Rezumat: Competenţele socio-emoţionale reprezintă un subiect din ce în ce mai investigat în contextul educaţional actual, ceea ce a determinat dezvoltarea de numeroase programe de învăţare socio-emoţională (Social Emotional Learning – SEL), prin intermediul cărora se pot dezvolta abilităţi, atitudini şi valori necesare dobândirii acestor competenţe socio-emoţionale. Acest studiu şi-a propus să sintetizeze caracteristicile (metode, tehnici şi activităţi) esenţiale ale programelor SEL construite pe baza modelului CASEL şi utilizate în cazul elevilor de gimnaziu pentru îmbunătăţirea acestor abilităţi. Modelul CASEL vizează cinci arii de competenţă: conştientizarea de sine, auto-gestionarea, conştientizarea socială, gestionarea relaţiilor cu ceilalţi şi luarea deciziilor în mod responsabil, şi este considerat ca fiind cel mai reprezentativ pentru proiectarea acestui tip de programe. Bazele explorate au fost ERIC, ProQuest şi Google Scholar, iar în urma căutării sistematice au fost identificate 1897 de articole publicate în intervalul 2010 – 2024 şi indexate în cele trei baze de date. După verificarea criteriilor de includere, sinteza cantitativă a cuprins un număr final de 25 de articole. Analiza a identificat o varietate de metode, tehnici şi tipuri de activităţi folosite în programele SEL, cum ar fi mindfulness, intervenţii bazate pe tehnologie (realitate virtuală), experimente comportamentale sau arte (meloterapie, Teatru Forum). Cele mai bune rezultate, însă, în ceea ce priveşte dezvoltarea competenţelor socio-emoţionale par să fie obţinute prin intermediul programelor bazate pe metode şi tehnici din domeniul artelor (de exemplu, Teatru Forum).

Cuvinte-cheie: competenţe socio-emoţionale, învăţământ gimnazial, programe de învăţare socio-emoţională.

Această operă este pusă la dispoziție sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: În perioada pandemică, dinamica relaţiilor interpersonale între elevi, respective între elevi şi profesori a suferit o transformare semnificativă, cauzată de restricţiile impuse, de măsurile de distanţare socială şi de învăţarea prin intermediul tehnologiei. În acel context, dezvoltarea competenţelor socio-emoţionale a reprezentat o prioritate în formarea elevilor, pe lângă asigurarea continuităţii procesului educaţional. Fundamentat pe paradigma învăţării colaborative, programul propus a urmărit dezvoltarea acestor competenţe în context pandemic. În plus, a fost analizat şi rolul pe care îl au profesorii în privinţa îmbunătăţirii relaţiilor interpersonale între elevi şi în prevenirea comportamentelor negative. Acest demers cvasi-experimental, cu măsurători iniţiale şi finale, a fost implementat în perioada octombrie 2021 – mai 2022, pe un grup de 30 de elevi de clasa a IV-a şi a vizat, în principal, sprijinirea elevilor în a se adapta la realităţile educaţionale şi sociale impuse de pandemie. Analiza detaliată a acestor date, realizată la un interval de 3 ani de la colectare, este justificată de decizia de a le valorifica într-un studiu academic mai amplu. De asemenea, s-a dorit identificarea unor practice privind educaţia socio-emoţională a elevilor în contexte atipice care pot fi transferate în situaţii similare viitoare, asigurând rezilienţa procesului educaţional. Pornind de la teoriile inteligenţei emoţionale formulate de Goleman şi teoriile învăţării sociale ale lui Bandura, au fost gândite şi aplicate diferite tehnici destinate exersării capacităţii de auto-cunoaştere, intercunoaştere şi interrelaţionare, precum jocuri de rol, cercuri de discuţie şi metode de feedback colectiv. Programul a avut ca obiectiv principal sprijinirea elevilor în adaptarea la noile realităţi educaţionale şi sociale, dar a urmărit şi consolidarea unei dinamici de grup sănătoase, bazate pe empatie şi sprijin colegial. Instrumentele utilizate pentru evaluarea dinamicii de grup au inclus sociograme şi teste sociometrice. Rezultatele acestui cvasi-experiment pedagogic au arătat o creştere a indicelui coeziunii de grup între faza iniţială şi faza finală a acestuia (C_gri = 0,036, faţă de C_grf = 0,062), reflectată într-o mai bună colaborare în activităţile de grup şi o îmbunătăţire a climatului şcolar. Implicarea cadrului didactic ca facilitator al schimbării a demonstrat că profesorii au un rol important în dezvoltarea competenţelor socio-emoţionale ale elevilor şi în îmbunătăţirea dinamicii de grup, chiar şi în condiţii de interacţiune socială limitată.

