii; Iniţiativa Educaţională; învăţarea prin teatru; teatru pentru copii

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL ŞCOALĂ – FAMILIE Maria-Livia GÂRŢU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Studiul aduce în atenţie problema rolului parental şi a parteneriatului şcoală-familie, şi anume cazul copiilor, având în vedere faptul că educaţia lor ridică din ce în ce mai multe probleme serioase părinţilor. Aceştia sunt în întregime responsabili pentru educarea copiilor lor până la vârsta şcolară. Când copiii încep şcoala, responsabilităţile pentru educaţia lor sunt împărţite între familie şcoală. Parteneriatul şcoală-familie înseamnă comunicare eficientă, sarcini clar definite, acţiuni omogene în beneficiul copilului; părinţii trebuie să fie consideraţi participanţi activi la educaţia şcolară, având în vedere faptul că aceştia îşi cunosc cel mai bine copiii. În ultimii ani, programele parentale cunosc un succes mai mare decât oricând, prin intermediul căruia educatorii îi învaţă pe părinţi cum să-şi înveţe copiii cu privire la aspectele pozitive – rolul parental apreciativ. Părinţilor le sunt oferite mai multe tipuri de sprijin parental: consiliere individuală, coaching, consiliere de grup, cursuri pentru părinţi, grupuri de sprijin. Pentru a forma comportamente pozitive la copii, atât părinţii, cât şi educatorii, au nevoie de patru elemente: dragoste, disponibilitate, direcţie şi măsură.

Cuvinte-cheie: parteneriat şcoală – familie, programe de educaţie parentală, rol parental apreciativ, comportamentul copilului

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


NUMĂR ÎNTREG

RP 2017-1

ABORDĂRI TEORETICE

LES FONDEMENTS POLITIQUES, ÉCONOMIQUES, SOCIAUX, PERSONNELS ET PEDAGOGIQUES DE LA NOTION D’ÉDUCATION TOUT AU LONG DE LA VIE (BAZELE POLITICE, ECONOMICE, SOCIALE, PERSONALE ŞI PEDAGOGICE ALE CONCEPTULUI DE EDUCAŢIE PE TOT PARCURSUL VIEŢII) | Mihaela-Viorica RUŞITORU

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Résumé: À l’aube du nouveau millénaire, l’éducation tout au long de la vie s’avère être un concept académique riche et un slogan politique assez répandu. Pourtant, peut-on renfermer une notion tellement vaste dans une simple définition? Dans cet article, nous avons émis l’hypothèse que l’éducation tout au long de la vie est produite de nos jours par une panoplie d’acteurs éducatifs et politiques nationaux, européens et internationaux. L’analyse qualitative des entretiens a relevé que l’éducation tout au long de la vie ressemble à une chaîne dont les principaux chaînons regroupent cinq pôles: économique, social, personnel, pédagogique et politique. Cette approche sera complétée par d’autres éléments révélateurs abordés dans l’article.

Mots-clés: éducation tout au long de la vie, formation, apprentissage, Union Européenne, organisations internationales, analyse du discours.

Rezumat: La începutul noului mileniu, educaţia pe tot parcursul vieţii se adevereşte a fi un concept academic bogat şi un slogan politic destul de răspândit. Totuşi, este posibil să limităm o noţiune atât de vastă într-o simplă definiţie? Căutând un răspuns, în cadrul acestui articol, am emis ipoteza că educaţia pe tot parcursul vieţii este astăzi construită de o panoplie de actori educativi şi politici naţionali, europeni şi internaţionali. Analiza calitativă a unor interviuri a relevat faptul că educaţia adulţilor se aseamănă unui lanţ ce regrupează cinci verigi: economică, socială, personală, pedagogică şi politică. Această abordare va fi completată cu alte elemente revelatoare abordate în prezentul articol.

