Toate articolele scrise de cornelio

RP – 2022 – 1

STUDII

ANTREPRENORIATUL SOCIAL CA ABILITATE A VIITORILOR PROFESORI | Mihaela INĂŞEL, Daniel LUCHEŞ, Simona SAVA
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Capacitatea de a gândi creativ, de a identifica idei şi soluţii noi, de a-şi asuma riscuri, atitudine proactivă, iniţiativă, încredere în sine, intenţii sociale şi inovatoare, pentru a contribui la „well-being-ul societal” sunt competenţe listate distinct în Busola învăţării 2030 (OECD, 2019a). Astfel de abilităţi sunt asociate deopotrivă competenţei de antreprenoriat social (CAS). Constructori semnificativi pentru CAS sunt: asumarea de riscuri, încrederea în sine, creativitatea personală (scala lui Konakli şi Göğüş, 2013), respectiv trăsăturile personale, caracteristicile sociale şi caracteristicile de iniţiativă socială (scala lui Capella-Peris şi colab., 2019), ambele scale, dezvoltate pentru profesori, fiind folosite şi pentru acest studiu.
Pentru a forma aceste capacităţi educabililor, profesorii, ca modele pentru elevii lor, trebuie să posede CAS. Ne propunem astfel să identificăm în ce măsură demonstrează abilitare pe această dimensiune viitorii profesori, specialişti în ştiinţele educaţiei din România, aflaţi la studii universitare de licenţă.
Am investigat aspecte ale elementelor de CAS în rândul studenţilor de la Pedagogie, Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar şi Psihopedagogie specială. Au participat 509 respondenţi, studenţi din anii I şi III, care au frecventat programe de studii de licenţă din nouă universităţi publice.
Rezultatele studiului evidenţiază posibile relaţii între asumarea riscurilor şi trăsăturile personale, elementele de creativitate personală, dar nu au fost identificate diferenţe semnificative statistic ale CAS între studenţii de anul I şi cei de anul al III-lea.
A identifica în ce măsură CAS este prezentă la studenţi, viitori profesori, este un referenţial pentru ofertanţii de programe educaţionale, în sensul unor posibile decizii de reconsiderare curriculară.

Cuvinte cheie: Antreprenoriat social în educaţie, educaţie antreprenorială şi socială, competenţa antreprenorială socială la profesori

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


SECURITATE EMOŢIONALĂ ŞI ADAPTARE LA STUDENŢI ÎN CONTEXTUL PANDEMIEI DE COVID-19 | Roxana BOBU, Oana JITARU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Pandemia de COVID-19 a provocat schimbări sociale, economice şi în plan personal. Strategiile impuse de guverne la nivel mondial au generat un model de acţiune, care ulterior a fost preluat şi particularizat la nivel de ţară. Deşi aceste strategii au avut rolul proactiv de reducere a riscului de infectare, consecinţele lor au fost multiple. În acest context, sistemul educaţional a fost determinat să-şi regândească modul de realizare a activităţilor. Analiza realizată de noi are în vedere sentimentul de securitate emoţională trăit de studenţi în timpul activităţilor didactice online.
În acest context, a fost realizată o cercetare calitativă, bazată pe utilizarea metodei focus-grup. Participanţii la investigaţie au fost studenţi aparţinând celor 11 facultăţi cu profil tehnic din cadrul Universităţii „Gheorghe Asachi”. Au fost organizate trei focus-grupuri pe ani de studiu – I, II şi III. Scopul urmărit a vizat efectele educaţiei online în context pandemic asupra studenţilor, din perspectiva „sentimentului de securitate emoţională”. Obiectivele s-au axat pe identificarea dificultăţilor individuale trăite de studenţi şi analiza strategiilor de adaptare utilizate. Rezultatele au identificat sentimente precum frică, anxietate, tristeţe, nesiguranţă care s-au acutizat odată cu distanţarea de facultate şi prieteni. Înţelegerea felului în care pandemia a afectat studenţii este importantă pentru profesori şi le permite să identifice modalităţi adecvate de a veni ulterior în sprijinul lor.

Cuvinte cheie: Educaţie online, securitate emoţională, strategii de adaptare

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


UNIVERSITĂŢILE ŞI PANDEMIA: A FI CONFORTABIL CU AMBIGUITATEA | Miruna Luana MIULESCU, Mihaela STÎNGU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Ca urmare a închiderii instituţiilor de învăţământ superior, studenţii şi profesorii au fost nevoiţi să se adapteze rapid la predarea şi învăţarea online. Necesitatea de a proiecta medii de învăţare pentru studenţi implică alegeri, ajustări şi decizii pentru a răspunde nu numai aşteptărilor studenţilor, ci şi condiţiilor în care universităţile trebuie să funcţioneze. Studiul nostru urmăreşte să exploreze practicile inovatoare folosite de educatori care le-au permis acestora să creeze săli de clasă atractive în cadrul programului de formare iniţială a profesorilor în timpul pandemiei de Covid-19. Participanţii la acest studiu au fost educatori (n=9) de la departamentul de formare a cadrelor didactice. În cadrul unei investigaţii de tip calitativ, datele au fost colectate prin participarea la interviuri semistructurate prin intermediul programului software de videotelefonie ZOOM.
Principalele constatări sugerează provocarea adusă de cadrul de instruire digital pentru experienţele cadrelor didactice universitare. Schimbarea bruscă a activităţilor şi condiţiilor instituţionale de predare a remodelat practicile pedagogice şi a provocat educatorii să identifice şi să răspundă într-un mod creativ nevoilor studenţilor, cu ingeniozitate şi rapiditate. Prin urmare, este esenţial ca educatorii să păstreze avantajele acumulate din munca de acasă în moduri care să le transforme practica.

Cuvinte cheie: Covid-19, formarea profesorilor, practici inovatoare, tehnologie

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


STRATEGII MANAGERIALE PENTRU ASIGURAREA ACCESULUI LA EDUCAŢIE ÎN CONTEXT PANDEMIC | Aura ŢABĂRĂ
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Articolul prezintă datele unui studiu realizat în anul 2021, în judeţul Iaşi, cu scopul de a identifica demersurile manageriale utilizate de directorii şcolilor defavorizate în vederea asigurării accesului la educaţie pentru toţi copiii. Strategia de culegere a datelor a urmărit un design mixt (cantitativ şi calitativ) şi s-a desfăşurat în şase şcoli defavorizate din judeţul Iaşi, trei din mediul urban şi trei din mediul rural. În aceste şcoli studiază aproximativ 5000 de copii, de la nivelul preşcolar până la cel liceal. Au fost analizate 18 baze de date cu privire la rezultatele şcolare ale elevilor, la programele remediale implementate şi la resursele tehnologice digitale utilizate de şcoli pentru a asigura accesul egal la educaţie. Datele cantitative au fost coroborate cu datele calitative obţinute din cele şase interviuri realizate cu directorii şcolilor. Concluziile cercetării ilustrează faptul că pandemia de COVID-19 a accentuat problemele privind accesul la educaţie. Astfel, un sfert din elevii care învaţă în cele şase şcoli incluse în cercetare (1167 de copii din totalul de 4714) au studiat în primul semestru al anului şcolar 2020-2021 doar prin pachete educaţionale şi nu au beneficiat de cursurile online, de interacţiunea cu colegii şi cu cadrele didactice pe perioada unui întreg semestru. Au fost iniţiate proiecte educaţionale pentru diminuarea efectelor negative, dar problema rămâne, având consecinţe de durată.

Cuvinte cheie: Acces la educaţie, criză educaţională, strategie managerială

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


NOI INFLUENŢE ŞI ACCENTE ÎN DESIGNUL INSTRUCTIONAL | Vali ILIE
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Teoria proiectării instruirii s-a dezvoltat progresiv, marcând trecerea de la sensul prescriptiv, normativ, tradiţional, la cel modern, bazat pe diverse abordări care se opun reţetelor unice şi specificaţiilor rigide. Tehnologia cunoaşterii aplicată cu stricteţe, controlul riguros al etapelor de învăţare nu mai sunt astăzi în centrul atenţiei, ci modul şi nivelul de implicare în construirea cunoştinţelor, colaborarea prin utilizarea noilor tehnologii informaţionale. Tehnologia modelează modul în care predăm, învăţăm şi evaluăm, precum şi modul în care planificăm şi proiectăm aceste activităţi. Deoarece tehnologia nu face predarea mai bună sau mai rea, mai simplă sau mai complexă, ci o schimbă complet, profesorii sunt uneori confuzi în alegerea unui model de proiectare. În demersul de identificare a tendinţelor noi în domeniul proiectării didactice, ne-am concentrat pe modelele de proiectare a instruirii care încurajează creativitatea profesorilor. Am pornit de la unele dintre modelele explicative ale învăţării bazate pe tehnologie şi, în a doua parte a studiului, am proiectat o activitate didactică. Metoda de proiectare se bazează pe instrumentul Learning Designer, dezvoltat de o echipă condusă de D. Laurillard. Acesta este un instrument care sprijină procesul de proiectare, fie că este vorba de învăţare mixtă sau integral online. Instrumentul este bazat pe web şi permite crearea şi împărtăşirea experienţelor de învăţare, sprijinind integrarea tehnologiei în procesul de învăţământ.

Cuvinte cheie: Proiectare, învăţare, modele, tehnologie

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


STRATEGII RELAŢIONALE ÎN SPAŢIUL ŞCOLAR – PARTICULARITĂŢI SPECIFICE CICLULUI PRIMAR DE ÎNVĂŢĂMÂNT | Florina Magdalena ONAGA
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Şcoala şi familia sunt considerate a fi piloni de bază ai educaţiei, iar între aceştia şi comunitate pendulează copilul, ca obiect şi subiect al educaţiei. Dacă aceste medii educaţionale se completează şi se susţin, atunci ele vor influenţa integrarea eficientă a copilului în activitatea şcolară şi, mai apoi, în viaţa socială.
Sistemul de învăţământ este un spaţiu al interacţiunii sociale, un spaţiu în care profesorii relaţionează pe de o parte cu elevii, iar pe de altă parte stabilesc relaţii de cooperare cu familiile elevilor şi cu alţi factori interesaţi ai societăţii. Prin fiecare contact relaţional cu elevii sau părinţii, profesorii desfăşoară activităţi de creştere şi dezvoltare, de conducere şi direcţionare. La nivelul clasei de elevi, relaţiile de comunicare, de conducere a activităţii clasei, relaţiile socio-afective care se stabilesc între profesori şi elevi determină constituirea unui climat psiho-social care poate favoriza sau defavoriza optimizarea procesului didactic.
Pentru reuşita şcolară a elevului e importantă relaţia familie-şcoală. Se observă că această colaborare este mai consistentă în ultimul timp şi este caracterizată de o varietate a interacţiunilor personale între reprezentanţii şcolii şi membrii familiilor elevilor.
Prezentul articol explorează importanţa relaţiilor dintre cadrul didactic şi elevi, precum şi a relaţiilor dintre şcoală şi familiile elevilor datorită rolului pe care îl au în eficientizarea învăţării şi în dezvoltarea personalităţii elevilor. Studiul realizat în cadrul unei şcoli primare conturează importanţa strategiilor relaţionale în spaţiul şcolar.

Cuvinte cheie: Educaţie, elev, familie, strategie relaţională, şcoală

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


ATITUDINI FAŢĂ DE ACTIVITATEA DIDACTICĂ ONLINE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR DIN ROMÂNIA, ÎN CONTEXT PANDEMIC | Sabina-Adina LUCA, Bogdan GHEORGHIŢĂ
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Politicile educaţionale reprezintă, în sens larg, procesul de conducere a schimbării şi/sau de introducere a inovaţiilor în sistemul educaţional (Haddad & Demsky, 1995; Haheu-Munteanu, 2019). În activitatea de guvernare, în mod curent, ministerele de resort îşi propun să gestioneze acest proces, pornind de la programele politice asumate. Acestea presupun obiective strategice, direcţii de acţiune ori strategii de implementare. Uneori însă, diferitele crize care afectează sistemele componente ale socialului, deci şi sistemul educaţional, presupun implementarea unor soluţii contextuale, decizii luate în condiţii de incertitudine. Având în vedere contextual pandemiei de Covid-19 şi necesitatea implementării unor măsuri care să vină în întâmpinarea nevoii de protecţie a sănătăţii elevilor şi cadrelor didactice, ne propunem, prin acest studiu, să surprindem paleta de atitudini şi percepţii legate de politicile implementate, precum şi diversele schimbări survenite în pregătirea profesională a cadrelor didactice, pregătire „forţată” de necesitatea utilizării tehnologiei în activitatea didactică online. Prin intermediul unei anchete sociologice pe bază de chestionar administrat online cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar din România, ne propunem să inventariem raportările cadrelor didactice la diverse aspecte legate de organizarea şi funcţionarea sistemului de învăţământ în contextul pandemic: începutul pandemiei şi frustrarea asociată acestui moment, pandemia şi dezvoltarea diferitelor abilităţi digitale, dar şi proiecţii de viitor în legătură cu dezirabilitatea folosirii diferitelor instrumente şi a abilităţilor digitale dezvoltate în timpul pandemiei, în activitatea didactică „post-pandemică”.

Cuvinte cheie: Atitudini, învăţământ preuniversitar, pandemia de Covid-19, România

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


COMUNICARE ŞI INTERACŢIUNE EFICIENTĂ PROFESOR-EDUCABIL – O SCURTĂ TRECERE ÎN REVISTĂ A LITERATURII DE SPECIALITATE | Adrian NĂZNEAN
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Predarea este o activitate socială cu impact formativ asupra educabililor, o activitate în care comunicarea joacă un rol esenţial. Pentru a asigura livrarea informaţiilor, un profesor poate utiliza atât elemente verbale, cât şi non-verbale. Acestea sunt instrumente utile pentru a oferi feedback educabililor, unele dintre ele putând fi utilizate în mediul virtual de predare şi învăţare. În timp ce învăţământul la distanţă se poate confrunta cu diverse limite în asigurarea unei comunicări eficiente între cursanţi şi profesor, există modalităţi de combatere a lipsei de elemente care pot conduce la o comunicare ineficientă. Această analiză a literaturii cu metode mixte va încerca să identifice modalităţile prin care se poate stabili o comunicare de succes şi constructivă între cursanţi şi profesori.

Cuvinte cheie: Comunicare eficientă, comunicare non-verbală, comunicare verbală, interacţiune, trecere în revistă

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


RECENZII

CHRISTOPHE ANDRE ŞI MUZO, ÎMI DEPĂŞESC ANXIETATEA ŞI FRICA. Bucureşti, Editura Trei, 2021, 264 pagini, ISBN 978-606-401-182-4 | Steliana LEFTER
Vezi recenzia

EMIL STAN, MANAGEMENTUL CLASEI ŞI NATIVII DIGITALI. FUNDAMENTĂRI DIN PERSPECTIVA NEUROŞTIINŢELOR. Iaşi, Editura Institutul European, 2021, 201 pagini, ISBN 978-606-24-0320-1 | Gina-Florentina TUDORACHE, Mihaela-Gabriela BADEA
Vezi recenzia


NUMĂR ÎNTREG

RP – 2021 – 2

STUDII

COPIATUL ÎN TIMPUL EXAMENELOR ONLINE – O TRECERE ÎN REVISTĂ A LITERATURII DE SPECIALITATE | Adrian NĂZNEAN
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Pandemia COVID-19 a dus la sistarea multor activităţi umane. Drept urmare, procesul educativ a fost transferat din sala de clasă într-un mediul virtual, impunând numeroase provocări atât pentru profesori, cât şi pentru educabili. Există multe probleme care, până în acest moment, nu au fost cunoscute de cadrele didactice: tehnofobia, lipsa regulilor sau ghidurilor privind învăţarea online, politeţea în mediul virtual, interacţiunea socială limitată, însă una dintre cele mai mari provocări este copiatul, o problemă de integritate academică, în timpul examenelor online. Progresele tehnologice şi aplicaţiile software pot identifica adesea cazurile de fraudă academică. Cu toate acestea, din cauza educaţiei în masă şi lipsei de pregătire a cadrelor didactice, combaterea şi prevenirea copiatului în timpul evaluării online este problematică. Această analiză critică limitată a literaturii bazată pe cercetarea empirică despre tema fraudei în timpul examenelor online va identifica factorii care duc la fraudă şi va discuta cele mai bune modalităţi de combatere şi evitare a fraudei academice.

Cuvinte cheie: Copiere, evaluare, examinare online, fraudă academică, învăţare online

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


ŞCOALA ŞI PROFESORUL: SCHIMBĂRI ÎN PERCEPŢIA ELEVILOR ÎN TIMPUL PANDEMIEI | Cristian BUCUR, Laura Elena CIOLAN, Anca PETRESCU

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Relaţia dintre mediul educaţional şi comportamentele de învăţare constituie o preocupare activă a studiilor de specialitate. Dacă Erickson, în stadialitatea socio-emoţională, ne sensibilizează asupra influenţei de natură psiho-socială a şcolarităţii prin sentimentul de sârguinţă versus inferioritate (Harwood et al., 2010), Galos şi Aldridge (2020) evidenţiază modul în care crearea unui mediu educaţional focalizat pe o creştere a percepţiei autoeficienţei în învăţare din partea elevilor generează diferențe semnificative statistic pentru 4 (din cele 9) dimensiuni investigate: echitate, claritatea sarcinilor, responsabilitatea învăţării şi orientarea către sarcină.

La rândul său, lucrarea de faţă urmăreşte să reliefeze semnificaţia şi diferenţele principalelor reprezentări psihosociale legate de şcoală şi cadrul didactic în perioada prepandemică versus cea pandemică, ultima fiind caracterizată de restricţiile şi modificările de interacţiune stabilite de guvern, care au afectat direct semestrul al II-lea al anului şcolar 2019-2020 şi ambele semestre ale anului 2020-2021.

Dimensiunile vizate în studiul nostru sunt: stările affective generale şi atitudinea globală faţă de şcoală, percepţia relaţiei cu ceilalţi colegi, percepţia relaţiei cu profesorul, percepţia şcolii ca instituţie şi clădire, părinţii ca filtru al percepţiilor faţă de şcoală, dimensiunea proiectivă asupra vieţii de şcolar.

Rezultatele analizei statistice (atât diferenţă neparametrică, cât şi corelaţii) ne determină să afirmăm că schimbările produse în percepţia asupra şcolii şi cadrului didactic sunt majore şi vor impune pe viitor atât o intervenţie sistematică, cât şi o actualizare a strategiilor educaţionale, în contextul în care cele deja dezvoltate şi aplicate în perioada pandemică nu au putut compensa modificările produse de restricţiile de desfăşurare a şcolii.

Cuvinte cheie: Elev, pandemie, percepţii, profesor, şcoală.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


ÎNVĂŢARE SOCIALĂ ŞI EMOŢIONALĂ ÎN SALA DE CLASĂ. CONSILIERE ÎN ŞCOALĂ PENTRU A EVITA CONFLICTELE | Karin SONNLEITNER

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Heyse şi Erpenbeck (2009) definesc competenţa de consiliere într-un mod foarte larg ca fiind capacitatea de a consilia persoane şi organizaţii. Aceasta solicit din partea profesorilor cunoştinţe extinse de conţinut, competenţe socioemoţionale şi o gândire orientată pe soluţii. În acest cadru, articolul se concentrează pe de o parte pe identificarea bazei legale privitoare la formarea profesorilor în învăţământul superior, în ceea ce priveşte competenţa de consiliere. Pe de altă parte, articolul descrie utilizarea competenţelor de consiliere în viaţa şcolară curentă, cu referire la rezultatele discuţiilor din cadrul focus-grupului realizat în proiectul Erasmus+ SEEVAL.

Cuvinte cheie: Analiză de conţinut, conflicte în şcoală, consiliere, focus grup, învăţare socio-emoţională.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


AUTOEFICACITATEA ŞI BURNOUT-UL ÎN RÂNDUL PROFESORILOR, ÎN PERIOADA ŞCOLII ONLINE | Adela Mihaela ŢĂRANU, Ileana VĂTĂŞESCU, Bianca VĂTĂŞESCU

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: În timpul pandemiei de COVID-19, trecerea la învăţământul online a schimbat substanţial caracteristicile activităţilor profesorilor, în special datorită folosirii intensive a telecomunicaţiilor. O serie de studii recente explorează deja efectele produse de aceste schimbări de cadru asupra comportamentului individual şi atrag atenţia asupra riscurilor în zona sănătăţii mintale pentru cei implicaţi. Date anterioare indică faptul că nivelul de burnout resimţit de profesori este mai puternic decât cel al persoanelor cu alte profesii (Shoji et al., 2016), însă studiile care explorează stresul şi burnout-ul asociate cu munca online sunt incipiente.

Studiul de faţă analizează relaţia dintre burnout şi autoeficacitate pentru un lot de 50 de profesori dintr-o şcoală în care s-a trecut la predarea online. Necesitatea cercetării acestei asocieri pleacă de la premisa că eficacitatea autopercepută este importantă în mobilizarea profesorului pentru schimbările aşteptate în perioada predării online. Diferite studii indică o corelaţie inversă între autoeficacitate şi burnout (Friedman, 2003), respective între autoeficacitatea profesorului şi două faţete ale burnout-ului: epuizare emoţională şi depersonalizare (Skaalvik & Skaalvik, 2010). Ne-am propus explorarea asocierii de moment între variabilele dependente măsurate şi estimarea factorilor care au avut impact negativ asupra autoeficacităţii percepute a profesorilor în perioada lucrului în online. Chiar dacă datele surprinse nu se pot generaliza şi nu se poate vorbi despre o relaţie cauză-efect, studiul de faţă surprinde un moment real care poate fundamenta o intervenţie de ameliorare/ optimizare, cel puţin la nivelul şcolii de referinţă.

Cuvinte cheie: Autoeficacitate, burnout-ul profesorilor, pandemia de COVID-19, predare online

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


PERCEPŢIA PROFESORILOR DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR PRIVIND ASIGURAREA STĂRII DE BINE A COPIILOR, ÎN CONTEXT PANDEMIC | Mihaela GUŢU, Simona SAVA

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Starea de bine, un concept des vehiculat, a intrat tot mai mult în atenţia specialiştilor şi a practicienilor, mai ales pe parcursul perioadei pandemice, a cărei anvergură a influenţat semnificativ starea de bine a tuturor. Scopul studiului comparative-corelaţional a fost investigarea percepţiilor şi practicilor profesorilor din învăţământul preşcolar românesc privind rolul lor în asigurarea stării de bine a preşcolarilor în grădiniţa de copii, în contextul pandemiei de COVID-19. Astfel, pornind de la cadrul teoretic ce delimitează factorii care influenţează starea de bine la această vârstă (Aulia et al., 2020; Kwi-Ok et al., 2020; Sönmez & Ceylan, 2016), s-au folosit Instrumentul de autoevaluare a stării de bine – IASB (Rodawell, 2019), elaborat de Universitatea din Bucureşti în cadrul proiectului Rodawell şi The Scale of Happiness Strategies for Children Used by Preschool Teachers – HSCPT (Sapsağlam et al., 2019). La chestionarea online au răspuns 149 profesori pentru învăţământ preşcolar, mai ales din judeţul Timiş. Rezultatele studiului (analizate prin Testul-T pentru două eşantioane independente, ANOVA One-Way, Corelaţia Spearman) evidenţiază existenţa unei asocieri pozitive între percepţiile şi practicile educatorilor în asigurarea stării de bine, dar şi existenţa unor diferenţe semnificative statistic între practicile cadrelor didactice din mediul urban vs. rural, în sensul că, deşi percep asemănător starea de bine a copiilor, profesorii din mediul rural tind să utilizeze mai des strategiile de înveselire. Deopotrivă, percepţiile profesorilor diferă în funcţie de modalitatea de desfăşurare a activităţii didactice în context pandemic: rolul autoperceput şi practicile dedicate pentru asigurarea bunăstării sunt mai intense în format hibrid şi online, decât în cel tradiţional.

Cuvinte cheie: Învăţământ preşcolar, pandemia de Covid-19, percepţia profesorilor, starea de bine, strategii de înveselire

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


EDUCAŢIA ONLINE ÎN ZONELE RURALE DIN ROMÂNIA ÎN PERIOADA PANDEMIEI: PERSPECTIVELE PROFESORILOR | Cristina TUNEGARU

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Din cauza ameninţării pandemiei de Coronavirus, şcolarizarea în România s-a mutat în regim la distanţă, în martie 2020. În anul şcolar următor, autorităţile din fiecare judeţ au ales scenariul pentru fiecare şcoală – şcoală online sau faţă în faţă – în funcţie de numărul de infectări la nivel local. Educaţia online a întâmpinat însă multe dificultăţi în ceea ce priveşte resursele materiale şi umane, în special în zonele rurale. În acest studiu ne propunem să explorăm perspectivele profesorilor din mediul rural despre şcolarizarea online din România, în timpul pandemiei de Coronavirus. Datele – obţinute prin interviuri şi chestionare – au fost colectate de la profesori din mediul rural care lucrează în diferite părţi ale ţării.

În acest studiu ne propunem să urmărim două direcţii principale. În primul rând, explorăm experienţele profesorilor cu privire la accesul la dotările necesare la şcoală şi acasă. Absenţa unui echipament digital adecvat şi calitatea conexiunii la internet sunt două dintre principalele preocupări pentru decidenţii de politici publice. În al doilea rând, studiul se concentrează pe practica educaţională, discutând experienţele profesorilor în cele două perioade: martie-iunie 2020 şi anul şcolar următor, până în prezent. Ne propunem să explorăm în profunzime experienţele profesorilor din mediul rural, deoarece mediul rural a fost întotdeauna dezavantajat în sistemul de învăţământ din România. Acest studiu este un punct de plecare pentru cercetări ulterioare privind pregătirea profesorilor din România şi implicaţiile învăţării la distanţă asupra profesorilor şi elevilor din mediul rural..

Cuvinte cheie: Experienţele profesorilor, pandemie, rural, şcoala online

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


RECENZII

SPERANŢA FARCA, DESPRE FRICA DE NECUNOSCUT. Bucureşti, Editura Universitară, 2020, 266 pagini, ISBN 978-606-28-1167-9 | Oana GHEORGHE
Vezi recenzia

ION ALBULESCU ŞI HORAŢIU CATALANO, e-DIDACTICA. PROCESUL DE INSTRUIRE ÎN MEDIUL ONLINE. Bucureşti, Editura Didactică, 2021, 416 pagini, ISBN 978-606-048-366-3 | Gina-Florentina TUDORACHE, Mihaela BADEA
Vezi recenzia

CEDEFOP, INVENTARUL SISTEMELOR ŞI PRACTICILOR DE CONSILIERE ŞI ORIENTARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII – ROMÂNIA. CareersNet national records, 2020 | Angela ANDREI
Vezi recenzia


* * *

INOVAŢIE ÎN CONSILIEREA ŞI ORIENTAREA CARIEREI: TENDINŢE INTERNAŢIONALE ŞI STUDII DE CAZ | European Training Foundation, Fusun AKKOK, Angela ANDREI, Florian KADLETZ, Hanna VORONINA, Almira ZAKIYEVA
Vezi articolul

EVALUAREA PISA ÎN ROMÂNIA
Vezi articolul


NUMĂR ÎNTREG

APEL PENTRU ARTICOLE – REVISTA DE PEDAGOGIE, NR. 1 / 2022

Locul publicării
România

Tipul publicației
Online și tipărită

Data publicării
Iunie 2022

Publicată de
Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație – Unitatea de Cercetare în Educație

ISSN
(print) 0034-8678; (online) 2559-639X

Tematica

Revista de Pedagogie (Journal of Pedagogy) este o publicație academică orientată către activitatea științifică din domeniul științelor educației, care promovează analize teoretice, metodologice și empirice relevante legate de această arie:

  • abordări teoretice în domeniul educației (de exemplu, cercetări fundamentale, analize de politici educaționale, repere europene, cercetări comparative, studii de fezabilitate);
  • rezultate ale unor cercetări, modele de intervenție, studii de caz  şi bune practici în domeniul educației;
  • rezultate ale unor proiecte relevante pentru sistemul educațional;
  • recenzii ale unor lucrări de referință, semnate de autori români și străini.

Articolele și recenziile urmăresc stimularea dezbaterii între cercetători și practicieni interesați de aceste subiecte, precum și facilitarea consolidării unei rețele academice)

Numărul 1 din 2022 al Revistei de Pedagogie va cuprinde articole din sfera educației, cu accent pe tematica „Școala care învață: orizonturile educației, deschise de o criză globală”. Sunt așteptate, cu prioritate, articole care abordează subiecte precum:

  • educația după pandemie – lecții învățate și perspective pe termen scurt și mediu;
  • calitatea timpului educațional al elevilor și profesorilor;
  • comunicarea în educație și efectele sale asupra învățării;
  • parteneriate școlare internaționale și rolul lor pentru inter-învățare;
  • învățământul alternativ și particular în perioada învățării la distanță.

Numărul 1 din 2022 al Revistei de Pedagogie va fi coordonat  de dr. Monica Cuciureanu, cercetător științific II și Alexandra Aramă, cercetător științific III.

 

Termene limită

Autorii trebuie să trimită titlul și rezumatele articolelor (200-250 de cuvinte) la revped@ise.ro până la data de 17 iauarie 2022. Persoanele care doresc să trimită o recenzie ar trebui să informeze echipa editorială până la aceeași dată, cu privire la lucrarea care va face obiectul recenziei.

Termenul limită până la care pot fi trimise articolele/recenziile in extenso este 7 martie 2022.

 

Politica editorială și îndrumări pentru autori

Articolele și recenziile pot fi redactate în limba română  sau în limba engleză (de preferat în limba engleză) și trebuie să respecte cerințele de editare ale revistei, așa cum sunt prezentate în modelul disponibil pe paginile dedicate politicii editoriale și instrucțiunilor pentru autori.

Publicarea articolelor și recenziilor este gratuită. Autorii trebuie să se asigure că prezentările lor sunt contribuții originale și nu au fost trimise spre publicare niciunei alte publicații. Toate articolele trimise fac obiectul unui proces riguros de evaluare inter pares, bazat inițial pe opinia editorului și apoi pe evaluarea a cel puțin doi recenzenți independenți, în condiții de anonimat reciproc.

Ghidul complet pentru elaborarea lucrărilor, precum și mai multe detalii despre politica editorială a revistei, sunt disponibile la secțiunea politică editorială de pe site.

Indexare

Revista este indexată în CEEOL, Citefactor, Crossref, De Gruyter (IBZ și IBR), DOAJ, EBSCO, ERIH PLUS, Google Academic, ROAD și Ulrichsweb. Articolele pe subiecte de învățământ superior pot fi indexate și în HEDBIB.

Pentru informații suplimentare, vă rugăm să vă adresați redacției la adresa de contact: revped@ise.ro.

RP – 2021 – 1

STUDII

ÎNVĂŢAREA COLABORATIVĂ ÎN CADRUL UNEI CERCETĂRI ACŢIUNE DEZVOLTATĂ PENTRU A RĂSPUNDE PROVOCĂRILOR IMPUSE DE ȘCOALA ONLINE | Leyla SAFTA-ZECHERIA, Sebastian ŞTEFANIGĂ, Ioana-Alexandra NEGRU, Francisca-Hortensia VIRAG, Anca MĂRGINEANU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Măsurile de oprire a răspândirii Covid-19 au avut un impact major asupra organizării procesului educațional. Cadrele didactice din învăţământul preuniversitar s-au confruntat cu digitalizarea activităţilor educaţionale fără să beneficieze mereu de forme adecvate de sprijin. Lucrarea de faţă prezintă rezultatele unui proiect de cercetare-acţiune care a căutat să înţeleagă şi să răspundă acestor provocări. Proiectul a luat forma unei intervenţii de învăţare deschisă adresată profesorilor în perioada aprilie – iunie 2020, urmată de o etapă de colectare şi analiză de date calitative. 37 de profesori din patru judeţe au beneficiat de sprijin personalizat oferit de 20 de tutori studenţi ai Departamentului de Ştiinţele Educaţiei ai Universităţii de Vest din Timişoara. Activităţile s-au desfăşurat la distanţă, în principal online. Prin analiza datelor generate de proiect (jurnale online de reflecţie ale studenţilor, interviuri calitative şi focus grupuri cu profesori şi studenţi), ne propunem să răspundem la întrebarea: Cum s-a constituit procesul de învăţare colaborativă într-un program de cercetare-acţiune desfăşurat în perioada de debut a învăţării online?. Învăţarea colaborativă a răspuns anumitor nevoi ale profesorilor de dezvoltare a competenţelor digitale, precum şi de sprijin pedagogic şi emoţional. Prin programul de tutorat s-au reconfigurat rolurile tradiţionale ale studenţilor ca beneficiari ai procesului educaţional, ei devenind facilitatori ai procesului de învăţare. Astfel, s-a produs un transfer de competenţe din mediul universitar către cel preuniversitar într-un ritm mai alert.

Cuvinte cheie: Cercetare acţiune, competenţe digitale, învăţare colaborativă, predare la distanţă în situaţii de urgenţă

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


ÎNVĂŢĂMÂNTUL ONLINE ÎN CONTEXTUL PANDEMIEI: O ANALIZĂ A DISPARITĂŢILOR ÎN IMPLICAREA ACADEMICĂ A STUDENŢILOR | Oana LUP, Elena Cristina MITREA
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Implicarea în procesul de învăţământ a studenţilor este importantă pentru rezultatele învăţării şi este un factor esenţial pentru performanţele academice obţinute de către studenţi. În timp ce impactul implicării asupra rezultatelor învăţării în contextul predării faţă-în-faţă a fost studiat în detaliu, efectele sale în cadrul învăţământului online sunt mai puţin cunoscute, în special în contextul est european. Pandemia de Covid-19 din primăvara anului 2020 a forţat toate instituţiile de învăţământ superior din România să realizeze o trecere bruscă la învăţământul online de urgenţă, pe fondul unei experienţe limitate sau inexistente cu această formă de predare. Această situaţie oferă oportunitatea de a studia efectele învăţământului online asupra implicării în procesul de învățământ a studenților. Acest articol analizează disparităţile în nivelul implicării în procesul de învăţământ pe baza unui eşantion de studenţi din universităţi din România. Articolul se concentrează asupra învăţării active ca element esenţial al implicării în procesul de învăţământ, explorând diferenţe în funcţie de statutul socioeconomic, ocuparea unui loc de muncă sau timpul petrecut cu ingrijirea dependenţilor, precum şi în funcţie de condiţiile de studiu ale studenţilor. Rezultatele cercetării indică faptul că nivelul de învăţare activă este afectat negativ de lipsa unui spaţiu adecvat pentru participarea la cursurile online, problemele cu conexiunea la internet şi timpul alocat sarcinilor în gospodărie.

Cuvinte cheie: Disparităţi, implicare în procesul de învăţământ, învăţământ online, învăţământ superior

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


EDUCAŢIA UNIVERSITARĂ ÎN MEDIUL ONLINE – PROVOCĂRI ŞI POSIBILE SOLUŢII | Luminiţa Mihaela DRĂGHICESCU, Ioana STĂNCESCU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: În contextul naţional şi internaţional actual, educaţia „găzduită” în mediul online, cândva doar o soluţie secundară, la care se recurgea rar, a devenit principala modalitate de a asigura continuitatea procesului de învăţare. În studiul de faţă, ne-am propus să surprindem reacţiile celor care au experimentat primii ceea ce înseamnă un proces de învăţământ derulat exclusiv online, respectiv reacţiile studenţilor, prin intermediul unui demers investigativ axat pe următoarele obiective: identificarea percepţiei acestora cu privire la eficienţa şi calitatea procesului educaţional desfăşurat în mediul online şi evidenţierea unor modalităţi de îmbunătăţire a activităţilor didactice realizate în sistem online. Principala metodă de cercetare utilizată a fost ancheta pe bază de chestionar. Acesta a fost administrat online, integrând o serie de itemi care au vizat aspecte precum: participarea studenţilor la activităţile educaţionale, beneficii ale educaţiei online, probleme întâmpinate, soluţii pentru optimizarea demersului didactic desfăşurat în mediul online. În urma demersului investigativ, menţionăm ca principale concluzii următoarele: majoritatea studenţilor chestionaţi consideră că activităţile educaţionale desfăşurate în mediul online nu au aceeaşi eficienţă ca şi activităţile directe (de tip faţă în faţă); principalele probleme evidenţiate de repondenţi au fost: supraîncărcarea, oboseala, demotivarea, dificultăţi în învăţare, în înţelegerea şi operarea cu anumite conţinuturi, conexiunea slabă la Internet, dar şi absenţa indicaţiilor necesare pentru facilitarea învăţării. Apreciem că rezultatele studiului nostru pot fi relevante pentru practicienii din domeniul educaţional, în mod special pentru cei din învăţământul universitar, dar şi pentru toţi cei interesaţi de problematica educaţiei digitale.

Cuvinte cheie: Calitatea educaţiei universitare, competenţe digitale, educaţie online, practică reflectivă, resurse digitale

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


PERSPECTIVELE STUDENŢILOR PRIVIND ÎNVĂŢAREA ONLINE: SUNT ÎNDEPLINITE AŞTEPTĂRILE STUDENŢILOR DE ACTUALELE PRACTICI DE PREDARE? | Iulia GONŢA, Cristina TRIPON
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Provocările din sectorul învăţării online au determinat o cerere semnificativă privind studierea acestui tip de educaţie, ca urmare a reacţiei la COVID-19. Adaptarea la varianta online, din păcate, s-a aplicat într-un context nepregătit din punctul de vedere al formării cadrelor didactice şi a studenţilor. Această situaţie a fost cauzată de noul format al educaţiei, care are diferenţe semnificative faţă de o formare online MOOC, învăţarea tradiţională sau învăţarea la distanţă. Noul model hibrid de educaţie, determinat de pandemie, a devenit cu siguranţă o tendinţă care ar putea oferi transformări viitoare privind modurile de predare şi învăţare. Pentru a înţelege mai bine specificul acestui tip de învăţare online, am solicitat studenţilor (N = 705) de la Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti să-şi exprime părerea privind modul de desfăşurare a învăţării în timpul pandemiei. Sondajul a avut în vedere identificarea problemelor şi a aşteptărilor intervievaţilor, iar rezultatele cercetării au fost analizate în articol. Scopul nostru a fost să dezvoltăm practicile educaţionale în mediul virtual educaţional. În acest sens, am analizat componentele importante ale învăţării online, cu accent pe următoarele elemente: calitatea resurselor educaţionale utilizate pentru susţinerea conţinutului, dezvoltarea calităţii relaţiilor profesor-elev, gestionarea timpului şi a evaluării online. Articolul oferă, de asemenea, soluţii importante pentru o învăţare online eficientă, din perspectiva studenţilor.

Cuvinte cheie: Educaţie online, formarea profesorilor, învăţarea digitală, perspectiva studenţilor

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


PANDEMIA COVID-19 ŞI TRANSFERUL PREDĂRII ŞI ÎNVĂŢĂRII ÎN MEDIUL VIRTUAL | Adrian NĂZNEAN
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Educaţia online este de diferite tipuri şi poate fi definită în numeroase moduri. În ultimele decenii, educaţia online a dobândit popularitate, dar a fost, de asemenea, privită cu reticenţă şi scepticism cu privire la beneficiile pe care le poate avea. Pandemia COVID-19 a fost declarată la 11 martie 2020 şi a forţat multe ţări să recurgă la starea de urgenţă şi să impună restricţii. Ca atare, multe activităţi au fost sistate, printre care şi educaţia din şcoli şi universităţi, ceea ce a dus la identificarea de soluţii rapide. Întrucât mediul online exista, clasele şi orele fizice au fost virtualizate brusc, casele au devenit medii de învăţare şi predare pentru educabili şi profesori, în timp ce aceştia din urmă s-au confruntat cu adaptarea conţinutului şi transferul acestuia pentru a putea fi livrat prin intermediul platformelor online. Cu experienţă puţină sau inexistentă în domeniul educaţiei online, profesorii au căutat modalităţi de a-şi continua activitatea aducând modificări. Deşi transformarea digitală nu este un fenomen nou, tranziţia de la sălile de clasă fizice la cele online a fost şi este încă o curbă de învăţare abruptă pentru mulţi profesori. În afară de optimizarea tehnologiei digitale pentru a o aplica educaţiei, o altă sarcină dificilă a oricărui profesor care predă în mediul online este aceea de a menţine cursanţii motivaţi şi implicaţi în desfăşurarea orelor, un aspect care poate fi realizat în diferite moduri. Acest articol discută metodele de furnizare a conţinutului şi cursurilor, motivaţia educabililor, problemele induse de tehnologie pe care le implică predarea online, evaluarea, probleme de deontologie în mediul virtual şi riscul de a copia în timpul examenelor online precum şi metode de prevenire. Această trecere bruscă a procesului educativ de la mediul fizic la cel virtual poate sta la baza cercetărilor viitoare din domeniul educaţiei.

Cuvinte cheie: Evaluare, învăţare online, livrare de conţinut, motivaţia educabililor, predare online

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


LA VREMEA DISTANŢĂRII: INVESTIGAREA EXPERIENŢELOR DE ÎNVĂŢARE ŞI PREDARE ONLINE ALE STUDENŢILOR VIITORI PROFESORI DE MUZICĂ ÎN TIMPUL PANDEMIEI COVID-19 | Miruna Luana MIULESCU, Florentina – Lavinia MATEI
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Utilizarea tehnologiei este înfloritoare într-un set tot mai mare de contexte educaţionale. Educaţia în domeniul muzical nu face excepţie, având în vedere că tot mai multe practici de învăţare sunt încorporate în mod activ în cadrul educaţional. Studiul nostru urmăreşte să investigheze experienţele de predare şi învăţare online ale studenţilor din domeniul muzical care participă la modulul psihopedagogic în timpul pandemiei Covid-19. Participanţii la studiul de faţă sunt studenţi din domeniul muzical (n = 22) înscrişi la modulul psihopedagogic în anul 2 sau 3 la universitate. În cadrul unei investigaţii calitative de tip fenomenologic, datele au fost colectate prin participarea la interviuri semi- structurate prin intermediul programului software de videotelefonie ZOOM în lunile ianuarie şi februarie 2021. Principalele constatări indică o experienţă de predare şi învăţare nici evident pozitivă, nici negativă, chiar dacă studenţii au fost nevoiţi să navigheze într-o avalanşă de cerinţe legate de tehnologie în contextul învăţării offline atât ca studenţi, cât şi ca profesori într-un timp limitat. Rezultatele studiului indică faptul că programele de pregătire a cadrelor didactice ar trebui să ia în considerare trecerea la predarea şi învăţarea virtuală ca o oportunitate de schimbare şi să depăşească practicile online de urgenţă şi să dezvolte activităţi educaţionale online de calitate.

Cuvinte cheie: Cadru didactic în formare, Covid-19, educaţie în domeniul muzical, formarea profesorilor, tehnologie

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


STUDIU PRIVIND ACTIVITATEA DIDACTICĂ ÎN CONTEXTUL PANDEMIC ACTUAL | Monica MORARU, Anda MIRON
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: În contextul pandemiei Covid-19, procesul de învăţământ a suferit transformări semnificative. Profesorii, elevii, lecţiile, materialele adiţionale, temele, îndrumarea şcolară şi discuţiile şi-au găsit noi modalităţi de exprimare, în timp ce aplicaţii circumscrise deseori comunicării au devenit instrumente de lucru. Specialiştii din domeniul educaţiei au fost încurajaţi să identifice scenariile cele mai potrivite pentru specificul şcolii şi contextul local, astfel încât formarea şi dezvoltarea competenţelor elevilor să fie continue atât în acord cu programele şcolare specifice, cât şi cu noile modalităţi de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare. Dezbaterile despre digitalizarea educaţiei sunt accentuate de problemele majore cu care se confruntă structural sistemul educaţional din România. În multe unităţi şcolare din mediul rural, mai ales, digitalizarea rămâne un deziderat greu de atins. Aşa cum a recunoscut recent Ministerul Educaţiei, peste 250.000 de elevi nu au astăzi acces la infrastructura necesară pentru educaţia în timpul pandemiei. În acest moment, fără măsuri proactive de echilibrare a situaţiei, educaţia în timpul pandemiei discriminează, în loc să fie o soluţie integratoare. Studiul de faţă prezintă un model de desfăşurare a învăţământului online într-o şcoală din mediul rural: Şcoala Gimnazială nr. 1 din Valu lui Traian, judeţul Constanţa. Prin acesta, dorim să arătăm beneficiile învăţământului online, dar şi limitele acestuia, determinate, mai ales, de absenţa colaborării şi a comunicării directe dintre profesori, elevi şi părinţi într-un spaţiu adecvat procesului educaţional: şcoala şi clasa de elevi.

Cuvinte cheie: Activitate didactică, digitalizare, învăţământ online, pandemie

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


LECTURA PE ECRAN ŞI APROFUNDAREA SURSELOR: OCAZII DE ÎNVĂŢARE ONLINE PRIN VALORIFICAREA MATERIALELOR PISA | Angelica MIHĂILESCU, Ligia SARIVAN
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Articolul valorifică rezultatele de la studiul PISA precum şi noile materiale de lectură (prin intermediul interfeţei digitale) publicate de OECD. Lectura pe ecran permite – şi incită la – accesarea rapidă a mai multor texte. Pentru informare, documentare şi, mai ales, pentru o învăţare de calitate este important de identificat sursa şi calitatea acesteia. În acest context, întrebarea de cercetare la care se referă studiul nostru este următoarea: Cum îi pregătim pe elevi pentru aprofundarea textului multiplu şi pentru identificarea informaţiilor credibile? Investigaţia s-a realizat asupra unui lot de 95 de elevi din clasele a VIII-a şi a IX-a din patru unităţi şcolare, situate în două oraşe mari, una dintre ele fiind un liceu tehnologic. Elevii au parcurs una dintre unităţile de lectură din antologia publicată de PISA OECD (Galapagos) care solicită citirea mai multor texte, provenite din surse diferite, vizualizate pe ecran, în vederea răspunsului la întrebări de comprehensiune vizând procese de complexitate diferită. În funcţie de dificultăţile elevilor şi de problemele avute în ceea ce priveşte aspectele legate de credibilitatea surselor, articolul indică soluţii de ameliorare a învăţării destinate inovării practicilor didactice. Concluzia articolului indică nevoia schimbării în selectarea şi abordarea textelor de informare, pentru a-i pregăti pe tineri spre o lectură de profunzime într-o lume în care învăţarea şi documentarea au loc preponderent prin intermediul ecranului.

Cuvinte cheie: Credibilitatea surselor, lectură de comprehensiune, PISA, text multiplu

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


ENGLISH FOR THE COMMUNITY – DESCRIEREA PROIECTULUI | Nadina Carmen NICOLICI
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Articolul de faţă este o prezentare a proiectului „English for the Community”, organizat de British Council România în parteneriat cu Romanian American Foundation (RAF), care are ca grup ţintă aproximativ 150 de profesori de limba engleză din 9 judeţe din România, profesori care predau în şcoli din mediul rural sau oraşe mici. Prima etapă a proiectului a avut loc în perioada 2018-2020, iar a doua etapă a început în luna martie 2021, urmând să se încheie în 2023. Este prezentat pe larg obiectivul principal al proiectului, acela de a asigura formare profesională pentru profesorii de limba engleză ca limbă străină care predau în şcoli gimnaziale şi licee aflate în zone cu potenţial de dezvoltare a ecoturismului. Articolul include informaţii despre modul în care proiectul a fost organizat de la început până în prezent, zonele în care acesta se derulează, cum se desfăşoară, care sunt paşii de implementare, dar şi ce impact are proiectul nu doar asupra membrilor din grupul ţintă, ci şi asupra comunităţilor locale. Un accent special este pus pe Teacher Activity Groups (TAGs), o iniţiativă inovatoare în România, de care beneficiază profesorii implicaţi în proiect. Toate acestea sunt însoţite de testimoniale din partea membrilor grupului ţintă, formatori şi beneficiari direcţi şi indirecţi.

Cuvinte cheie: Comunitate locală, dezvoltare profesională, ecoturism, profesori de limba engleză, teacher activity groups (tag-uri)

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


RECENZII

SPERANŢA FARCA, LEACURI PENTRU FRICA DE NECUNOSCUT (REMEDIES FOR FEAR OF THE UNKNOWN). Bucureşti, Editura Universitară, 2020, 269 pagini, ISBN 978-606-28-1168-6 | Andreea-Diana SCODA
Vezi recenzia


NUMĂR ÎNTREG

APEL PENTRU ARTICOLE – REVISTA DE PEDAGOGIE, NR. 2 / 2021

Locul publicării
România

Tipul publicației
Online și tipărită

Data publicării
Decembrie 2021

Publicată de
Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație – Unitatea de Cercetare în Educație

ISSN
(print) 0034-8678; (online) 2559-639X

Tematica

Revista de Pedagogie (Journal of Pedagogy) este o publicație academică orientată către activitatea științifică din domeniul științelor educației, care promovează analize teoretice, metodologice și empirice relevante legate de această arie:

  • abordări teoretice în domeniul educației (de exemplu, cercetări fundamentale, analize de politici educaționale, repere europene, cercetări comparative, studii de fezabilitate);
  • rezultate ale unor cercetări, modele de intervenție, studii de caz  şi bune practici în domeniul educației;
  • rezultate ale unor proiecte relevante pentru sistemul educațional;
  • recenzii ale unor lucrări de referință, semnate de autori români și străini.

Articolele și recenziile sunt dedicate stimulării dezbaterii și facilitării consolidării unei rețele academice între cercetători și practicieni interesați de aceste subiecte.

Numărul 2 din 2021 al Revistei de Pedagogie va cuprinde articole din sfera educației, cu accent pe tematica „Școala online – între oportunități și amenințări. Educație și consiliere școlară în contextul pandemiei Covid-19”. Sunt așteptate, cu prioritate, articole care abordează subiecte precum:

  • utilizarea tehnologiilor informatice și de comunicare în educație și consiliere școlară în contextul pandemiei. Efecte ale trecerii la școala online: lecții învățate, oportunități;
  • efectele psiho-sociale ale învățării la distanță asupra elevilor, cadrelor didactice, părinților, comunităților, cu precădere în rândul grupurilor defavorizate. Rolul școlii, al părinților/ tutorilor și al comunității locale în sprijinirea copiilor în contextul pandemiei;
  • competențele socio-emoționale ca factor de reziliență școlară în condiții de criză. Activități pentru elevi, profesori și părinți în contextul pandemiei;
  • nevoile de formare și profesionalizare ale profesorilor și consilierilor școlari, în contextul învățării la distanță.

Numărul 2 din 2021 al Revistei de Pedagogie va fi coordonat de Delia Goia, cercetător științific III.

 Termene limită

Autorii trebuie să trimită titlul și rezumatele articolelor (200-250 de cuvinte) la revped@ise.ro până la data de 1 iulie 2021. Persoanele care doresc să trimită o recenzie ar trebui să informeze echipa editorială până la aceeași dată, cu privire la lucrarea care va face obiectul recenziei.

Termenul limită până la care pot fi trimise articolele/recenziile in extenso este 6 septembrie 2021.

 Politica editorială și îndrumări pentru autori

Articolele și recenziile pot fi redactate în limba română  sau în limba engleză (de preferat în limba engleză) și trebuie să respecte cerințele de editare ale revistei, așa cum sunt prezentate în modelul disponibil pe paginile dedicate politicii editoriale și instrucțiunilor pentru autori.

Publicarea articolelor și recenziilor este gratuită. Autorii trebuie să se asigure că prezentările lor sunt contribuții originale și nu au fost trimise spre publicare niciunei alte publicații. Toate articolele trimise fac obiectul unui proces riguros de evaluare inter pares, bazat inițial pe opinia editorului și apoi pe evaluarea a cel puțin doi recenzenți independenți, în condiții de anonimat reciproc.

Ghidul complet pentru elaborarea lucrărilor, precum și mai multe detalii despre politica editorială a revistei, sunt disponibile la secțiunea politică editorială de pe site.

Indexare

Revista este indexată în CEEOL, Citefactor, Crossref, De Gruyter (IBZ și IBR), DOAJ, EBSCO, ERIH PLUS, Google Academic, ROAD și Ulrichsweb. Articolele pe subiecte de învățământ superior pot fi indexate și în HEDBIB.

Pentru informații suplimentare, vă rugăm să vă adresați redacției la adresa de contact: revped@ise.ro.

RP – 2020 – 2

STUDII

 

IMPACTUL PREDĂRII LA DISTANȚĂ ASUPRA VIITORILOR PROFESORI DE ȘTIINȚE ALE NATURII ÎN CADRUL FORMĂRII INIȚIALE LA   UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA | Dana CRĂCIUN 
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat:

Criza sanitară generată de SARS-COV 2 a afectat, în primăvara acestui an, la nivel mondial, peste 1,7 miliarde de elevi din peste 150 ţări, conform rapoartelor UNESCO.

Profesorii, la toate nivelurile de învăţământ, au fost nevoiţi să utilizeze instrumente şi resurse digitale şi să se adapteze rapid pentru a continua predarea online, fapt petrecut şi în cadrul DPPD (Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic) din UVT (Universitatea de Vest din Timişoara). Studenţii împreună cu formatorii lor au fost nevoiţi să găsescă soluţii pragmatice bazate pe tehnologie, creative de multe ori, care să le permită desfăşurarea activităţilor didactice online, la un nivel care să conducă la formarea competenţelor şi la obţinerea rezultatelor dorite ale învăţării.

Articolul de faţă explorează modul în care au fost adaptate pentru predarea la distanţă activităţile de predare-învăţare-evaluare la nivelul UVT, dar şi, specific, în cadrul programului de formare psihopedagogică nivel 1 şi 2, ofertat viitorilor profesori de ştiinţe din UVT.

Sunt prezentate strategiile abordate, modalităţile de comunicare sincrone şi asincrone, aplicaţiile utilizate în activităţile propuse studenţilor, modalităţile de evaluare şi feedback utilizate. De asemenea, sunt identificate probleme de natură tehnică sau de învăţare şi îngrijorările studenţilor cu privire la trecerea la învăţarea la distanţă.

Concluzia noastră este că situaţia de criză a avut atât influenţe negative, cât şi pozitive asupra procesului de pregătire a viitorilor profesori de ştiinţe din UVT, fiind o provocare prin care am descoperit împreună modalităţi, considerăm eficiente, de predare-învăţare-evaluare în mediul online.

Cuvinte cheie: Predarea la distanţă, studenţi de la ştiinţe, provocări şi oportunităţi

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


BLOGURILE ÎN FORMAREA PROFESORILOR VORBITORI DE LIMBA GERMANĂ DIN ROMANIA – PROIECTARE, DESIGN, IMPLEMENTARE, EVALUARE ȘI DISCUȚII PE BAZA EXEMPLULUI PROF-ES.COM | Diana ZOPPELT, Adriana HERMANN 
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat:

Această cercetare a avut ca obiect de studiu organizarea activităţii de dezvoltare profesională a cadrelor didactice din învăţământul cu predare în limba germane din România prin intermediul unui blog. Scopul cercetării a fost de a evalua cu ajutorul chestionarului IMMS, elaborat în cadrul modelului ARCS (Keller, 1983, 1987), dacă un blog folosit în context educaţional informal este în măsură să vină în întâmpinarea nevoilor, dorinţelor şi aşteptărilor grupului ţintă mai sus menţionat. Rezultatele evaluării arată un impact pozitiv al blogului asupra participanţilor la studiu şi scoate în evidenţă importanţa factorilor motivaţionali în designul conţinuturilor de învăţare online. Printre aceşti factori se numără prezentarea multimedială narativă şi structurarea clară a unor subiecte psihopedagogice de actualitate, cu relevanţă practică pentru grupul ţintă.

Cuvinte cheie:  Blog, design motivaţional, dezvoltare profesională, învăţare online, modelul ARCS

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


O ANALIZĂ DE DISCURS A INTERACȚIUNILOR DIN CLASA DE ELEVI | Elena UNGUREANU 
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat:

În acest articol analizez contextul discursiv din două clase de elevi aducând în discuţie conceptele de cunoaştere educaţională şi organizarea activităţilor de predareînvăţare. Deşi există multe cercetări care oferă înţelegeri nuanţate asupra modului în care profesorii şi elevii sunt implicaţi în construcţia socială a discursurilor de la clasă despre cunoaştere, în literatura românească chestiunea interacţiunilor din clasa de elevi a fost abordată din perspectiva percepţiilor profesorilor şi elevilor, în timp ce cunoaşterea şcolară a fost abordată tangenţial. De aceea, prezint un studiu calitativ, fundamentat pe o analiza de discurs de tip critic, prin care evidenţiez cum diferite versiuni de cunoaştere sunt social construite în spaţiul discursiv al clasei, cu scopul de a evidenţia modalităţi prin care clasa de elevi şi şcoala pot deveni spaţii în care interacţiunile nu mai gravitează în jurul cunoaşterii definită doar prin raportare la conţinuturile disciplinare. Observări bilunare şi înregistrări audio-video au fost realizate în anul şcolar 2017-2018 în timpul activităţilor de limbă şi comunicare, la două clase din ciclul primar, din două şcoli diferite. Rezultatele arată că interacţiunile din clasă şi structurile de participare diferă în funcţie de scopul activităţilor, iar participarea elevilor nu are la bază doar reguli de comunicare general acceptate, ci variază în funcţie de scopul implicit sau explicit al activităţilor.

Cuvinte cheie: Analiză de discurs, cunoaştere şcolară, curriculum, interacţiuni, participarea elevilor

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


PRACTICI DE COMUNICARE DIGITALĂ ALE UTILIZATORILOR DE 12-14 ANI | Silvia FĂT, Inna PIELESCU 
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat:

Acest studiu îşi propune să exploreze obiceiurile şi practicile de comunicare online, specifice unui număr de 50 de elevi, cu vârsta cuprinsă între 12 şi 14 ani, dintr-o şcoală urbană. Măsurând răspunsurile prin intermediul scalei digitale a lui Timothy Teo (DNAS), acest studiu include cei patru factori propuşi de autor, generând un cadru pentru analiza profilului nativului digital: familiaritatea cu tehnologia, confortul cu sarcinile multiple, utilizarea grafică a limbajului, interesul pentru recompense şi feedback (Teo, 2013). Rezultatele studiului îmbunătăţesc în mod clar înţelegerea profilului nativilor digitali. Aşa cum ne-am aşteptat, studiul indică un grad ridicat de confort al tinerilor utilizatori privind comunicarea online, în profilul diferenţiat al acestora. Devine relevantă problema vârstei atunci când exemplificăm abilităţile nativilor digitali. De asemenea, se estimează că există comportamente similare în profilul acestora, corelate cu vârsta de debut în utilizarea tehnologiei (4-5 ani). Cele mai frecvente acţiuni în spaţiul virtual sunt: navigarea pe Internet, fotografierea, comunicarea, descărcarea, difuzarea, adăugarea de comentarii la postările colegilor. Conform acestui studiu, practicile de comunicare online ale elevilor de 12-14 ani includ în conţinut diverse simboluri, bonusuri şi elemente de feedback. Din punct de vedere educaţional, acestea pot fi incluse într-o manieră structurată în învăţare. Articolul propune, în acest sens, modalităţi de a integra practicile de comunicare uzuale în activităţile de învăţare cu suportul resurselor digitale (aviziere virtuale, prezentări, carţi digitale etc.). Rezultatele indică faptul că elevii demonstrează caracteristici digitale native ce pot fi valorificate cu succes în şcoală.

Cuvinte cheie: Alfabetizare digitală, comunicare online, nativ digital, tehnologie

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR DIGITALE. PROVOCĂRI ȘI PERSPECTIVE ACTUALE | Mirela Elena ALEXANDRU, Andreea-Diana SCODA 
Vezi articolul| Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Contextul actual, generat de perioada de distanţare socială, a schimbat modul de a realiza activităţile de învăţare ce urmau a fi predate şi evaluate la şcoala, punând astfel sistemul de învăţământ românesc şi global în faţa unei provocări fără precedent, respectiv transferul total al activităţilor şcolare în mediul online. Având în vedere acest lucru, în această lucrare am analizat datele din studiile naţionale şi internaţionale pentru a putea avea o imagine de ansamblu cu privire la caracteristicile digitalizării şi a competenţelor digitale dezirabile şi existente, cu precădere în sistemul de învăţământ românesc. Această analiză a permis înţelegerea structurii pe care s-a dezvoltat această digitalizare bruscă şi care au fost premisele de politici publice pe care s-a construit procesul. Analiza a fost îmbinată cu prezentarea unor proiecte desfăşurate în această perioadă, cu scopul de a pregăti diferiţii actori şcolari în domeniul digitalizării sub forma unor recomandări pentru susţinerea proceselor de abilitare în formarea competenţelor digitale ale profesorilor şi elevilor în contextul actual, dar şi pe termen lung.

Cuvinte cheie: Competenţe digitale, educaţia şi distanţarea socială, proiecte, politici publice, şcoala online

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


DE LA FORMULARE DE POLITICI EDUCAȚIONALE, LA PRACTICI REALE – TINERII NEETS DIN ROMÂNIA | Simona SAVA 
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat:

Conform datelor EUROSTAT, rata tinerilor NEETs (tineri care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare), în România, în 2019, era una dintre cele mai ridicate din Europa (locul 4, după Italia, Grecia şi Slovacia), fiind de 11,5% pentru bărbaţi (B) şi 27,8% pentru femei (F) (faţă de media UE de 12,2% B şi 20,8% F) (Eurostat, 2020a). În plus, România are una dintre cele mai mari rate de „alţi NEETs”, de tineri care nu se regăsesc în evidenţele agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă (doar 4,8% erau înregistraţi în 2018, primind beneficiile schemei de garantare pentru tineri) (CE, 2018). Date recente ale UE arată performanţa scăzută a României în a monitoriza tranziţia de la educaţie la piaţa muncii, în a accesa fondurile europene pentru a facilita inserţia tinerilor pe piaţa muncii (Beadle et al., 2020). Cu toate acestea, România, la fel ca şi celelalte state membre ale Uniunii Europene, nu îşi poate permite să piardă capitalul uman pe care îl reprezintă tinerii, în condiţiile îmbătrânirii demografice accentuate şi a migraţiei transfrontaliere.

În decada pe care o încheiem, a fost dezvoltat un know-how avansat în a identifica şi adresa tinerii NEETs. Procedând la reflectarea rezultatelor cercetărilor, studiilor, rapoartelor, proiectelor H2020 dedicate NEETs, folosind cadrul teoretic al analizei de guvernamentalitate aplicat domeniului de tineret (Besley, 2010), respectiv capitalizând bunele practici identificate de atragere a NEETs la educaţie, articolul propune recomandări privind practici educaţionale integrate preventive, respectiv remediale, pentru ameliorarea situaţiei tinerilor NEETs in România.

Cuvinte cheie: NEETs, politici de tineret, politici educaţionale, practici educaţionale, tineri vulnerabili

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


TESTAREA ONLINE A COMPETENȚELOR ȘTIINȚIFICE ALE ELEVILOR DIN ȘCOALA OBLIGATORIE | Luminița CATANĂ, Mădălina-Veronica ANGELUȘIU 
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat:

Sub presiunea evoluţiei pandemiei Covid-19, activităţile didactice s-au mutat din sala de clasă în mediul online. În aceste condiţii, profesorii au depus un effort substanţial să îşi adapteze metodele de predare şi de evaluare la posibilităţile oferite de spaţiul virtual. Aceştia au utilizat diverse platforme educaţionale şi resurse digitale, încercând să fie alături de elevii lor, învăţând „din mers” să le utilizeze cât mai eficient în demersul didactic.

Fiind un subiect de actualitate, prezentăm, în articolul de faţă, rezultatele evaluării online la disciplinele Fizică şi Chimie ale unor elevi de gimnaziu, realizată prin intermediul platformei educaţionale Kahoot. Aceste rezultate susţin opinia că şcoala faţă în faţă sau varianta mixtă sunt, în general, mai eficiente decât şcoala online.

Au fost evidenţiate şi unele avantaje pentru acest tip de evaluare, cele mai multe de natură atitudinală, cum ar fi faptul că elevii au fost încântaţi de posibilitatea de a participa la aceste evaluări, iar unii dintre ei au revenit pe platformă şi au rezolvat a doua oară unele teste, acestea fiind astfel folosite pentru învăţare. Rezultatele evaluării online au evidenţiat o parte dintre elementele programelor care se transformă mai greu în achiziţii ale elevilor şi pentru care sunt necesare reluări sau explicaţii suplimentare.

Cuvinte cheie: Evaluare online, instruire centrată pe competenţe, învăţământ gimnazial

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


ACTIVITĂȚILE TEHNICO-ȘTIINȚIFICE DIN CADRUL PALATELOR ȘI CLUBURILOR COPIILOR, ALTERNATIVE EDUCAȚIONALE PENTRU FORMAREA COMPETENȚELOR ÎN ȘTIINȚĂ ȘI TEHNOLOGIE | Jenő KEREKES 
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat:

Prezenta cercetare urmăreşte rolul, importanţa şi complementaritatea activităţilor extraşcolare tehnico-ştiinţifice, având ca punct de plecare analiza concepţiei elevilor despre modul în care ar trebui să se desfăşoare cercurile ştiinţifice derulate în cadrul Palatelor şi Cluburilor Copiilor, respectiv ce anume ar trebui să cuprindă tematica, cum ar trebui să se deruleze activităţile. Datele provin din aplicarea unui chestionar online (N=3945). În conceperea demersului de cercetare s-au valorificat opinii incluse în lucrări de specialitate. Astfel, succesul activităţilor extraşcolare creşte direct proporţional cu tematica abordată, strategia didactică folosită şi implicarea comunităţii, a părinţilor şi a şcolilor cu experienţe relevante în desfăşurarea activităţii (Albulescu & Catalano, 2019), iar organizarea activităţilor extraşcolare trebuie să aibă în vedere caracteristicile de vârstă ale elevilor, nevoile lor psihologice, înclinaţiile şi intereselor specifice (Cucoş, 2017). Activităţile tehnico-ştiinţifice înglobează ariile curriculare implicate într-o paradigmă de învăţare coerentă bazată pe aplicaţii practice folosite în viaţa de zi cu zi (Albulescu, 2014). În susţinerea unui mod inovativ de desfăşurare a activităţilor extraşcolare vine şi legislaţia actuală.

Rezultatele ne arată rolul important al activităţilor tehnico-ştiinţifice extraşcolare, activităţi care împreună cu educaţia formală ajută la îmbunătăţirea rezultatelor şi sunt complementare în dezvoltarea competenţelor în ştiinţă şi tehnologie. Studiul ajută la analiza punctelor tari şi a celor slabe ale activităţilor extraşcolare, iar rezultatele subliniază care sunt cerinţele elevilor şi în ce măsură folosirea strategiei educaţionale extraşcolare centrate pe elev va ajuta la obţinerea unor rezultate mai bune în educaţie şi la reducerea abandonului şcolar. Se confirmă ideea că finalităţile educaţionale complexe impun îmbinarea activităţilor curriculare cu cele extraşcolare (Bocoş & Jucan, 2017).

Cuvinte cheie: Activităţi extraşcolare, competenţe, interdisciplinaritate, palate şi cluburi ale copiilor, ştiinţă şi tehnologie

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


ÎNVĂȚÂND DIN EXPERIENȚELE PISA: ANTRENAMENTE DE LECTURĂ PENTRU EXPLORAREA INFORMAȚIILOR PĂRTINITOARE | Angelica MIHĂILESCU, Ligia SARIVAN 
Vezi articolul Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Lucrarea prezintă rezultatele unui studiu la care au participat, în septembrie 2020, 70 de elevi din clasa a IX-a, din două licee cu profil tehnologic, situate într-un oraş mare din România. Tinerii de 15 ani au citit şi au răspuns la întrebările din cadrul uneia dintre unităţile publicate după PISA 2018. De asemenea, ei au reflectat asupra experienţei lor de lectură într-o fişă de autoevaluare. Rezultatele arată performanţe bune în lucrul cu informaţiile provenite dintr-un articol şi capacitatea slabă de a corobora informaţii contradictorii din două surse care vizează acelaşi subiect. Elevii dovedesc puţină familiaritate cu informaţiile părtinitoare, chiar dacă majoritatea s-a bucurat de provocarea de lectură a două puncte de vedere divergente. Rezultatele sunt în concordanţă cu trendul de lectură PISA pentru România. Pentru a îmbunătăţi comprehensiunea de text, este nevoie de o înnoire a practicilor de lectură prin implicarea elevilor în citirea multor texte şi în rezolvarea de sarcini care se concentrează pe evaluare şi reflecţie şi pe credibilitatea surselor.

Cuvinte cheie: Comprehensiunea textului, informaţii părtinitoare, PISA, practici de lectură

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


EXPERIENȚE DIDACTICE ÎN FORMAREA COMPETENŢEI DE COMUNICARE A ELEVILOR CU DIZABILITĂȚI INTELECTUALE | Mădălina-Maria VASILIU 
Vezi articolul Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Analiza de faţă pleacă de la constatarea că profesorul care se adresează elevilor cu dizabilităţi intelectuale întâmpină o multitudine de provocări în gestiunea învăţării, din cauza limitelor copiilor de a desfăşura diferite activităţi (generalizare, abstractizare sau operaţii inductiv-deductive), şi este pus în situaţia de a alege activităţi eficiente pentru dobândirea competenţelor vizate. În acest context, nu poate fi vorba de reuşită fără o reală raportare la nevoile de învăţare ale fiecărui elev şi în afara unei relaţii afective, de încredere, construită între profesor şi elev, alături de părinţi. Dezvoltarea competenţei de comunicare este o necesitate, doar în acest fel elevii deficienţi se pot integra în societate, îşi pot exprima sentimentele, nevoile şi părerile. Provocarea de a proiecta strategii didactice adecvate este corelată cu înţelegerea problemei reale a copilului şi rezolvarea la timp a acesteia: cu cât dizabilitatea intelectuală a unui elev este mai mare, cu atât limbajul său se dezvoltă mai târziu şi rămâne la un nivel mai scăzut la vârsta adultă, ducând la dificultăţi în exprimarea gândurilor şi a emoţiilor. Indiferent dacă este vorba de o pseudodizabilitate, declanşată de lipsa stimulării educative a elevilor, ori de o dizabilitate intelectuală autentică, aceşti elevi au nevoie de sprijin susţinut. Exemplele de intervenţii prezentate în articolul de faţă sunt rezultatul încercărilor noastre de a valorifica cât mai bine potenţialul intelectual al acestor copii şi, implicit, de a găsi soluţii pentru adaptarea diferenţiată la nevoile tuturor copiilor, prin proiectarea unor activităţi didactice creative, axate pe competenţe.

Cuvinte cheie: Competenţe de comunicare, (pseudo)dizabilităţi intelectuale, strategii de învăţare adaptate

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


NOILE MEDIA: PRIETEN SAU DUȘMAN? EXPERIENȚELE DE PREDARE-ÎNVĂȚARE ONLINE ALE PROFESORILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR | Miruna Luana MIULESCU  
Vezi articolul Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Predarea utilizând un mediu online sincron şi asincron a devenit din ce în ce mai răspândită în domeniul educaţiei şi acum acest proces a fost accelerat, temporar sau permanent, ca urmare a pandemiei cauzate de virusul Corona (SARS-CoV-2). Închiderea în masă a creşelor, grădiniţelor, şcolilor, liceelor şi a universităţilor a determinat regândirea proceselor de predare şi învăţare. Educatorii au fost obligaţi să treacă la un mod online de predare peste noapte, chiar dacă nu s-au simţit capabili să o facă în mod corespunzător. Studiul nostru urmăreşte să exploreze experienţele de predare şi învăţare online întâlnite de profesorii de învăţământ preşcolar în timpul activităţii lor în contextul închiderii fizice a şcolilor din cauza COVID-19 şi să exploreze semnificaţia unor astfel de practici în conturarea percepţiilor educatorilor din grădiniţă în funcţie de media digitală şi predarea online. Participanţii la studiul de faţă sunt profesori de grădiniţă (n = 21) cu o experienţă de minimum 3 ani şi maximum 10 ani, care predau la aceeaşi grupă de vârstă (copii cu vârste între 3 şi 6 ani), de la 9 grădiniţe de stat din Bucureşti. În cadrul unei investigaţii calitative de tip fenomenologic, datele au fost colectate prin participarea la interviuri semi-structurate prin intermediul programului software de videotelefonie ZOOM în luna iunie 2020. După prelucrarea şi analiza datelor, s-au distins trei teme principale. Cele mai importante constatări indică faptul că toţi profesorii au experimentat momente dificile în timp ce au predat în mediul online, dar au putut, de asemenea, să identifice avantajele într-un context atât de stresant. Rezultatele studiului arată necesitatea unei abordări modernizate a pedagogiilor privind tehnologiile şi mediile educaţionale, care să fie ghidate de analize bazate pe cercetare.

Cuvinte cheie: Copii mici, media digitală, percepţii, profesori pentru învăţământ preşcolar, TIC

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


O ABORDARE INOVATIVĂ A EVALUĂRII ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE | Daniela-Mihaela FLORESCU 
Vezi articolul Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: IDELA (Dezvoltarea internaţională şi evaluarea timpurie a învăţării) este un instrument de evaluare elaborat în urma unei activităţi de trei ani, de către Ivelina Borisova, de la organizaţia Salvaţi Copiii, cu ajutorul lui Vidur Chopra. Acesta permite să se evalueze dezvoltarea şi educaţia timpurie a copiilor de vârstă mică (3,5-6,5 ani).

Ca urmare a activităţii de verificare şi modificare a instrumentului, de-a lungul unei perioade de trei ani, în mai multe locaţii din 12 ţări diferite, a rezultat un instrument de evaluare care include 24 itemi, este uşor de tradus şi gestionat şi prezintă niveluri de fidelitate şi validitate ridicate.

Când s-a aplicat în diferite ţări, instrumentul a fost adaptat ţinând cont de fezabilitatea administrării, de relevanţa instrumentului şi a politicii la nivel de ţară, precum şi de aplicabilitatea la nivel internaţional.

În România, aplicarea instrumentului a fost realizată în clasa face to face la evaluarea iniţială a 300 de copii cu vârsta de 3-6 ani de la Grădiniţa „Căsuţa Bucuriei”, nr. 11 din Braşov. Dimensiunea inovativă a aplicării a constat în faptul că evaluarea finală s-a realizat într-o „clasă virtuală”, cu 230 de copii, dar adaptându-ne contextului pandemic în care s-a desfăşurat învăţarea, fie în scenariu hibrid, fie exclusiv online.

Cuvinte cheie: Clasa face to face, clasa virtuală, educaţia timpurie, evaluare inovativă, instrument internaţional de evaluare

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


RECENZII

 

ALINA GHIMIȘ. ALYA ȘI CUTIA MUZICALĂ. București, Editura Sigma, 2019 (vol. 1-3) | Ligia SARIVAN 
Vezi recenzia

PAUL A. KIRSCHNER, CARL HENDRICK. CUM ARE LOC ÎNVĂȚAREA. LUCRĂRI PROMIȚĂTOARE ÎN PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI ȘI IMPORTANȚA ACESTORA PENTRU PRACTICĂ. Londra și New York, Routledge, 2020, 309 pagini, ISBN 978-0-367-18456-8 | Carol CĂPIȚĂ 
Vezi recenzia

SIMONA SAVA, CLAUDIA BORCA AND GHEORGHE CLITAN (COORD.). DEZVOLTAREA CAPACITĂȚII COLECTIVE. EDUCAȚIA ȘI COMUNICAREA ÎN SOCIETATEA CUNOAȘTERII. Leiden, Boston, Brill Sense, 2020, 216 pages, ISBN 978-90-04-42218-6 | Miruna Luana MIULESCU 
Vezi recenzia


  * * *

Proiectul PULCHRA


NUMAR ÎNTREG


APEL PENTRU ARTICOLE – REVISTA DE PEDAGOGIE, NR. 1 / 2021

APEL PENTRU ARTICOLE
REVISTA de PEDAGOGIE – JOURNAL of PEDAGOGY
Nr. 1 / 2021

Locul publicării
România

Tipul publicației
Online și tipărită

Data publicării
Iunie 2021

Publicată de
Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație – Unitatea de Cercetare în Educație

ISSN
(print) 0034-8678; (online) 2559-639X

Tematica

Revista de Pedagogie (Journal of Pedagogy) este o publicație academică orientată către activitatea științifică din domeniul științelor educației, care promovează analize teoretice, metodologice și empirice relevante legate de această arie:

  • abordări teoretice în domeniul educației (de exemplu, cercetări fundamentale, analize de politici educaționale, repere europene, cercetări comparative, studii de fezabilitate);
  • rezultate ale unor cercetări, modele de intervenție, studii de caz  şi bune practici în domeniul educației;
  • rezultate ale unor proiecte relevante pentru sistemul educațional;
  • recenzii ale unor lucrări de referință, semnate de autori români și străini.

Articolele și recenziile sunt dedicate stimulării dezbaterii și facilitării consolidării unei rețele academice între cercetători și practicieni interesați de aceste subiecte.

Numărul 1 din 2021 al Revistei de Pedagogie va cuprinde articole din sfera educației, cu accent pe provocările și soluțiile educaţionale în perioada pandemiei – schimbări, dificultăţi, lecţii învăţate, bune practici. Sunt așteptate, cu prioritate, articole care abordează tematici precum:

  • școală şi incluziune: politici, inegalități educaționale, acces şi participare, mediu de învățare incluziv şi colaborativ;
  • predare-învăţarea-evaluarea online: aspecte specifice, strategii de predare-învăţare-evaluare, resurse didactice;
  • formarea profesorilor (iniţială, continuă): situaţia curentă, provocări în perioada şcolii de acasă, roluri ale diferitelor categorii de resurse umane (directori, profesori, consilieri etc.);
  • competențe transversale: scopuri, contexte şi modalităţi de dezvoltare la nivelul elevilor;
  • aportul familiei în facilitarea învățării elevilor: resurse materiale, culturale, de timp etc.

Numărul 1 din 2021 al Revistei de Pedagogie va fi coordonat de cercetător științific III dr. Andreea Diana SCODA și cercetător științific III Lucian VOINEA.

 

Termene limită

Autorii trebuie să trimită titlul și rezumatele articolelor (200-250 de cuvinte) la revped@ise.ro până la data de 20 ianuarie 2021. Persoanele care doresc să trimită o recenzie ar trebui să informeze echipa editorială până la aceeași dată, cu privire la lucrarea care va face obiectul recenziei.

Termenul limită până la care pot fi trimise articolele/recenziile in extenso este 1 martie 2021.

 

Politica editorială și îndrumări pentru autori

Articolele și recenziile pot fi redactate în limba română  sau în limba engleză (de preferat în limba engleză) și trebuie să respecte cerințele de editare ale revistei, așa cum sunt prezentate în modelul disponibil pe paginile dedicate politicii editoriale și instrucțiunilor pentru autori.

Publicarea articolelor și recenziilor este gratuită. Autorii trebuie să se asigure că prezentările lor sunt contribuții originale și nu au fost trimise spre publicare niciunei alte publicații. Toate articolele trimise fac obiectul unui proces riguros de evaluare inter pares, bazat inițial pe opinia editorului și apoi pe evaluarea a cel puțin doi recenzenți independenți, în condiții de anonimat reciproc.

Ghidul complet pentru elaborarea lucrărilor, precum și mai multe detalii despre politica editorială a revistei, sunt disponibile la secțiunea politică editorială de pe site.

Indexare

Revista este indexată în CEEOL, Citefactor, Crossref, De Gruyter (IBZ și IBR), DOAJ, EBSCO, ERIH PLUS, Google Academic, ROAD și Ulrichsweb. Articolele pe subiecte de învățământ superior pot fi indexate și în HEDBIB.

Pentru informații suplimentare, vă rugăm să vă adresați redacției la adresa de contact: revped@ise.ro.

RP – 2020/1

TINERII VULNERABILI ŞI INEGALITATEA SOCIALĂ. O ANALIZĂ A SITUAŢIEI SOCIALE A TINERILOR NEET ÎN ROMÂNIA | Sebastian ŢOC
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: În acest articol analizez situaţia tinerilor vulnerabili din România, cu accent pe tinerii NEET, una dintre categoriile aflate în risc de excluziune socială în spaţiul european. Scopul este de a înţelege situaţia tinerilor care se află în situaţii de vulnerabilitate, împreună cu problemele specifice sistemului de învăţământ, pieţei muncii şi care decurg din (in)eficienţa sistemului de protecţie socială. Prima parte a lucrării are ca scop descrierea inegalităţilor sociale la care sunt expuşi tinerii din România. A doua parte propune analiza descriptivă a profilului tinerilor NEET din România şi din Uniunea Europeană. Realizez analize secundare utilizând date furnizate de Eurostat pentru a contura un profil al tinerilor NEET din România, date pe care le completez cu informaţii calitative obţinute de la tineri NEET şi asistenţi sociali, prezentate într-un raport al Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei (ISE, 2015). A treia parte se concentrează pe problemele cu care tinerii se confruntă la ieşirea din sistemul de învăţământ, precum şi pe inegalităţile de pe piaţa muncii şi pe aspecte ce ţin de eficienţa transferurilor sociale în România. Ultima parte este dedicată prezentării unor programe de tineret în contextul austerităţii.

Cuvinte cheie: inegalităţi sociale, piaţa muncii, politici de tineret, tinerii NEET, vulnerabilitate

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


SLABA CALITATE A PROCESULUI EDUCAŢIONAL – CAUZA PRINCIPALĂ A PĂRĂSIRII TIMPURII A ŞCOLII | Adela Mihaela ŢĂRANU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Asocierea a trei concepte – calitate, echitate, incluziune – reprezintă acum axa transversală a documentelor de politici educaţionale internaţionale şi europene, deci şi o ţintă importantă pentru toate sistemele de învăţământ. Potrivit documentelor strategice ale UNESCO referitoare la educaţie în perspectiva anului 2030 şi la obiectivele de dezvoltare pentru mileniul în curs, calea cea mai sigură pentru incluziunea socială o reprezintă crearea sistemelor educaţionale incluzive. Incluziunea reprezintă un aspect consecvent valorii şi principiului echităţii, menit să asigure dreptul tuturor copiilor de a se dezvolta şi de a-şi atinge întregul potenţial. Comisia Europeană defineşte echitatea drept gradul în care persoanele pot valorifica accesul şi oportunităţile educaţionale, intervenţiile şi rezultatele educaţiei, respectiv ale formării profesionale.
La nivel internaţional, indicatorul „early school leaving” înregistrează măsura în care un sistem reuşeşte să combată inechităţile în termeni de excluziune. Conform datelor Eurostat 2019 pentru România, la un nivel de 16,4% în 2018, rata părăsirii timpurii a şcolii şi formării (de către persoanele între 18 şi 24 de ani) rămâne una dintre cele mai crescute din UE. Procentul este semnificativ ridicat comparativ cu media UE şi faţă de ţinta naţională pentru 2020. Studiul susţine că, în ciuda politicilor de îmbunătăţire a calităţii educaţiei din ultimul deceniu, majoritatea măsurilor sunt axate pe abordarea barierelor sociale în calea participării şcolare şi mai puţin pe creşterea calităţii educaţiei oferite în şcoli (calitatea de proces).

Cuvinte cheie: calitatea educaţiei, echitate, educaţie incluzivă, părăsirea timpurie a şcolii, politici educaţional

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


POZIŢIONAREA ELEVILOR CU STATUS SOCIO-ECONOMIC SCĂZUT FAŢĂ DE ÎNVĂŢAREA ŞCOLARĂ – STUDIU DE CAZ | Octavia BORŞ
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: În România, persoanele cu un nivel ridicat de educaţie este mai probabil să dobândească un status ocupaţional mai înalt decât tatăl lor, o dată cu înaintarea în carieră (Jecan & Pop, 2012) şi venituri mai mari cu fiecare an de şcoală absolvit (Varly et al., 2014). Totodată, decalajul dintre rezultatele elevilor reflectă inegalităţile socio-economice dintre aceştia (Botezat, 2019; Feşnic, 2019; Ivan, 2019; Tufiş, 2008; Ţoc, 2016). Prezentul studiu de caz descrie şi pune în discuţie reprezentările profesorilor despre elevii cu status socio-economic scăzut şi pe cele ale elevilor despre învăţare, într-un colectiv de clasa a VIII-a. Analiza prezentată în acest articol include date colectate în februarie 2018 prin interviuri cu profesori, dirigintele clasei şi elevi, respectiv prin observare neparticipativă la ore, în pauze şi în cadrul unei şedinţe cu părinţii. Studiul de caz dezvăluie că, în discursul profesorilor, elevii sunt reprezentaţi ca „dezinteresaţi” faţă de educaţia lor formală, iar elevii, la rândul lor, se prezintă ca „leneşi” pentru că nu îşi fac temele, nu învaţă acasă şi/sau nu răspund suficient în clasă. Astfel, în cazul studiat, elevii cu status socio-economic scăzut par să îşi însuşească discursul deficitar al profesorilor, să îşi plaseze nevoile individuale, inclusiv cele de sprijin al învăţării, într-o zonă de ilegitimitate şi să-şi reprezinte învăţarea ca un act mai degrabă individual. Elevii opun rezistenţă la ore, dar reprezentările lor despre învăţare nu contestă autoritatea pedagogică, ci dezvăluie eforturile acestora de auto-disciplinare.

Cuvinte cheie: clasă socială, identitate, învăţare şcolară, sprijin, status socioeconomic

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


RESURSE SOCIALE ALE ŞCOLILOR DIN ZONELE DEFAVORIZATE | Aura ŢABĂRĂ, Ovidiu BUNEA
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Articolul prezintă concluziile unei cercetări desfăşurate în anul 2019 în judeţul Iaşi, cercetare care a urmărit descrierea şi măsurarea principalelor resurse sociale ale şcolii, aşa cum rezultă din opiniile cadrelor didactice. Demersul a urmărit identificarea punctelor tari şi a celor slabe, în vederea realizării unei diagnoze în unităţile avute în vedere. Cercetarea pe bază de chestionar s-a desfăşurat în şase unităţi şcolare, trei din mediul urban şi trei din mediul rural, încadrate în categoria localităţilor defavorizate socio-economic. În şcolile implicate învaţă 5237 de copii, iar activitatea este coordonată de 345 de cadre didactice, din care au răspuns la chestionar 156. Instrumentul a fost construit prin operaţionalizarea conceptului de Şcoală Prietenoasă Copilului, concept promovat de UNICEF, prin intermediul a cinci indicatori: eficacitate, incluziune, încredere a copiilor în şcoală, siguranţă, relaţia cu părinţii. Media cea mai ridicată a fost obţinută de variabila „încredere”, urmată de „eficacitate”; în a doua categorie se află „incluziunea” şi „relaţia cu părinţii”, iar „siguranţa” este pe ultimul loc. În ansamblu, a rezultat că respondenţii cadre didactice au o părere bună în ceea ce priveşte încrederea pe care copiii o au în şcoală şi în îndeplinirea misiunii lor, dar evaluează critic relaţia cu părinţii şi siguranţa din unităţile de învăţământ.

Cuvinte cheie: eficacitate, incluziune, resurse sociale ale şcolii, Şcoală Prietenoasă Copilului

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


PREZENŢA EXPERIENŢELOR VIEŢII, A TRADIŢIILOR ŞI A ISTORIEI ROMILOR ÎN MANUALELE ROMÂNEŞTI – O ANALIZĂ A CONŢINUTULUI DIN PERSPECTIVA JUSTIŢIEI SOCIALE | Cristina TUNEGARU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Persoanele aparţinând minorităţii rome au fost victime ale opresiunii în România timp de mai multe secole, „în lunga prezenţă a romilor în Europa de Est, nicăieri experienţa lor nu a fost mai grea decât în România” (Crowe & Kolsti, 1991, p. 61). În prezent, educaţia poate juca un rol cheie în a garanta că romii sunt trataţi cu respect şi demnitate, că primesc recunoaştere fără a fi stigmatizaţi.
Această lucrare este rezultatul unui studiu privind reprezentări ale minorităţilor în manualele româneşti. În vreme ce multe reforme educaţionale au avut ca obiectiv îmbunătăţirea prezenţei la cursuri şi a rezultatelor şcolare – şcoli cu predare în limba romani, manuale în limba romani, locuri rezervate la liceu şi facultate pentru elevii de etnie romă – rămâne o întrebare deschisă măsura în care manualele româneşti sunt suficient de incluzive şi eficiente în combaterea discriminării rasiale şi a stereotipurilor.
Utilizând perspectiva justiţiei sociale, argumentăm că manualele discriminează sistematic elevii romi prin subreprezentarea experienţelor, a tradiţiilor şi a istoriei rome. Analiza datelor permite explorarea a două direcţii de argumentare. În primul rând, am examinat manualele pentru şcoala primară şi gimnazială (clasele a II-a – a VI-a) căutând reprezentări ale realităţilor şi culturii rome. În al doilea rând, am explorat prezenţa sau absenţa datelor istorice referitoare la etnia romă. Sperăm ca această explorare să devină un punct de plecare pentru o discuţie despre curriculumul aplicat din România, componenta analizată în cazul nostrum fiind manualele şcolare aprobate de Ministerul Educaţiei. S-a colectat, de asemenea, o cantitate limitată de date comparative care sugerează o atenţie disproporţionată pentru minoritatea maghiară în raport cu cea romă, aceste date deschizând posibilitatea unor cercetări ulterioare.

Cuvinte cheie: justiţie socială, minorităţi, opresiune, romi

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


„MERSUL PE SÂRMĂ”: PROVOCĂRI ÎNTÂLNITE DE PROFESORII DEBUTANŢI ÎN PRACTICA DIDACTICĂ | Miruna Luana MIULESCU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Primii ani de experienţă didactică sunt cruciali pentru profesorii începători, deoarece aceştia se confruntă cu numeroase provocări. Mai mult decât atât, modul în care debutanţii reuşesc să gestioneze provocările în primul lor an de muncă este un factor cheie în ceea ce priveşte decizia lor de a continua să lucreze în sistem. În acest sens, o temă importantă din literatura de specialitate explorează experienţele şi provocările educatorilor debutanţi, întrucât tot mai mulţi cercetători vorbesc despre „şocul practicii”, „şocul realităţii” sau „şocul de tranziţie” pentru a descrie mai bine procesul pe care noii profesori îl parcurg pentru a se obişnui cu noul lor context profesional. Studiul nostru investighează experienţele solicitante pe care le întâmpină profesorii începători din grădiniţă, precum şi strategiile adoptate pentru a le depăşi. Participanţii studiului sunt cadre didactice debutante (n = 16) cu o experienţă de predare de maximum trei ani, din şase grădiniţe de stat. În cadrul unei investigaţii calitative de tip fenomenologic, datele au fost colectate prin interviuri semi-structurate, focus grupuri şi prin analiza jurnalelor completate de participanţii la studiu. După prelucrarea şi analiza datelor, au fost identificate cinci teme principale. Cele mai importante constatări indică faptul că un nou context profesional poate duce adesea la incertitudine şi disconfort. Mai mult, descrierile „momentelor provocatoare” ale debutanţilor se referă, în general, la experienţe legate de propria lor dezvoltare profesională, aspecte organizatorice, precum şi relaţiile cu elevii, colegii, managerii şcolari şi părinţii. Rezultatele studiului arată necesitatea restructurării procesului de colaborare între debutanţi şi grădiniţe, în vederea îmbunătăţirii raporturilor de colaborare şi oferirii contextului adecvat pentru dezvoltarea profesională a educatorilor aflaţi la început de carieră.

Cuvinte cheie: experienţe solicitante, formarea profesorilor, profesori debutanţi, studiu calitativ.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


COMPETENŢELE DE CETĂŢENIE DIGITALĂ ALE VIITORILOR PROFESIONIŞTI ÎN EDUCAŢIE. ABORDĂRI ÎN CONTEXTUL MĂSURILOR DE DISTANŢARE SOCIALĂ GENERATE DE RĂSPÂNDIREA COVID-19 | Mirela ALEXANDRU, Iulia Nyia CUI, Carmen DOBRI, Cristian-Vasile GHIŢĂ, Mihaela-Elena IONICĂ, Alina Andreea MUŞESCU, Veronica Lulu Viorica SEREA, Leyla SAFTA-ZECHERIA
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Măsurile de distanţare socială impuse de pandemia COVID-19 au condus aproape peste noapte la digitalizarea activităţilor educaţionale din România şi din lume, iar această transformare a făcut mult mai vizibilă nevoia de dezvoltare a unor comportamente responsabile şi adecvate în mediul online şi ne-a făcut să ne punem întrebarea: „Ce competenţe de cetăţenie digitală au viitorii profesionişti în educaţie?”. Pentru a răspunde la această întrebare am administrat un chestionar online structurat, cu răspunsuri închise, care a vizat identificarea competenţelor de cetăţenie digital distribuite pe trei dimensiuni (respect, educaţie şi protecţie), ale studenţilor din programele de licenţă în ştiinţele educaţiei din România. Studiul a arătat că respondenţii au competenţe (în termen de cunoştinţe şi atitudini) de cetăţenie digitală bine dezvoltate, dar că este nevoie de un accent mai pronunţat pe dezvoltarea abilităţilor de a acţiona pentru a transforma aceste cunoştinţe şi atitudini în practică. De asemenea, măsurile de distanţare socială şi digitalizarea, asociate procesului educaţional, apar atât ca factori de stres, cât şi ca o oportunitate de dezvoltare a competenţelor de cetăţenie digitală prin învăţare experienţială.

Cuvinte cheie: cetăţenie digitală, educaţie în perioada pandemiei COVID-19, formare iniţială a profesorilor

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


O PRIVIRE CRITICĂ ASUPRA PORTOFOLIULUI CA INSTRUMENT PENTRU ÎNVĂŢAREA REFLECTIVĂ: PERCEPŢIA STUDENŢILOR | Elena MARIN
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Noile provocări cu care se confruntă viitorii profesori îi determină să-şi asume un nou rol, acela de practician reflectiv. De aceea, programele universitare ar trebui să le ofere viitoarelor cadre didactice oportunitatea de a se implica în experienţe practice, care le vor stimula abilităţile de reflecţie şi care pot ajuta la crearea unei cariere didactice autentice. În acest sens, o serie de intervenţii, la nivel simulativ, au fost puse în practică de către studenţii înscrişi în anul II la programul de studiu Pedagogie de la Universitatea din Bucureşti. După participarea la
activităţile propuse, studenţii au avut de redactat un eseu reflectiv. O serie de focus-grupuri au fost realizate cu scopul de a identifica atitudinile şi opiniile studenţilor/viitorilor profesori despre utilizarea unui eseu reflectiv ca o modalitate de formare profesională. Rezultatele arată că eseul reflectiv este un instrument care are un rol semnificativ în construirea unor experienţe de învăţare mai bune şi mai semnificative şi ajută la furnizarea de decizii metodologice bazate pe dovezi.

Cuvinte cheie: portofoliu, practică reflectivă, universitate, viitori profesori

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


EFECTELE ACTIVITĂŢILOR EXTRACURRICULARE ŞI EXTRAŞCOLARE ASUPRA PERFORMANŢEI ŞCOLARE | Andrea BARABÁS
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Situaţia socio-economică a familiei influenţează foarte mult performanţa şcolară, însă şi alţi factori au efecte asupra rezultatelor şcolare. Studiile evidenţiază că activităţile extraşcolare şi extracurriculare au beneficii asupra performanţei şcolare, precum şi asupra depăşirii eşecului şi a abandonului şcolar. Cercetarea noastră se concentrează pe studierea efectelor activităţilor extracurriculare şi extraşcolare asupra rezultatelor de la evaluările naţionale de la clasa a 4-a. Întrucât evaluările naţionale nu sunt însoţite de chestionare informative, nu cunoaştem impactul factorilor contextuali asupra rezultatelor elevilor. De aceea, am creat un chestionar care să ne ajute în identificarea factorilor ce influenţează performanţa şcolară a elevilor. În acest studiu ne concentrăm pe analiza bazei de date KOV-ET-OM-2017, care conţine rezultatele evaluării competenţelor elevilor din clasa a 4-a cu predare în limba minorităţilor maghiare (N=1054) din judeţul Covasna şi informaţii legate de factorii contextuali. Rezultatele cercetării evidenţiază faptul că activităţile extraşcolare au efect benefic asupra dezvoltării competenţelor şcolare. Dintre activităţile extracurriculare organizate de şcoală se observă efectul pozitiv al taberelor şi activităţilor de dezvoltare.

Cuvinte cheie: activităţi extracurriculare, activităţi extraşcolare, afterschool, performanţă şcolară

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


AUTOEFICIENŢA CU PRIVIRE LA DEPRINDERILE ACADEMICE ŞI AŞTEPTĂRILE LEGATE DE ABSOLVIREA FACULTĂŢII CA PREDICTORI AI SATISFACŢIEI FAŢĂ DE DOMENIUL DE STUDIU ALES ŞI AI INTENŢIEI DE RENUNŢARE LA FACULTATE | Raluca LIVINŢI, Dragoş ILIESCU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Având drept cadru teoretic modelul integrativ din Teoria social-cognitivă a carierei, studiul de faţă investighează într-o abordare longitudinală relaţia dintre autoeficacitatea cu privire la deprinderile academice, aşteptările pozitive legate de calitatea de absolvent al unei facultăţi şi intenţia de a renunţa la facultate, având ca mediator satisfacţia cu profilul ales. Studiul investighează, de asemenea, dacă potrivirea/congruenţa vocaţională aduce un increment peste variabilele menţionate anterior în explicarea intenţiei de a renunţa la facultate. Eşantionul a fost format din 167 de studenţi înscrişi în primul an în domenii diverse, care au completat instrumente de măsurare a autoeficienţei, a aşteptărilor şi a potrivirii/ congruenţei vocaţionale în primele săptămâni ale anului universitar. În al doilea semestru, şase luni mai târziu, au completat instrumente de măsurare a satisfacţiei faţă de profilul ales şi a intenţiei de a renunţa la facultate. Rezultatele au arătat că cea mai bună potrivire o are un model în care satisfacţia faţă de profilul ales este un mediator total în relaţia dintre autoeficienţă şi intenţia de a renunţa la facultate şi în relaţia dintre aşteptări şi intenţia de a renunţa la facultate. Indicii de potrivire Iachan şi Zener-Schnuelle au prezis intenţia de a renunţa la facultate. Cu toate acestea, adăugarea lor la model nu aduce un increment explicativ, ci din contra, conduce la o potrivire mai mică a modelului. Sunt discutate implicaţiile.

Cuvinte cheie: abandon universitar, autoeficienţă cu privire la deprinderi academice, aşteptări pozitive legate de calitatea de absolvent al unei facultăţi, indicele de congruenţă Holland, Teoria social cognitivă a carierei

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


INDUCEREA RUŞINII ŞI VINOVĂŢIEI ÎN CONDUCEREA ŞI FACILITAREA ACTULUI DE ÎNVĂŢARE AL ŞCOLARULUI MIC: RELAŢIA CU DEZVOLTAREA SIMPTOMATOLOGIEI ASOCIATE ANXIETĂŢII | Letiţia ANCULETE,  Graţiela SION
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Impunerea şi controlul actului de învăţare fac uz de emoţiile auto-reflexive de ruşine şi vinovăţie ale şcolarului mic, acestea generând simptomatologie, comportamente şi atitudini asociate anxietăţii (frica de evaluare, frauda – ca formă a fricii de eşec, teama de a vorbi în faţa clasei, teama de a adresa întrebări etc.).
Tulburările de anxietate tind să înceapă devreme în viaţă şi dau naştere unei cascade de consecinţe negative pe termen lung. O meta-analiză a vârstei de debut pentru tulburările de anxietate arată că anxietatea de separare şi fobia specifică au o vârstă de debut de la 10 la 11 ani şi indică faptul că anii de şcoală primară ar putea fi o fază de risc semnificativă pentru dezvoltarea tulburărilor de anxietate.
Cercetarea a fost condusă în perioada ianuarie 2018 – mai 2019 în 10 localităţi urbane şi rurale, în rândul a 341 de copii din 20 de instituţii de învăţământ din România, dar şi a părinţilor acestora şi a cadrelor didactice (23 de respondenţi), utilizând Ancheta pe bază de chestionar omnibus, pentru măsurarea nivelului corelaţiilor dintre ruşine, vinovăţie şi simptomele clinice asociate anxietăţii la şcolari.
Un obiectiv al cercetării a fost verificarea măsurii în care anxietatea este observabilă în familie şi în sistemul educaţional. Analiza datelor a relevat o corelaţie între ruşine şi vinovăţie şi comportamentele marcate de anxietate. Totodată, s-a constatat că nu există diferenţe de manifestare a simptomelor anxioase între mediul şcolar şi cel familial şi că – în general – părinţii şi cadrele didactice pot observa caracteristicile comportamentale şi atitudinale ce semnalează prezenţa anxietăţii.

Cuvinte cheie: anxietate, mediu educaţional, ruşine, vinovăţie

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


NUMĂR ÎNTREG

APEL PENTRU ARTICOLE – REVISTA DE PEDAGOGIE, NR. 2 / 2020

APEL PENTRU ARTICOLE

REVISTA de PEDAGOGIE – JOURNAL of PEDAGOGY

Nr. 2 / 2020

Locul publicării

România

Tipul publicației

Online și tipărită

Data publicării

Decembrie 2020

Publicată de

Institutul de Științe ale Educației

ISSN

(print) 0034-8678; (online) 2559-639X

Tematica

Revista de Pedagogie (Journal of Pedagogy) este o publicație academică orientată către activitatea științifică din domeniul științelor educației, care promovează analize teoretice, metodologice și empirice relevante legate de această arie:

  • abordări teoretice în domeniul educației (de exemplu, cercetări fundamentale, analize de politici educaționale, repere europene, cercetări comparative, studii de fezabilitate);
  • rezultate ale unor cercetări, modele de intervenție, studii de caz  şi bune practici în domeniul educației;
  • rezultate ale unor proiecte relevante pentru sistemul educațional;
  • recenzii ale unor lucrări de referință, semnate de autori români și străini.

Articolele și recenziile sunt dedicate stimulării dezbaterii și facilitării consolidării unei rețele academice între cercetători și practicieni interesați de aceste subiecte.

Numărul 2 din 2020 al Revistei de Pedagogie va cuprinde articole din sfera educației, cu accent pe aplicarea rezultatelor cercetării în practica educațională.Sunt așteptate, cu prioritate, articole care abordează tematici precum:

  • demersuri didactice inovative la diverse discipline; clasa virtuală, clasa face-to-face;
  • abordări eficiente în clase cu elevi dezavantajați;
  • rezultatele studiilor internaționale și efectele lor asupra practicilor la clasă;
  • studii de interculturalitate și abordări didactice;
  • de la studiile de neuroștiințe la experiențele la clasă.

Numărul 2 din 2020 al Revistei de Pedagogie va fi coordonat de dr. Laura-Elena Căpiță și dr. Angelica Mihăilescu.

Termene limită

Autorii trebuie să trimită titlul și rezumatele articolelor (200-250 de cuvinte) la revped@ise.ro până la data de 1 iulie 2020. Persoanele care doresc să trimită o recenzie ar trebui să informeze echipa editorială până la aceeași dată, cu privire la lucrarea care va face obiectul recenziei.

Termenul limită până la care pot fi trimise articolele/recenziile in extenso este 7 septembrie 2020.

Politica editorială și îndrumări pentru autori

Articolele și recenziile pot fi redactate în limba română  sau în limba engleză (de preferat în limba engleză) și trebuie să respecte cerințele de editare ale revistei, așa cum sunt prezentate în modelul disponibil pe paginile dedicate politicii editoriale și instrucțiunilor pentru autori.

Publicarea articolelor și recenziilor este gratuită. Autorii trebuie să se asigure că prezentările lor sunt contribuții originale și nu au fost trimise spre publicare niciunei alte publicații. Toate articolele trimise fac obiectul unui proces riguros de evaluare inter pares, bazat inițial pe opinia editorului și apoi pe evaluarea a cel puțin doi recenzenți independenți, în condiții de anonimat reciproc.

Ghidul complet pentru elaborarea lucrărilor, precum și mai multe detalii despre politica editorială a revistei, sunt disponibile la secțiunea politică editorială de pe site.

Indexare

Revista este indexată în CEEOL, Citefactor, Crossref, De Gruyter (IBZ și IBR), DOAJ, EBSCO, ERIH PLUS, Google Academic și Ulrichsweb. Articolele pe subiecte de învățământ superior pot fi indexate și în HEDBIB.

Pentru informații suplimentare, vă rugăm să vă adresați redacției la adresa de contact: revped@ise.ro.

RP – 2019-2

Studii empirice

VARIABILITATEA INTERESELOR ADOLESCENȚILOR ÎN CONTEXT ACADEMIC | Claudia SĂLCEANU

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Printre cele mai studiate stadii de dezvoltare umană se găseşte adolescenţa, etapă critică de tranziţie în evoluţia umană, cu mare încărcătură de schimbări, la care tânărul trebuie să găsească soluţii creative şi să se adapteze. Între cele mai importante sarcini ale dezvoltării se află dimensiunea motivaţională, iar în mod particular, interesele ca structuri motivaţionale. Un eşantion de convenienţă, de 1360 de adolescenţi, cu vârste între 12 şi 24 de ani, au completat Chestionarul de Evaluare a Intereselor Profesionale (Cognitrom Assessment System). Obiectivele şi ipotezele cercetării s-au centrat pe evidenţierea diferenţelor în variabilitatea intereselor profesionale pe baza criteriilor: vârstă, sex şi mediu de provenienţă. Am identificat o preferinţă a postadolescenţilor pentru domeniul socialşi categoria intereselor investigative; o înclinaţie a fetelor către domeniul artistic, social şi realist;şi o preferinţă a adolescenţilor provenind din mediul urban pentru categoria intereselor convenţionale şi investigative. Rezultatele obţinute susţin importanţa cunoaşterii variabilităţii intereselor atât pentru o mai bună cunoaştere a adolescenţilor, cât şi pentru o mai bună organizare a activităţilor instructiveducative, susţinând astfel dezvoltarea consilierii şi orientării în carieră în şcoli, licee sau universităţi.

Cuvinte cheie: Adolescență, context academic, interese

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


DEZVOLTAREA INCLUZIUNII SOCIALE ȘI A COMPETENȚELOR SECOLULUI XXI PRIN ÎNVĂȚAREA BAZATĂ PE PROIECTE ÎN CONTEXTUL PROIECTULUI ERASMUS + „WISH” | Darius BOROVIC

Vezi articolul Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Studiul prezintă rezultatele cercetării experimentale ale aplicării metodologiei Project Based Learning în cadrul proiectului Erasmus Plus KA201 Work for an Inclusive School Heritage, în licee din Romania. S-a vizat dezvoltarea, schimbul şi transferul de practici inovatoare între cele 5 ţări ale parteneriatului ERASMUS + (Slovacia, Turcia, Catalonia – Spania, Italia şi România). Drept metodologie experimentală s-a utilizat o variantă originală de Project Based Learning bazată pe ideile lui John Dewey, abordarea Project Citizen şi metodologia de planificare a proiectelor de finanţare MAPA. Profesori din cele 5 ţări partenere au participat la cursuri de formare, iar elevii din liceele implicate au planificat şi implementat diferite proiecte de acţiune socială. În cadrul studiului s-au evaluat atitudinile unui eşantion de 226 de elevi din România pe baza unui chestionar validat, preluat parţial din literatura de specialitate. Cercetarea quasi-experimentală dovedeşte o creştere semnificativă statistic a atitudinilor pozitive faţă de migranţi şi minorităţi, faţă de anumite instituţii, acţiuni civice, incluziune socială. S-a îmbunătăţit, de asemenea, dorinţa de participare în soluţionarea unor probleme ale comunităţii şi nivelul de dezvoltare a unor competenţe necesare pentru secolul XXI.

Cuvinte cheie: Competențe pentru sec. XXI, incluziune socială, învățare prin metoda proiectului

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


ATITUDINEA PROFESORILOR FAȚĂ DE INCLUZIUNEA ELEVILOR CU TULBURARE HIPERCHINETICĂ CU DEFICIT DE ATENȚIE (ADHD) | Florentina LINCĂ

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: În ultimele decenii, cercetătorii din domeniul ştiinţelor educaţiei au acordat o atenţie deosebită incluziunii copiilor cu cerinţe educaţionale speciale (CES) în şcolile de masă. Copilul cu tulburarea ADHD a fost inclus în rândul celor cu CES în SUA încă din anul 1990 când s-a adoptat Legea privind educaţia persoanelor cu dizabilităţi (Individuals with Disabilities Education Act/IDEA), iar în România, deşi nu există o legislaţie specifică, încă din 1990 prin Legea 15, Parlamentul României a ratificat Convenţia cu privire la drepturile copilului prin care se puneau bazele incluziunii copilului cu CES în şcoala de masă şi în societate. Acest studiu urmăreşte atingerea a două obiective. Primul obiectiv a pus accent pe examinarea relaţiei dintre percepţia cadrelor didactice din învăţământul primar de masă asupra severităţii simptomatologiei elevilor cu ADHD, atitudinea acestora faţă de integrarea elevilor cu ADHD în şcoală şi cunoştinţele lor despre ADHD. Al doilea obiectiv a vizat aspectele din chestionarele aplicate şi din interviu. Rezultatele arată că atitudinea cadrelor didactice faţă de integrarea copiilor cu ADHD în şcoala de masă este, de cele mai multe ori, neutră, că profesorii din învăţământul de masă au cunoştinţe despre simptomatologia, etiologia şi tratamentul în cazul elevilor cu ADHD şi că există un efect de mediere (Z=2,02, p=0,044, p<0.05), iar acesta contabilizează 36,6% din efectul total. Se poate concluziona că toate obiectivele au fost atinse, iar rezultatele pot fi utilizate pentru realizarea unor programe de formare continuă pentru cadrele didactice din învăţământul primar de masă.

Cuvinte cheie: ADHD, atitudinea cadrelor didactice, cunoștințele cadrelor didactice, integrare, școală incluzivă

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


ERORI DE ÎNVĂȚARE A ȘTIINȚELOR NATURII ALE ELEVILOR DIN CICLUL PRIMAR | Luminița CATANĂ, Mădălina ANGELUȘIU

Vezi articolul Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: În primii trei ani ai învăţământului primar din România este studiată o disciplină integrată, Matematică şi explorarea mediului. În această configuraţie, pentru cunoaşterea mediului prin activităţi de explorare este alocat un buget de timp relativ redus, de numai o oră săptămânal, prioritatea fiind deseori, datorită cerinţelor din sistemul de învăţământ, matematica. În clasele a III-a şi a IV-a, studiul ştiinţelor este realizat prin intermediul unei noi discipline numită Ştiinţe ale naturii, căreia îi este alocată o oră săptămânal. În timpul avut la dispoziţie, elevii învaţă să planifice etapele unei investigaţii, participă la experimente simple şi îşi verifică astfel propriile presupuneri pentru fenomenele sau procesele deja cunoscute. Ca urmare a timpului limitat destinat ştiinţelor, sunt încă perpetuate, până în clasele gimnaziale, o serie de erori, metode inexacte şi prejudecăţi ştiinţifice preluate din familie, din cercul de prieteni sau din mass-media.

Articolul încearcă să evidenţieze câteva erori de învăţare a ştiinţelor naturii, cu exemple din caietele şi fişele de lucru realizate de elevi, să identifice posibilele cauze ale acestor erori şi să le încadreze într-o anumită tipologie. La finalul articolului se găsesc formulate câteva recomandări pentru profesorii care predau sau vor preda ştiinţe în clasele de învăţământ primar şi pentru autorii de resurse didactice pentru disciplina Ştiinţe ale naturii, care urmează să elaboreze materiale de studiu în acord cu noua programă.

Cuvinte cheie: Aria curriculară Matematică și științe ale naturii, erori de învățare a științelor, învățământ primar

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


REINTEGRAREA EDUCAȚIONALĂ A COPIILOR REMIGRAȚI ÎN ȘCOLILE ROMÂNEȘTI. STUDIU DE CAZ ÎN JUDEȚUL VRANCEA| Florentina CIOMAGA

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Sistemul educaţional românesc este în faţa unei noi provocări reprezentate de reintegrarea copiilor care se întorc în ţara de origine după o perioadă de migraţie, iar dezvoltarea politicilor şi procedurilor educaţionale devine din ce în ce mai importantă în contextul în care numărul copiilor români remigraţi este în creştere rapidă, cele mai recente estimări menţionând 150.000-180.000 (Brebuleţ, 2018).

Cercetarea a investigat percepţia socială a copiilor remigraţi în sectorul educaţional (percepţia copiilor nativi şi a profesorilor) şi potenţialele schimbări pe care profesorii, şcolile şi sistemul educaţional le pot implementa (de la activităţi specifice la dezvoltarea instituţională şi dezvoltarea unor instrumente didactice). Metodologia de cercetare este cantitativă, bazată pe un chestionar cu scale Likert.

Cercetări anterioare desfăşurate în judeţul Vrancea au evidenţiat efectele psihologice, sociale şi educaţionale ale remigraţiei, însă adaptarea sistemului educaţional la aceste nevoi este mai degrabă dependentă de modul în care sunt percepute de către factorii de decizie (profesori, personalul de conducere) şi de către copiii nativi. În mod ideal, percepţia socială ar trebui să fie cât mai apropiată de realitatea educaţională, însă ce se întâmplă dacă percepţia copiilor nativi şi a profesorilor nu corespunde realităţii? Ce se întâmplă dacă majoritatea copiilor nu poate identifica problemele pe care copiii remigraţi le au în readaptarea după revenirea în România? Dar dacă profesorii, atunci când planifică, implementează şi evaluează activităţile educaţionale, nu au la bază o cunoaştere adecvată a dificultăţilor pe care copiii remigraţi le întâmpină, pot sprijini sistemul educaţional pentru a răspunde mai bine nevoilor specifice ale remigranţilor?

Cuvinte cheie: Dezvoltare şcolară, reintegrare educaţională, remigranţi

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


BULLYINGUL ÎN ȘCOALĂ – STRATEGII DE PREVENȚIE ȘI INTERVENȚIE | Luminița Mihaela DRĂGHICESCU, Ioana STĂNCESCU

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Într-o lume care pare că îşi pierde reperele axiologice, în care conflictele, violenţa, agresivitatea sunt prezente la orice palier al ansamblului societal, nici şcoala nu mai reprezintă, pentru copii şi profesori, un mediu sigur şi pozitiv. Bullyingul este un fenomen care s-a insinuat în viaţa şcolii, având efecte negative asupra sănătăţii fizice şi psihice a copiilor, asupra personalităţii acestora, precum şi asupra eficienţei şi calităţii procesului educaţional.

În acest context, prin studiul de faţă, ne-am propus să investigăm măsura în care profesorii, conştientizând gravitatea acţiunilor subsumate bullyingului, intervin cu promptitudine, adoptând o serie de strategii de prevenire sau/şi de combatere a acestui fenomen. În condiţiile în care, la nivelul Uniunii Europene şi nu numai, există o preocupare evidentă pentru prevenirea şi stoparea bullyingului, prin demersul investigativ realizat, în cadrul căruia am inclus un grup de profesori din învăţământul preuniversitar, ne-am propus, de asemenea, să identificăm măsura în care aceştia conştientizează nevoia de implicare, de acţiune imediată, cu scopul de a promova un climat educaţional sigur, de a asigura securitatea fizică şi emoţională a elevilor lor.

Rezultatele anchetei pe bază de chestionar au evidenţiat o atitudine proactivă a profesorilor, aceştia conştientizând importanţa intervenţiei lor pentru dezvoltarea unor relaţii armonioase între elevi, pentru formarea/dezvoltarea competenţelor socio-emoţionale ale acestora, precum şi pentru diminuarea/stoparea acţiunilor subsumate bullyingului, prin mediere, sancţiuni adecvate, colaborare eficientă cu toţi partenerii educaţionali.

Cuvinte cheie: Bullying, climat educațional, competențe socio-emoționale, relații educaționale, strategii de prevenire și combatere a bullyingului

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


RELAȚIA CERCETARE – PREDARE: INVESTIGAREA PERCEPȚIILOR STUDENȚILOR ÎN CONTEXTUL UNEI NOI METODOLOGII DE EVALUARE | Miruna Luana MIULESCU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Deoarece predarea şi cercetarea sunt percepute ca două activităţi academice de bază, au existat diverse încercări de a încorpora cercetarea în procesul de predare. Literatura de specialitate sugerează că legătura dintre cercetare şi predare nu numai că îmbunătăţeşte cunoştinţele studenţilor, ci şi gândirea critică şi abilităţile de rezolvare de probleme. Lucrarea de faţă se concentrează pe percepţia studenţilor în ceea ce priveşte integrarea cercetării în procesul de predare la nivelul învăţământului universitar, anul II în specializarea Ştiinţele Educaţiei la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei. Scopul studiului este de a înţelege modul în care studenţii percep integrarea elementelor de cercetare în cursurile lor în contextul introducerii unei noi metodologii de evaluare. Designul de cercetare pre-test – post-test a implicat colectarea datelor de la 52 de studenţi folosind Chestionarul de Percepţie a Integrării Cercetării (SPRIQ). Analiza datelor a relevat faptul că studenţii percep mai multe beneficii atunci când cercetarea este integrată în activitatea de predare, sunt mai motivaţi şi interesaţi de modul în care se desfăşoară cercetarea în departament şi au o percepţie mai bună a mediului lor de învăţare.

Cuvinte cheie: Chestionarul de Percepţie a Integrării Cercetării (SPRIQ), metodologie de evaluare, relaţia cercetare-predare

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


Studii teoretice

DEZVOLTAREA CLIMATULUI ȘCOLAR CU AJUTORUL CREATIVITĂȚII PROFESORILOR ȘI ELEVILOR | Mariana MORARU

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Principalul obiectiv al acestui articol este de a pune în evidenţă rolul creativităţii în procesul de îmbunătăţire a climatului şcolar. Ambele concepte, atât climatul şcolar, cât şi creativitatea au fost atent investigate de-a lungul timpului şi au primit definiţii şi explicaţii complexe. Cercetătorii în domeniul creativităţii (Sadler-Smith, 2015; Wallas, 1926) prezintă câteva etape ale procesului creativităţii care ne ajută să înţelegem mai bine acest termen. Pentru a explica procesul creativităţii, Graham Wallas, în Art of Thought (1926), introduce un model cu patru etape, care include pregătirea, incubaţia, iluminarea şi verificarea, aceste idei fiind valorificate şi de alţi cercetători. Prezentul studiu dezvoltă aceste etape identificate de cercetători cu scopul de a oferi cititorilor o perspectivă mai clară asupra creativităţii în organizaţia şcolară. După prezentarea unei perspectivei comprehensive asupra conceptului de creativitate, se va sublinia importanţa atât a creativităţii profesorilor, cât şi a creativităţii elevilor în îmbunătăţirea climatului şcolar. Într-o lume în care elevii întâlnesc factori perturbatori la fiecare pas, profesorii au rolul de a-i transforma într-o parte activă a procesului de predare şi învăţare. Prin dezvoltarea unor relaţii bune cu elevii, prin chestionarea acestora cu privire la interesele şi pasiunile lor şi prin ghidarea lor cu înţelepciune prin procesul educaţional, profesorii pot avea mai mult succes în atingerea scopurilor lor. Creativitatea elevilor merită să fie valorificată în şcoli şi poate fi o parte esenţială a procesului de îmbunătăţire a climatului şcolar.

Cuvinte cheie: Creativitate, climat școlar, creativitatea profesorilor, creativitatea elevilor, îmbunătățirea climatului școlar

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


DEZVOLTĂ ACTIVITĂȚILE ACVATICE COMPETENȚELE SOCIALE ALE COPIILOR CU TULBURĂRI DIN SPECTRUL AUTIST? | Maria BELLA

Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Articolul trece în revistă o serie de programe acvatice şi analizează metode şi tehnici pentru dezvoltarea abilităţilor sociale la copiii mici cu tulburări ale spectrului de autism (ASD). Abilităţile sociale sunt interpretate prin intermediul teoriei minţii (ToM), punând accent pe interacţiuni de tipul înţelegerii explicaţiilor, a predicţiilor şi a gestionării comportamentului propriu şi al celorlalţi. Pe baza acestor elemente, scopul prezentării de faţă este de a studia rolul programelor acvatice de grup adaptate şi efectul acestora asupra copiilor cu autism pentru a înţelege conceptul de „colegi” şi pentru a învăţa beneficiile a două abilităţi sociale importante, respectiv munca în echipă şi relaţionarea. O căutare online prin ProQuest şi First Search s-a finalizat cu şapte studii cu metodologii de cercetare diverse. Toate aceste studii susţin valoarea programelor acvatice ca mijloace de dezvoltare a abilităţilor sociale. Datele calitative, precum şi cele cantitative care au inclus liste de verificare, interviuri şi teste, au indicat că aceste programe dezvoltă abilităţile sociale ale copiilor cu autism, cum ar fi cooperarea, comunicarea şi creşterea stimei de sine. Rezultatele au sugerat că prin aceste programe copiii cu autism au avut oportunităţi de a-şi face prieteni noi, de a se simţi mai confortabil într-un grup şi de a îşi reduce anxietatea prin înot. Aceste relaţii pot continua, pe măsură ce descoperă alte interese comune. Sunt necesare mai multe studii longitudinale pentru a dezvolta activităţile acvatice ca activităţi extracurriculare printr-o proiectare adecvată pentru a atinge rezultatele intenţionate. Prin sincronizarea teoriei cu activităţile sportive şi munca în echipă, copiii cu autism au experienţa unui profund sentiment de realizare personală.

Cuvinte cheie: Abilități sociale, interacțiuni, înot, muncă în echipă, tulburări ale spectrului autist

 

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


Recenzii

GEORGETA PÂNIȘOARĂ. PSIHOLOGIA ÎNVĂȚĂRII. CUM ÎNVAȚĂ COPIII ȘI ADULȚII? Iaşi, Editura Polirom, 2019, 296 pagini, ISBN 978-973-46-7725-2| Andreea-Diana SCODA

Vezi recenzia


NUMĂR ÎNTREG