Cuvinte-cheie: competenţă socio-emoţională, dinamica de grup, relaţii interpersonale

Această operă este pusă la dispoziție sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Gândirea computaţională este un proces cognitiv structurat, centrat pe decompoziţie, recunoaşterea tiparelor şi elaborarea de algoritmi, utilizat pentru a aborda probleme într-un mod logic şi organizat. Aceasta oferă un cadru essential pentru dezvoltarea gândirii critice şi a competenţelor interdisciplinare, sprijinind totodată îmbunătăţirea abilităţilor sociale şi emoţionale ale copiilor prin activităţi care promovează colaborarea şi reflecţia.

În acest context, proiectul Computational Thinking in Enhancing Primary Students’ Social-Emotional Learning Skills a dezvoltat o metodologie pentru rezolvarea problemelor de natură socio-emoţională întâlnite frecvent în clasele primare.

Rezultatele proiectului includ un curriculum adaptat pentru clasele primare, în special pentru clasa a IV-a, alături de un ghid dedicat profesorilor şi poveşti digitale menite să le ofere elevilor contexte de conştientizare a unor evenimente care pot influenţa dezvoltarea lor socio-emoţională. Aplicarea practică este facilitată de caietul de activităţi, cu exemple detaliate care explică metodologia de lucru şi interpretarea situaţiilor critice din poveştile digitale.

Articolul include rezultatele obţinute în urma implementării pilot a metodologiei proiectului în cadrul Şcolii nr. 1 Buftea din judeţul Ilfov. De asemenea, lucrarea prezintă un exemplu de metodologie de lucru şi interpretare a situaţiilor critice din poveştile digitale prin metoda gândirii computaţionale – un model complet, care poate fi replicat într-un context educaţional similar.

Cuvinte-cheie: ciclu primar, gândire computaţională, învăţare socio-emoţională, pilotare, poveşti digitale

Această operă este pusă la dispoziție sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Educaţia incluzivă promovează învăţarea echitabilă pentru toţi elevii (Ainscow et al., 2006; UNESCO, 2009), făcând tranziţia de la sisteme segregate la sisteme integrate ghidate de politicile internaţionale. Formarea eficientă a cadrelor didactice este esenţială, iar programele de formare îmbunătăţesc competenţele şi atitudinile educatorilor faţă de incluziune, deşi este nevoie de sprijin continuu pentru un impact susţinut (Burke & Sutherland, 2004). Aceasă schimbare reflect o schimbare mai amplă a valorilor şcolare, acordând prioritate diversităţii, echităţii şi justiţiei sociale. Şcolile cu culturi incluzive pun accentul pe respect şi colaborare, vitale pentru o implementare cu succes (Avramidis & Norwich, 2002; Forlin et al., 2008). Programele de formare ajută la încorporarea acestor valori în practicile şcolare, promovând un angajament colectiv faţă de incluziune. Rezultatele pozitive durabile depind de dezvoltarea profesională continuă şi de integrarea principiilor incluzive în practicile zilnice (Sharma, 2018). Acest studio explorează impactul unui program de formare axat pe promovarea valorilor educaţiei incluzive în rândul educatorilor. Formarea a fost oferită în cadrul proiectului Erasmus „Co-Creating inclusive school communities” (Proiect nr. 2021-1-LI01-KA220-SCH-000027667). Obiectivul principal este de a evalua eficacitatea acestei iniţiative în ceea ce priveşte îmbunătăţirea înţelegerii şi angajamentului profesorilor faţă de incluziune. Pentru a realiza acest lucru, au fost realizate interviuri cu educatorii participanţi pentru a colecta informaţii despre experienţele lor şi rezultatele învăţării în urma formării. Interviurile au urmărit să identifice principalele concluzii, inclusiv noile cunoştinţe şi perspective dobândite, în special în ceea ce priveşte integrarea copiilor din medii diverse în mediul şcolar. Constatările noastre indică faptul că participanţii nu numai că au dobândit noi perspective cu privire la practicile incluzive, dar au dezvoltat şi o apreciere mai profundă a valorii intrinseci a integrării tuturor elevilor în comunitatea şcolară. Acest studiu subliniază importanţa dezvoltării profesionale continue în promovarea mediilor educaţionale incluzive şi reflectă asupra valorilor în schimbare din şcoli care susţin acest ideal.