Cuvinte-cheie: educaţie pe tot parcursul vieţii, formare, învăţare, Uniunea Europeană, organizaţii internaţionale, analiza de discurs

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


COMPETENŢELE PROFESORULUI: SPRE UN CADRU AL DEFINIRII | Oana Rica POPA, Norica Felicia BUCUR

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Având în vedere multiplele faţete ale conceptului de competenţă, precum şi evoluţia educaţiei pe bază de competenţe, acest articol îşi propune să ofere un posibil punct de plecare pentru realizarea, în România, a unui cadru al competenţelor profesorului. După evidenţierea obstacolelor care fac dificilă definirea acestor competenţe, încercăm să oferim o privire succintă asupra tendinţelor care există la nivel internaţional în acest domeniu, cu referire specială la spaţiul Uniunii Europene. Opiniile specialiştilor români sunt, de asemenea, trecute în revistă, pentru a putea contura perspectivele definirii acestui cadru, în context naţional.

Cuvinte-cheie: competenţă, competenţele profesorului, cadrul competentelor profesorului

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


IMPLICAŢII TEORETICO-PRACTICE ALE COMPETENŢEI DE COMUNICARE ÎNTR-O LIMBĂ STRĂINĂ | Lilia PETRICIUC

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Conceptul de competenţă de comunicare a constituit nucleul a numeroase studii de specialitate şi interdisciplinare în ultimele 5 decenii. Cu toate acestea, încă mai prezintă interes aparte pentru specialiştii din diverse domenii atât datorită valorii sale, cât şi din cauza a numeroase confuzii pe care le produce atunci când este interpretat. Articolul abordează noţiuni teoretice ce ţin de competenţa de comunicare, identifică componentele sale evocând câteva modele componenţiale. Se subliniază rolul şi responsabilitatea profesorului în dezvoltarea competenţei de comunicare, în special prin selectarea adaptarea si prezentarea de conţinuturi didactice astfel încât să vizeze dezvoltarea holistică a acesteia.

Cuvinte-cheie: competenţă de comunicare, model componenţial, CECRL, abordare holistică, materiale didactice relevante

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


REZULTATE ALE CERCETĂRILOR

BUN VENIT EDUCAŢIEI INCLUZIVE! | Cristian RĂDUCANU

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Acest articol este dedicat problemelor specifice tinerilor de etnie romă care se confruntă în şcolile de stat cu o falsă egalitate a şanselor privind educaţia şi un tip de discriminare pozitivă care nu îi ajută în parcursul şcolar. Alături de argumente de natură istorică, socială, economică sunt exprimate şi argumentele personale ale autorului, formate pe baza unei experienţe îndelungate la catedră în clase mixte de elevi români şi romi. Lucrarea conţine propuneri prin care sunt promovate activităţi adecvate acestei etnii. La finalul articolului sunt formulate recomandări privind îmbunătăţirea performanţelor tinerilor romi şi a relaţiilor care se stabilesc cu aceşti tineri, pentru asigurarea unui climat şcolar plăcut, echilibrat, relaxat, impregnat de valori culturale înţelese şi acceptate de etnia romă.

Cuvinte-cheie: educaţie incluzivă, educaţie interculturală, discriminare, curriculum integrat, stil de învăţare, parteneriate şcolare, etnia romă

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


ÎNVĂŢARE FLEXIBILĂ LA ORA DE LIMBĂ STRĂINĂ – PROVOCĂRI ŞI OPORTUNITĂŢI | Diana COJOCNEAN

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Articolul prezintă modul în care profesorii de limbi străine pot folosi învăţarea cu ajutorul dispozitivelor portabile în situaţii de învăţare formală şi informală. Unul dintre obiectivele cheie ale articolului este accentul pe definirea pedagogiei bazată pe principii de învăţare cu ajutorul dispozitivelor portabile în contextul predării şi învăţării limbilor străine prin folosirea dispozitivelor portabile în cadrul orelor de limbi străine dar şi în situaţii informale de învăţare, încurajând implicarea şi autonomia elevilor în activitatea de învăţare. Astfel, articolul arată modul în care profesorii de limbi străine pot încerca activităţi la clasă sau în afara clasei, folosind dispozitivele mobile ale elevilor prin implementarea tehnicii Bring Your Own Device (BYOD).

Cuvinte-cheie: mobile learning, pedagogie, predarea limbilor străine, Bring Your Own Device (BYOD), aplicaţii, competenţe de limbă

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


COMUNICAREA ÎN CLASĂ. UN PLAN DE INTERVENŢIE ASUPRA BLOCAJELOR DE COMUNICARE | Ahmed KHALID

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Analiza procesului educaţional include o inventariere şi o investigare în profunzime a comunicării în clasă, a interacţiunilor dintre elevi şi profesor, a surselor şi consecinţelor unor disfuncţionalităţi din comunicare şi a evoluţiei comunicării în timp. Eficienţa comunicării didactice este generată de mai mulţi factori, asupra cărora, dacă se intervine, se pot reduce diferenţele între ceea ce profesorul intenţionează să transmită elevilor şi ceea ce aceştia din urmă reţin sau înţeleg. Aceşti factori depind de personalitatea profesorului, personalitatea elevilor, de contextului psihosocial şi ambiental.Pornind de la premisa că sporirea influenţei profesorului asupra elevilor se poate realiza prin identificarea şi înlăturarea barierelor în comunicare, articolul îşi propune să sublinieze provenienţa blocajelor de comunicare şi să propună un plan de ameliorare a comunicării didactice.

Cuvinte-cheie: comunicare didactică, comunicare eficientă, strategii de comunicare, efecte ale distorsiunilor în comunicare

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


INTEGRAREA PROFESORULUI DEBUTANT. O CERCETARE ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ | Irina IORDAN

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Cercetarea îşi propune să surprindă momentul debutului şi gradul de adaptare al profesorului din şcoala românească, să evidenţieze problemele de natură profesională şi mai ales cele de natură relaţională, să surprindă reacţia profesorului debutant la contactul cu ceea ce reprezintă cultura şcolii, pe de o parte şi măsura în care şcoala vine în întâmpinarea nevoilor sale specifice, dacă se admite validitatea ipotezei lansate, conform căreia formarea iniţială dominant teoretică nu asigură o adaptare şi o integrare optimă din punct de vedere profesional, aspectele de natură practică fiind adesea absente din pregătirea studenţilor.

Cuvinte-cheie: profesor debutant, integrare profesională, cultura şcolii, status şi rol social

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


SCHIŢA UNUI OPŢIONAL DE EDUCAŢIE PENTRU VALORI LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ | Mihaela-Anca JOARZĂ

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Într-un mediu educaţional stimulativ, plin de valori, receptivitatea copilului este esenţială. Aceasta se poate modela încă din perioada preşcolară, cu aportul grădiniţei, familiei şi comunităţii. Articolul rezumă o propunere de opţional integrat de educaţie pentru valori la nivelul grupei mari. Realizarea lui se încadreză în finalităţile educaţiei preşcolare înseşi, care vizează temelia caracterului omului în devenire.

Cuvinte-cheie: educaţie axiologică, valoare, valorizare, preşcolaritate, opţional pentru educaţie axiologică

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


AGENDA EDUCAŢIEI

PROIECTUL „GUVERNARE DEMOCRATICĂ A ŞCOLILOR PENTRU INCLUZIUNE: O ABORDARE DIN PERSPECTIVA ÎNTREGII COMUNITĂŢI” – PROIECT REALIZAT CU SPRIJINUL FINANCIAR AL CONSILIULUI EUROPEI | Andreea-Diana SCODA

Vezi articolul


PROMOVAREA ECHITĂŢII PRIN CONSILIERE ŞI ORIENTARE: REFLECŢII, ACŢIUNI, IMPACT – DISEMINAREA PARTICIPĂRII LA CONFERINŢA INTERNAŢIONALĂ IAEVG 2016 (1) | Speranţa ŢIBU

Vezi articolul


FORMAREA PROFESIONALĂ PRIN METODE NON-FORMALE ÎN INSTITUŢIILE DE ORDINE ŞI SIGURANŢĂ PUBLICĂ | Alina CIOBANU, Silviu COBZARU

Vezi articolul


PROIECTUL MOVE-ME – CURSURI DE LIMBI STRĂINE PENTRU SPRIJINIREA MOBILITĂŢII STUDENŢILOR | Mihai IACOB

Vezi articolul


RECENZII

SORIN MITULESCU (coord.), VIOLENŢA ŞCOLARĂ: CERCETĂRI, POLITICI, RECOMANDĂRI. Bucureşti, Editura Afir, 2016, 133 p., ISBN 978-973-7714-80-0 | Manuela MANU

Vezi recenzia


JOHN HATTIE. ÎNVĂŢAREA VIZIBILĂ. GHID PENTRU PROFESORI (Visible learning for teachers: maximizing impact on learning, 2012, Routledge). Traducere de: Cristina Dumitru, Bucureşti, Editura Trei, 2014, 408 p. ISBN: 978-606-719-058-8 | Irina Mariana GEANĂ

Vezi recenzia


NUMĂR ÎNTREG


rp – 2016-2

ABORDĂRI TEORETICE

CEVA NOU, CEVA VECHI… REFLECȚII ASUPRA ROLULUI TEXTULUI LITERAR ÎN CADRUL ORELOR DE LIMBA ENGLEZĂ CA LIMBĂ STRĂINĂ | Stela ROŞCOVAN

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Articolul de faţă subliniază valoarea instructiv-educativă a textului literar în cadrul orelor de limba engleză ca limbă străină, sugerând diverse strategii care pot fi implementate în vederea dezvoltării competenţei de comunicare a elevilor, şi anume cele euristice. Metoda comunicativă a contribuit la neglijarea textului literar şi la excluderea cvasitotală a acestuia din conţinutul majorităţii resurselor didactice. Scopul articolului este de a reabilita rolul textului literar din perspectiva dezvoltării competenţei de comunicare şi de a evidenţia multiplele beneficii educaţionale pe care le prezintă pentru cei care studiază o limbă străină.

Cuvinte-cheie: text literar, strategii euristice, competenţă, lectură, implicare.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


ECHITATEA – ÎNTRE DECLARAŢIE ŞI REALITATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR | Irina HORGA, Otilia APOSTU

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Articolul prezintă problematica echităţii în învăţământul superior, din perspectivă istorică. Demersul face referiri generale la contextul internaţional şi realizează o analiză specifică asupra învăţământului superior din România. Datele au la bază o incursiune la nivelul legislaţiei, precum şi a practicilor educaţionale specifice fiecărei epoci istorice. Problematica echităţii în învăţământul superior românesc a fost abordată din perspectiva egalităţii de acces şi de şanse la intrare, pe parcurs şi la ieşirea din sistemul de învăţământ.

Cuvinte-cheie: adolescenţă, indecizie vocaţională, teoria existenţială.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


FORMAREA CONTINUĂ A CADRELOR DIDACTICE PE DIMENSIUNEA EDUCAŢIEI NONFORMALE | Ana-Maria Aurelia PETRESCU, Ioana STĂNCESCU

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Trăim într-o societate aflată într-un proces permanent şi rapid de schimbare, o societate în care educaţia permanentă continuă să fie un motor principal, chiar dacă educaţia formală, în forma ei tradiţională, tinde să piardă teren în faţa celorlalte două forme: educaţia nonformală şi cea informală. Omul contemporan nu se poate limita la a achiziţiona un volum mare de cunoştinţe. Devine mult mai importantă viziunea pragmatistă asupra educaţiei, aceea de a şti să faci, să utilizezi produsele cunoaşterii, să-ţi structurezi un set de cunoştinţe funcţionale pe care să le converteşti apoi în atitudini şi comportamente constructive. Ca atare, este obligatoriu pentru cadrele didactice să acorde o deosebită atenţie formării propriilor competenţe profesionale şi transversale, specifice pentru zona educaţiei nonformale. Această formă a educaţiei, percepută ca punte de legătură între educaţia şcolară, de tip formal, şi cea informală, realizată în special în familie şi în societate, în general, constituie un context educațional propice formării şi dezvoltării personalităţii omului modern.

Cuvinte-cheie: educaţie formală, educaţie nonfomală, educaţie informală, competenţe profesionale, competenţe transversale.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


DESPRE O POSIBILĂ REDIMENSIONARE PEDAGOGICĂ A LECŢIEI | Cristian PETRE

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Actualul context al praxisului instructiv-educativ este reglat, la nivelul paradigmei educaţionale, de o referinţă precisă: curriculumul centrat pe competenţe. Motivarea unei asemenea (re)orientări generează efecte complementare: centrarea pe elev, implicit pe învăţare. Oferta informaţională referitoare la teritoriile de semnificaţie asociate noilor repere-concept este bogată şi eterogenă, iar prin aceste atribute, devine inclusiv generatoare de confuzii şi nutritivă pentru aporii. În condiţiile unei stări de necesitate (aceea a unei viziuni unitare, coerente şi coezive, care se reflectă în demersurile concrete de management al învăţării), cum poate fi negociată diversitatea de semnificaţii ale competenţei (ca finalitate a învăţării şcolare)? În acest context dinamizat de remodelări teoretice, care sunt efectele practice, gestionabile de către profesor? „Infrastructura” teoretică referitoare la lecţie rămâne validă, în condiţiile unor itinerarii analitice care operează cu variabile precum „cunoştinţe”, „abilităţi-deprinderi”, „atitudini”? Caracterul relativ retoric al ultimului enunţ primeşte, pe parcursul prezentului material o confirmare a utilităţii unui demers mai complex, care să nu ignore o multiplă redimensionare a lecţiei: temporală, structurală, tipologică, a proiectării, conceptuală. Articolul se adresează profesorilor şi celor care se formează pentru această profesie, vizând o alternativă interpretativă şi metodologică pentru managementul lecţiei. Infrastructura metodologică a demersurilor este predominant deductivă, organizându-se prioritar ca manifestare hermeneutică. Lucrarea continuă manifestările auctoriale personale dedicate problematicii managementului lecţiei, oferind o imagine comprehensivă şi concluzivă asupra aspectelor abordate.

Cuvinte-cheie: învăţarea în clasă, învăţarea de acasă, lecţie, competenţe.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


PARTICULARITĂŢIALE EDUCAŢIEI AXIOLOGICE LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ | Adriana NICU

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Prin finalităţile educaţiei, axiologia apare ca o infuzare necesară în procesul de învăţământ. Conceptele de evaluare, valoare şi valorizare sunt intercorelate şi îşi află originea în basme şi legende. Grădiniţa joacă un rol covârşitor în formarea axiologică a copilului. Articolul propune selecţia şi organizarea unui set de valori specifice curriculumului preşcolar, prin care copiii sunt pregătiţi pentru o lume dinamică. Multiculturalitatea duce la înglobarea valorilor individuale şi naţionale într-o valoare universală, a întregii umanităţi.

Cuvinte-cheie: educaţie axiologică, valoare, valorizare, vârsta preşcolară, exerciţiu axiologic.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


DISCIPLINA PREŞCOLARULUI. O INCURSIUNE ÎN DISCIPLINA DIN MEDIUL PREŞCOLAR MONTESSORI | Izabela Cezarina Tatiana BĂRBIERU

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Urmărind evoluţia disciplinei în timp se observă faptul că multă vreme aceasta s-a bazat pe metode negative, precum constrângerea şi pedepsele corporale. Astăzi ideea disciplinei în educaţie este mai mult decât actuală. Din acest motiv, abordarea acestei chestiuni trebuie realizată de la baza formării ei, şi anume, din preşcolaritate. Pornind de la definirea conceptului, articolul prezintă o nouă abordare a disciplinei preşcolarului. Metoda Montessori introduce modelul de disciplină activă prin plasarea preşcolarului într-un mediu pregătit conform nevoilor sale, dispunând de libertatea de a-şi alege materialele sub îndrumarea aparent pasivă a educatorului. Interesul preşcolarului faţă de materialele special concepute induce concentrarea activă şi spontană, ceea reprezintă primul pas către corectarea deviaţiilor de comportament.

Cuvinte-cheie: disciplină, preşcolar, libertate, normalizare, Montessori.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


REZULTATE ALE CERCETĂRILOR

PROGRAMELE DE ORIENTARE A CARIEREI ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT SUPERIOR OLANDEZ. UN STUDIU DE CAZ | Tatiana CIFF, Miriam TERPSTRA

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Articolul prezintă o sinteză a cadrului teoretic al programelor de orientare a carierei în învăţământul superior din Olanda, în general, şi îl exemplifică, prin prezentarea unei structuri şi prin implementarea unuia dintre aceste programe la nivelul Universităţii de Ştiinţe Aplicate, în particular.

Cuvinte-cheie: SCP (Planificarea carierei studenţilor), PDP (Planificarea dezvoltării personale).

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


COMUNICAREA INTERCULTURALĂ: O ABORDARE CLIL ÎN PREDAREA LIMBII ENGLEZE | Ionuţ CĂPENEAŢĂ

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Lucrarea îşi propune să prezinte un opţional care vizează dezvoltarea de competenţe de comunicare interculturală, dar şi competenţele de comunicare în limba engleză într-o manieră integrată şi rezultatele acestuia după şase luni de la implementare. Grupul ţintă al proiectului îl reprezintă o clasă a XI-a, specializarea filologie – engleză intensiv, cu un nivel al limbii engleze B1, conform Cadrului European Comun de Referinţă al Limbilor, dar cu motivaţie scăzută pentru studiul limbii engleze. Pe lângă dezvoltarea competenţelor de comunicare interculturală şi a celor de comunicare în limba engleză, cursul doreşte să faciliteze tranziţia elevilor către nivelul B2, care presupune un grad mai mare de abstractizare a temelor. Cursul a fost conceput în septembrie 2015şi este implementat în anulşcolar 2015-2016. Încă de la început, cursul a avut succes, fiind privit de elevi ca un element de noutate şi o alternativă la curriculumul clasic, iar după şase luni, rezultatele sunt notabile: elevii sunt mai implicaţi, iar motivaţia lor a crescut considerabil. Notabil este şi cazul a trei elevi cu nivelul A2 care au reuşit să îşi amelioreze competenţele de comunicare în limba engleză, ajungând la nivelul B1, dupa cum arată rezultatele unui test aplicat dupa trei luni de la implementarea proiectului.

Cuvinte-cheie: CLIL, motivaţie, implicare, competenţe de comunicare.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


ROLURI ŞI RESPONSABILITĂŢI ÎN RELAŢIILE EDUCAŢIONALE | Roxana ENACHE

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Autoritatea cadrului didactic nu trebuie confundată cu autoritarismul şi nu trebuie să fie utilizată ca sursă de putere. Autoritatea profesorului trebuie utilizată ca mijloc de pregătire a autonomiei, a obiectivităţii în interacţiunea socială, a libertăţii conştiente a tinerilor. În managementul educaţiei se manifestă o autoritate formală, de poziţie, legitimă, statuată, şi alta funcţională, de competenţă. Autoritatea formală are efecte negative asupra dezvoltării elevilor, este generatoare de conflicte psihosociale şi randament scăzut. Autoritatea formală este acea autoritate care decurge din manifestarea unui statut socio-profesional, iar cea de competenţă este cea care se manifestă prin prisma abilităţilor, a priceperilor şi a competenţelor cadrului didactic dovedite în actul educaţional. În managementul educaţional eficient funcţionează mai degrabă autoritatea decât puterea, mai degrabă autoritatea de competenţă decât cea formală. Competenţele didactice, metodologice, de organizare, de evaluare sunt surse ale autorităţii de competenţă.

Cuvinte-cheie: autoritatea profesorului, autonomia şi responsabilitatea elevului, autoritate formală, autoritatea de competenţă.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


MOTIVAREA ELEVILOR TINERI ÎNTR-O ȘCOALĂ PRIMARĂ DIN ROMÂNIA | Diana COJOCNEAN, Stanca IUREAN

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Studiul de faţă prezintă modul în care o instituţie de învăţământ din România foloseşte anumite strategii de motivare a elevilor din clasele primare, percepţia părinţilor asupra eficienţei utilizării acestor strategii precum şi perspectiva cadrelor didactice asupra folosirii acestor strategii la clasă. Studiul a avut loc în cadrul unei instituţii de învăţământ privat din Cluj-Napoca şi prezintă date culese dintr-un chestionar online, precumşi din fişele de observaţie completate de cadrele didactice. Astfel, datele culese din cele două surse prezintă modul în care strategiile de motivare existente la nivelul instituţiei de învăţământ din studiul de faţă sunt percepute de către părinţii elevilor şi de către cadrele didactice care le folosesc. Principalul scop al studiului a fost investigarea modului în care elevii se raportează la strategiile motivaţionale, Ora de Aur, Star of the Week şi Punctele Spectrum, precum şi identificarea modului în care aceste strategii sunt percepute de către părinţi şi cadrele didactice.

Cuvinte-cheie: strategii motivaţionale, motivaţia extrinsecă, motivaţia intrinsecă, contextul social, recompense.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


PREDAU DIVERSITATE LA ORELE MELE ŞI ELEVILOR LE PLACE! PREZENTARE PROGRAM CJI | Alina BĂLAN

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Programul educaţional „PREDAU DIVERSITATE LA ORELE MELE ŞI ELEVILOR LE PLACE!”, coordonat de Centrul de Jurnalism Independent Bucureşti,şi-a propus facilitarea accesului tinerilor la informaţii cu referire la drepturile şi obligaţiile civice, la statul de drept şi democraţie, la valorile constituţionale, într-o manieră inovativă adaptată provocărilor şi preocupărilor specifice vârstei elevilor (cum ar fi interacţiunea în mediul virtual),prin integrarea activităţilor educaţionale specifice în cadrul orei de Limba şi literatura română, contribuind la creşterea atractivităţii procesului instructiv-educativ. Proiectul a permis organizarea mai multor activităţi educaţionale în acord cu imperativele educaţiei pentru diversitate, pe teme de interes pentru elevi, precum: aspecte ale diversităţii, violenţa domestică, discriminarea/ discursul incitator la ură/ marginalizarea, provocările internetului, improvizaţii teatrale, dezbateri sau vizionări de filme educative urmate de sesiuni de întrebări şi răspunsuri.

Cuvinte-cheie: diversitate, incluziune socială, discriminare.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


CULTURĂ PRIN MUZICĂ/ CULTURE THROUGH MUSIC: KODALY, DALCROZE ŞI ORFF – TREI METODE DE EDUCAŢIE MUZICALĂ CARE TEAJUTĂ SĂ ÎNŢELEGI ALTFEL MUZICA | Ioana MARGHITA, Roxana BRIŞCARIU

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Într-un context în care metoda tradiţională de predare a artei sonore demonstrează din ce în ce mai mult că nu constituie singura soluţie valabilă pentru educaţia muzicală generală, proiectul „Cultură prin muzică/ Culture through music” vine cu o perspectivă revigorantă, oferind experienţa directă a trei metode ce şi-au dovedit deja succesul pe plan internaţional şi despre care pedagogii români cunosc doar informaţii abstracte, prezente în dicţionarele şi volumele de specialitate. Principiile şi strategiile educaţionale ale metodelor Dalcroze, Orff şi Kodály coincid de multe ori, într-un consens ce demonstrează, de altfel, natura lor holistică şi care devine mai important decât elementele care le diferenţiază. De la Dalcroze, pentru care mişcarea corporală este intim legată de muzică, răspunsul natural al trupului potenţând sunetul, la Orff, care pune accent pe importanţa improvizaţiei instrumentale, dar şi pe verb, pe cuvânt, cu profilurile lor ritmice care stau la baza artei sonore, şi până la Kodály, promotorul cântului vocal, prin care conceptele sonore sunt mult mai firesc înţelese şi asimilate, toate cele trei metode pledează pentru regăsirea copilului interior, gata oricând să se joace şi să se bucure împreună cu sunetele.

Cuvinte-cheie: Dalcroze, Orff, Kodály, educaţie, pedagogie.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


AGENDA EDUCAȚIEI

CONFERINŢA EUROGUIDANCE „CONSILIEREA ŞI ORIENTAREA ÎN CURRICULUMUL ŞCOLAR” | Angela ANDREI

Vezi articolul


CĂTRE POLITICI EDUCAŢIONALE BAZATE PE CERCETARE. MECANISME DE MOBILIZARE A CUNOAŞTERII ŞI „BROKERING” AL CERCETĂRII ÎN EDUCAŢIE (ACRONIM: IMPACT2) | Elena MARIN, Georgeta ION, Romiţă IUCU, Mihaela STÎNGU, Simona IFTIMESCU, Carmen PROTEASA

Vezi articolul


O VIZITĂ DE STUDIU ÎN STATELE UNITE ALE AMERICII. EXPERIENŢE ŞI LECŢII ÎNVĂŢATE | Magdalena BALICA, Angela TEŞILEANU

Vezi articolul


RECENZII

ETERNAL RETURN? THE SPECTER OF RADICALISM AMONG YOUNG PEOPLE IN EUROPE AND HUNGARY. Budapesta, L’Harmattan, 2015, 224 p., ISBN 978-2-343-08456-5 | Ana-Maria DALU

Vezi recenzia


NUMĂR ÎNTREG