Cuvinte-cheie: dezvoltare profesională, educaţie incluzivă, formarea profesorilor, integrare şcolară, valori educaţionale

Această operă este pusă la dispoziție sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Tranziţia de la liceu la universitate prezintă provocări semnificative, în special în ceea ce priveşte adaptarea la noile aşteptări academice şi paradigmele de cunoaştere utilizate. Această schimbare duce la dificultăţi în gestionarea noilor cerinţe academice. Deşi este un aspect important, experienţa trăită a acestei tranziţii rămâne insuficient cercetată, în special în privinţa modului în care studenţii gestionează diferitele forme de cunoaştere. Acest studiu calitativ explorator investighează perspectivele studenţilor din primul an de facultate cu privire la tipurile de cunoaştere întâlnite în timpul tranziţiei la universitate. Scopul este de a conceptualiza tranziţia ca o experienţă trăită şi de a înţelege rolul cunoaşterii în formarea competenţelor necesare pentru succes. Datele au fost colectate printr-un chestionar online compus din cinci întrebări deschise, administrat între noiembrie şi decembrie 2023 la 437 de studenţi de anul întâi din domeniul ştiinţelor sociale de la Universitatea din Bucureşti. Prin analiza tematică reflexivă, au rezultat trei teme principale: (1) gestionarea cunoaşterii şi strategiile de învăţare, (2) valoarea şi utilitatea cunoaşterii şi (3) cunoaşterea ca proces de creştere personală. Aceste constatări contribuie la o înţelegere mai profundă a modului în care studenţii înţeleg şi gestionează cunoaşterea în timpul tranziţiei.

Cuvinte-cheie: analiză tematică reflexivă, competenţe, obiective epistemice ale educaţiei, studenţi din primul an, tranziţia la universitate

Această operă este pusă la dispoziție sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Evaluarea constituie o componentă esenţială a procesului didactic, alături de predare şi învăţare. Această componentă are rolul de a îmbunătăţi rezultatele elevilor, atât individual, cât şi în grup, şi de a determina un progres în dezvoltarea lor personală. În contextul simultaneităţii, cu clase de elevi aflate în stadii diferite de dezvoltare a abilităţilor, evaluarea devine o provocare pentru cadrele didactice. Clasa simultană se caracterizează printr-o organizare specifică a activităţii, a sarcinilor şi a timpilor de lucru. Alături de utilizarea variată a strategiilor de evaluare, se urmăreşte dezvoltarea autoevaluării şi a evaluării continue, deoarece, prin intermediul acestora, elevii reflectează asupra rezultatelor individuale, identifică modalităţi de îmbunătăţire pe termen scurt, iar cadrele didactice obţin informaţii individualizate despre fiecare elev. Articolul de faţă are la bază analiza datelor colectate în anul şcolar 2021-2022, pe un eşantion de 175 de cadre didactice de la ciclul primar. Cercetarea a vizat identificarea particularităţilor desfăşurării procesului didactic la clasele simultane, în general, şi ale evaluării, în mod particular. Datele au fost ordonate după următoarele criterii: a) metode de evaluare utilizate frecvent, b) contextul de aplicare a acestora şi c) modalităţile concrete de implicare a elevilor în formarea şi dezvoltarea abilităţilor de autoevaluare. Organizarea datelor a fost realizată şi în funcţie de caracteristicile socio-profesionale ale cadrelor didactice participante: locaţia unităţii de învăţământ, experienţa profesională, gradul didactic, vârsta. Rezultatele studiului au implicaţii asupra particularităţilor metodologice privind procesul didactic desfăşurat în regim simultan.

Cuvinte-cheie: autoevaluare, clasă simultană, evaluare, metode alternative de evaluare, metode tradiţionale de evaluare

Această operă este pusă la dispoziție sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Globalizarea şi evoluţia tehnologică impun adaptarea educaţiei la nevoile societăţii şi economiei. Această lucrare analizează necesitatea unei reforme curriculare pentru domeniul chimie industrială de la nivel liceal. Scopul principal este modernizarea şi eficientizarea procesului educaţional. Studiul identifică lacunele curriculumului actual prin analiza documentelor, chestionare şi interviuri cu profesori, precum şi consultări cu specialişti din industrie. Rezultatele subliniază nevoia actualizării conţinuturilor şi metodelor de predare pentru a include descoperiri ştiinţifice şi tehnologii noi. Se evidenţiază importanţa dezvoltării abilităţilor critice precum gândirea analitică şi rezolvarea de probleme. Colaborarea între educaţie şi industrie este esenţială pentru relevanţa practică a competenţelor dobândite de elevi. Reforma propusă integrează module aplicative, tehnologii digitale şi învăţarea prin proiecte. Aceasta are potenţialul de a îmbunătăţi performanţa elevilor, de a stimula interesul pentru chimie şi de a pregăti absolvenţii pentru cariere industriale şi de cercetare. Concluziile oferă recomandări pentru o implementare holistică şi susţinută a reformei curriculare.

Cuvinte-cheie: chimie industrială, competenţe, conţinuturi, metode de predare, reforma curriculară

Această operă este pusă la dispoziție sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .