Rezumat: Tehnologia digitală este prezentă în toate aspectele practicilor de consigliere şcolară din România, dar, în prezent, dispunem de puţine dovezi şi exerciţii de reflecţie critică privind modul în care ea este utilizată în activităţile de zi cu zi. Scopul studiului a fost să strângă informaţii privind practicile şi resursele associate cu consilierea şcolară, cu accent pe utilizarea tehnologiei digitale. Prin intermediul unui chestionar online, au fost colectate 528 de răspunsuri valide de la consilieri din cele 42 de unităţi administrative ale României. Am folosit analiza de cluster pentru a identifica patternuri de utilizare a tehnologiei digitale, din care au rezultat trei grupuri: a) utilizare comprehensivă a tehnologiei digitale; b) utilizare mai puţin frecventă a tehnologiei digitale şi c) utilizare regulate pentru anumite sarcini profesionale. O serie de caracteristici socio-demografice au fost folosite pentru a prezice apartenenţa la grupuri. Articolul discută implicaţiile acestui studiu explorativ şi identifică potenţiale acţiuni şi direcţii de cercetare.

Cuvinte cheie: Consiliere şcolară, consiliere şi orientare în carieră, tehnologie digitală

Această operă este pusă la dispoziție sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Articolul evidenţiază perspectiva elevilor referitoare la experienţa lor în programul eTwinning, la investiţia lor de resurse, aşteptările, precum şi rezultatele şcolare şi personale obţinute ca urmare a implicării lor. Sunt analizate opiniile elevilor despre dimensiunea colaborativă a acestor proiecte în contexte noi de învăţare, eficienţa comunicării, perspectivele dezvoltării personale, competenţele formate, starea de bine şi motivaţia pentru învăţare. Articolul are la bază analiza secundară a datelor colectate în cadrul unei cercetări derulate în anul 2021, pe un eşantion de 921 de elevi de gimnaziu şi liceu, care a avut ca scop evaluarea efectelor Acţiunii eTwinning în România. Articolul se centrează pe analiza datelor calitative referitoare la experienţele de învăţare pe care Acţiunea eTwinning le-a oferit elevilor participanţi.

Cuvinte cheie: Curriculum aplicat în viaţa de zi cu zi, diversitate culturală, experienţe educaţionale, învăţare prin colaborare

Această operă este pusă la dispoziție sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Predarea este o componentă crucială a oricărei abordări echilibrate pentru asigurarea unei educaţii de calitate. Cu toate acestea, nu există o concepţie adecvată şi integrată a calităţilor de bază care asigură excelenţa în predare. Studiul nostru urmăreşte să descopere oameni care exemplifică excelenţa în predare cu scopul de a determina un set de caracteristici asociate excelenţei. Participanţii la acest studiu au fost profesori de şcoală primară (n=11) din România. În cadrul unei investigaţii de tip calitativ, datele au fost colectate prin interviuri semistructurate şi observaţii la clasă. Principalele constatări sugerează că nu există un model unic pentru excelenţa în predare. Potrivit datelor, există trei aspecte cheie care pot fi atribuite unei predări excelente: pasiunea pentru predare, relaţiile autentice cu elevii şi reflecţia critică. Sunt discutate recomandări pentru susţinerea predării de înaltă calitate.

Cuvinte cheie: Date calitative, pasiune pentru predare, profesori excelenţi, reflecţie, relaţia cu elevii

Această operă este pusă la dispoziție sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: În gestionarea răspândirii virusului Sars-Cov-2 guverne din toată lumea au ales la debutul pandemiei de Covid-19 să suspende educaţia faţă-în-faţă în şcoli. În acest sens, România şi Ungaria nu au făcut excepţie. Ulterior cele două ţări au adoptat traiectorii de politici divergente: în timp ce în Ungaria şcolile au rămas deschise pentru a permite părinţilor să lucreze, în România educaţia faţă-în-faţă în şcoli a rămas suspendată pentru perioade ample de timp. Lucrarea analizează aceste două cazuri contrastante din perspectiva analizei critice a cadrelor de politici publice (Dombos et al., 2012). Obiectul analizei vizează declaraţiile de poziţii în relaţie cu politicile publice ale actorilor guvernamentali şi non guvernamentali din România şi Ungaria din timpul primelor trei valuri de Covid-19 (martie 2020 – iulie 2021). Întrebarea de cercetare urmărită este: Cum au fost cuprinse dreptul profesorilor la sănătate, precum şi criza sanitară din educaţie în cadrul dezbaterilor de politici educaţionale din România şi Ungaria din timpul pandemiei de Covid-19? Experţi din cele două ţări au selectat declaraţii despre politici publice relevante, care au fost codificate inductiv. Codificarea s-a centrat pe dreptul la educaţie, dreptul la sănătate şi relaţia dintre activitatea economică şi educaţie. În această lucrare arătăm în ce fel dreptul la sănătate al cadrelor didactice a fost un aspect central dezbătut în cele două ţări de către reprezentanţi guvernamentali, partide politice de opoziţie, sindicate, ONG-uri şi alţi stakeholderi educaţionali. În final, emitem recomandări pentru gestionarea, din punctul de vedere al politicilor publice, altor context similare.

Cuvinte cheie: Analiza critică a cadrelor (de politici), condiţiile de muncă ale cadrelor didactice, dreptul la sănătate, managementul crizelor

Această operă este pusă la dispoziție sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Temele pentru acasă reprezintă un subiect controversat, ce suscită, în mod frecvent, atenţia profesorilor şi a cercetătorilor, care caută să identifice modalităţile de a le face cât mai atractive şi plăcute, mai relevante şi formative. Există multiple puncte de vedere contradictorii, dar şi date explicative, empirice, cu privire la utilitatea temelor pentru acasă, la volumul şi natura lor, la scopul pentru care sunt acordate şi la impactul acestora asupra elevilor. Scopul studiului a fost de a identifica reflecţiile, percepţiile şi practicile declarate ale unor profesori din învăţământul primar, cu privire la acordarea şi evaluarea temelor pentru acasă. Astfel, 10 profesori de învăţământ primar au completat jurnale de reflecţie pe marginea temelor pentru acasă, între 26 mai şi 25 iunie 2021 (perioadă din anul şcolar când au loc şi evaluări şi recapitulări finale, şi se face, treptat, trecerea spre vacanţă). Profesorii au fost rugaţi să consemneze în jurnalele de reflecţie la fiecare două zile. Codarea şi analiza consemnărilor din jurnalele de reflecţie s-a realizat cu MAXQDA, distingându-se aspecte legate de temele pentru acasă, precum: scopul şi rolul temelor pentru acasă, metode eficiente de acordare a temelor, implicarea părinţilor, timpul de realizare potrivit, volumul, natura temelor etc. Rezultatele studiului, informaţionale pentru profesorii practicieni şi experţi educaţionali deopotrivă, relevă percepţiile profesorilor în legătură cu gradul de implicare a copiilor şi a părinţilor, dozarea corespunzătoare a efortului şi timpul potrivit de rezolvare a temelor pentru acasă, practici de acordare, realizare şi evaluare a temelor pentru acasă.

Cuvinte cheie: Învăţământ primar, jurnal de reflecţie al profesorului, temă pentru acasă

Această operă este pusă la dispoziție sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: În această lucrare ne propunem să examinăm manualele de educaţie interculturală,disciplină care a fost introdusă în România, în noua programa şcolară pentru gimnaziu în anul 2017, la clasa a VI-a. Cercetarea foloseşte analiza de conţinut pentru a identifica şi analiza tematicile culturale, tipurile de interacţiuni propuse, măsura în care aceste manuale abordează subiectele justiţiei sociale. Vom avea în vedere atât elementele textuale, cât şi pe cele vizuale ale eşantionului.
Datele sunt analizate pe patru niveluri, folosind perspectiva justiţiei sociale, în principal conceptualizarea opresiunii realizată de către Iris Young. În primul rând, explorăm nivelul micro care se referă la atitudinile şi valorile personale; apoi nivelul macro care cuprinde factori istorici şi politici. În continuare, examinăm dimensiunea internaţională cuprinsă în eşantion. În cele din urmă, ne interesează atitudinea autorilor. În acest scop, folosim cadrul conceptual al lui Hilliard (2014) creat pornind de la Gray (2010) – la care am adăugat 12 subiecte – şi Risager (1991). De asemenea, cercetarea propune analize şi investigaţii suplimentare pe tema educaţiei interculturale în România.

Cuvinte cheie: Analiză de conţinut, educaţie interculturală, justiţie socială, manual

Această operă este pusă la dispoziție sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Pandemia de COVID-19 care a forţat transferul educaţiei din mediul fizic în cel virtual a dus la exploatarea diverselor materiale şi resurse pentru predarea limbii engleze în scopuri specifice. Utilizarea videoclipurilor în lecţiile online a fost examinată într-un studiu realizat pe patru grupuri de studenţi cu abilităţi mixte expuse la diferite videoclipuri educaţionale în proporţii diferite. Videoclipurile au avut drept obiectiv principal îmbunătăţirea însuşirii vocabularului limbii engleze pentru scopuri specifice, şi anume pentru inginerie şi medicină. Studenţii au fost împărţiţi în patru grupuri, două grupuri de inginerie şi două de medicină. Toţi studenţii erau în al doilea an de studii de licenţă şi toţi aveau două cursuri de limba engleză pe săptămână. Un grup de inginerie şi unul de medicină au urmărit cel puţin două videoclipuri pe curs, în timp ce celelalte grupuri doar unul sau niciun videoclip pe curs. Achiziţia de vocabular a fost evaluate folosind întrebări cu alegere multiplă, formare de cuvinte şi exerciţii de completare a spaţiilor, în timp ce activităţile de vorbire au fost desfăşurate în grupuri mai mici în săli virtuale. În urma perioadei de 10 săptămâni, nu doar vocabularul studenţilor s-a îmbunătăţit, ci şi abilităţile lor de vorbire, în special în grupurile care au urmărit cel puţin două videoclipuri în timpul unui curs, pe când celelalte grupuri au arătat doar o îmbunătăţire modestă a dobândirii vocabularului şi a abilităţilor de vorbire.

Cuvinte cheie: Abilităţi de vorbire, engleza pentru scopuri specifice, însuşirea vocabularului, videoclip

Această operă este pusă la dispoziție sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Acest studiu s-a bazat pe interviuri semi-structurate pentru a explora procesul de dezvoltare a carierei şi factorii de influenţă în rândul a opt studenţi romi. În urma analizei, au fost sintetizate opt domenii: 1) criterii de alegere a unei opţiuni de carieră, 2) modele de rol, 3) personalitate proactivă, 4) sprijin, 5) bariere, 6) valori în muncă, 7) conştiinţă critică, 8) relevanţa îndrumării în carieră. Rezultatele arată că familia este o sursă esenţială de sprijin moral, modele de rol şi persuasiune în alegerea anumitor opţiuni educaţionale şi de carieră. Participanţii au luat decizii în special pe baza intereselor pe care le aveau în legătură cu anumite domenii şi au valori de muncă legate predominant de prestigiu şi recompense financiare adecvate nevoilor lor. Toţi participanţii au primit sprijin prin măsuri pozitive şi au demonstrat o personalitate proactivă în valorificarea formelor de sprijin primite şi depăşirea barierelor pe care le-au întâlnit, cele mai frecvente fiind legate de constrângerile financiare. Toţi studenţii participanţi au o imagine clară a modului în care etnia lor este percepută în societate şi pe piaţa muncii şi unii dintre ei sunt implicaţi activ în îmbunătăţirea contextului socioeconomic al tinerilor romi.
Cuvinte cheie: Conştiinţă critică, influenţe sociale, luarea deciziilor în carieră, studenţi de etnie romă, valori în muncă

Această operă este pusă la dispoziție sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Literatura de specialitate indică aspecte problematice în ceea ce priveşte funcţionarea psihologică a studenţilor. Starea de bine a acestora poate fi afectată de anumite probleme cu care se pot confrunta, precum cele academice, personale, financiare sau sociale. Teoriile cognitive susţin faptul că la originea consecinţelor psiho-emoţionale se află un model de gândire disfuncţional. Acesta poate determina modul în care oamenii percep evenimentele sau atitudinile lor cu privire la situaţiile pe care le trăiesc. Toate aceste aspecte joacă un rol important în privinţa sănătăţii psihice. Astfel, primul obiectiv al prezentului studiu a fost acela de a identifica posibilele asocieri între atitudinile disfuncţionale, credinţele iraţionale şi stresul perceput în rândul studenţilor. Al doilea obiectiv a fost acela de a testa dacă relaţia dintre credinţele iraţionale şi atitudinile disfuncţionale este explicată de stresul perceput, prin intermediul unui model de mediere. În cadrul acestei cercetări, 148 de studenţi au completat trei scale psihologice care măsoară următoarele constructe: atitudini disfuncţionale, credinţe iraţionale şi stres perceput. În general, rezultatele au evidenţiat asocieri negative şi slabe între atitudini şi cogniţii (r = -.265, p = .001) şi stres perceput şi atitudini (r = -.167, p = .043), dar o relaţie pozitivă între cogniţii şi stres perceput (r = .312, p < 0.001). De asemenea, analiza de mediere a arătat că există reticenţe cu privire la faptul că stresul perceput explică relaţia dintre cogniţiile iraţionale şi atitudinile disfuncţionale. Aceste constatări preliminare ar putea reprezenta un prim pas în practica educaţională pentru a îmbunătăţi evaluarea credinţelor şi atitudinilor în rândul studenţilor, caracterizându-le ca elemente importante. Cuvinte cheie: Atitudini disfuncţionale, cogniţii iraţionale, model de mediere, stres perceput

Această operă este pusă la dispoziție sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Pandemia COVID-19 a dus la sistarea multor activităţi umane. Drept urmare, procesul educativ a fost transferat din sala de clasă într-un mediul virtual, impunând numeroase provocări atât pentru profesori, cât şi pentru educabili. Există multe probleme care, până în acest moment, nu au fost cunoscute de cadrele didactice: tehnofobia, lipsa regulilor sau ghidurilor privind învăţarea online, politeţea în mediul virtual, interacţiunea socială limitată, însă una dintre cele mai mari provocări este copiatul, o problemă de integritate academică, în timpul examenelor online. Progresele tehnologice şi aplicaţiile software pot identifica adesea cazurile de fraudă academică. Cu toate acestea, din cauza educaţiei în masă şi lipsei de pregătire a cadrelor didactice, combaterea şi prevenirea copiatului în timpul evaluării online este problematică. Această analiză critică limitată a literaturii bazată pe cercetarea empirică despre tema fraudei în timpul examenelor online va identifica factorii care duc la fraudă şi va discuta cele mai bune modalităţi de combatere şi evitare a fraudei academice.

Cuvinte cheie: Copiere, evaluare, examinare online, fraudă academică, învăţare online

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Relaţia dintre mediul educaţional şi comportamentele de învăţare constituie o preocupare activă a studiilor de specialitate. Dacă Erickson, în stadialitatea socio-emoţională, ne sensibilizează asupra influenţei de natură psiho-socială a şcolarităţii prin sentimentul de sârguinţă versus inferioritate (Harwood et al., 2010), Galos şi Aldridge (2020) evidenţiază modul în care crearea unui mediu educaţional focalizat pe o creştere a percepţiei autoeficienţei în învăţare din partea elevilor generează diferențe semnificative statistic pentru 4 (din cele 9) dimensiuni investigate: echitate, claritatea sarcinilor, responsabilitatea învăţării şi orientarea către sarcină.

La rândul său, lucrarea de faţă urmăreşte să reliefeze semnificaţia şi diferenţele principalelor reprezentări psihosociale legate de şcoală şi cadrul didactic în perioada prepandemică versus cea pandemică, ultima fiind caracterizată de restricţiile şi modificările de interacţiune stabilite de guvern, care au afectat direct semestrul al II-lea al anului şcolar 2019-2020 şi ambele semestre ale anului 2020-2021.

Dimensiunile vizate în studiul nostru sunt: stările affective generale şi atitudinea globală faţă de şcoală, percepţia relaţiei cu ceilalţi colegi, percepţia relaţiei cu profesorul, percepţia şcolii ca instituţie şi clădire, părinţii ca filtru al percepţiilor faţă de şcoală, dimensiunea proiectivă asupra vieţii de şcolar.

Rezultatele analizei statistice (atât diferenţă neparametrică, cât şi corelaţii) ne determină să afirmăm că schimbările produse în percepţia asupra şcolii şi cadrului didactic sunt majore şi vor impune pe viitor atât o intervenţie sistematică, cât şi o actualizare a strategiilor educaţionale, în contextul în care cele deja dezvoltate şi aplicate în perioada pandemică nu au putut compensa modificările produse de restricţiile de desfăşurare a şcolii.

Cuvinte cheie: Elev, pandemie, percepţii, profesor, şcoală.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Heyse şi Erpenbeck (2009) definesc competenţa de consiliere într-un mod foarte larg ca fiind capacitatea de a consilia persoane şi organizaţii. Aceasta solicit din partea profesorilor cunoştinţe extinse de conţinut, competenţe socioemoţionale şi o gândire orientată pe soluţii. În acest cadru, articolul se concentrează pe de o parte pe identificarea bazei legale privitoare la formarea profesorilor în învăţământul superior, în ceea ce priveşte competenţa de consiliere. Pe de altă parte, articolul descrie utilizarea competenţelor de consiliere în viaţa şcolară curentă, cu referire la rezultatele discuţiilor din cadrul focus-grupului realizat în proiectul Erasmus+ SEEVAL.

Cuvinte cheie: Analiză de conţinut, conflicte în şcoală, consiliere, focus grup, învăţare socio-emoţională.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: În timpul pandemiei de COVID-19, trecerea la învăţământul online a schimbat substanţial caracteristicile activităţilor profesorilor, în special datorită folosirii intensive a telecomunicaţiilor. O serie de studii recente explorează deja efectele produse de aceste schimbări de cadru asupra comportamentului individual şi atrag atenţia asupra riscurilor în zona sănătăţii mintale pentru cei implicaţi. Date anterioare indică faptul că nivelul de burnout resimţit de profesori este mai puternic decât cel al persoanelor cu alte profesii (Shoji et al., 2016), însă studiile care explorează stresul şi burnout-ul asociate cu munca online sunt incipiente.

Studiul de faţă analizează relaţia dintre burnout şi autoeficacitate pentru un lot de 50 de profesori dintr-o şcoală în care s-a trecut la predarea online. Necesitatea cercetării acestei asocieri pleacă de la premisa că eficacitatea autopercepută este importantă în mobilizarea profesorului pentru schimbările aşteptate în perioada predării online. Diferite studii indică o corelaţie inversă între autoeficacitate şi burnout (Friedman, 2003), respective între autoeficacitatea profesorului şi două faţete ale burnout-ului: epuizare emoţională şi depersonalizare (Skaalvik & Skaalvik, 2010). Ne-am propus explorarea asocierii de moment între variabilele dependente măsurate şi estimarea factorilor care au avut impact negativ asupra autoeficacităţii percepute a profesorilor în perioada lucrului în online. Chiar dacă datele surprinse nu se pot generaliza şi nu se poate vorbi despre o relaţie cauză-efect, studiul de faţă surprinde un moment real care poate fundamenta o intervenţie de ameliorare/ optimizare, cel puţin la nivelul şcolii de referinţă.

Cuvinte cheie: Autoeficacitate, burnout-ul profesorilor, pandemia de COVID-19, predare online

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Starea de bine, un concept des vehiculat, a intrat tot mai mult în atenţia specialiştilor şi a practicienilor, mai ales pe parcursul perioadei pandemice, a cărei anvergură a influenţat semnificativ starea de bine a tuturor. Scopul studiului comparative-corelaţional a fost investigarea percepţiilor şi practicilor profesorilor din învăţământul preşcolar românesc privind rolul lor în asigurarea stării de bine a preşcolarilor în grădiniţa de copii, în contextul pandemiei de COVID-19. Astfel, pornind de la cadrul teoretic ce delimitează factorii care influenţează starea de bine la această vârstă (Aulia et al., 2020; Kwi-Ok et al., 2020; Sönmez & Ceylan, 2016), s-au folosit Instrumentul de autoevaluare a stării de bine – IASB (Rodawell, 2019), elaborat de Universitatea din Bucureşti în cadrul proiectului Rodawell şi The Scale of Happiness Strategies for Children Used by Preschool Teachers – HSCPT (Sapsağlam et al., 2019). La chestionarea online au răspuns 149 profesori pentru învăţământ preşcolar, mai ales din judeţul Timiş. Rezultatele studiului (analizate prin Testul-T pentru două eşantioane independente, ANOVA One-Way, Corelaţia Spearman) evidenţiază existenţa unei asocieri pozitive între percepţiile şi practicile educatorilor în asigurarea stării de bine, dar şi existenţa unor diferenţe semnificative statistic între practicile cadrelor didactice din mediul urban vs. rural, în sensul că, deşi percep asemănător starea de bine a copiilor, profesorii din mediul rural tind să utilizeze mai des strategiile de înveselire. Deopotrivă, percepţiile profesorilor diferă în funcţie de modalitatea de desfăşurare a activităţii didactice în context pandemic: rolul autoperceput şi practicile dedicate pentru asigurarea bunăstării sunt mai intense în format hibrid şi online, decât în cel tradiţional.

Cuvinte cheie: Învăţământ preşcolar, pandemia de Covid-19, percepţia profesorilor, starea de bine, strategii de înveselire

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Din cauza ameninţării pandemiei de Coronavirus, şcolarizarea în România s-a mutat în regim la distanţă, în martie 2020. În anul şcolar următor, autorităţile din fiecare judeţ au ales scenariul pentru fiecare şcoală – şcoală online sau faţă în faţă – în funcţie de numărul de infectări la nivel local. Educaţia online a întâmpinat însă multe dificultăţi în ceea ce priveşte resursele materiale şi umane, în special în zonele rurale. În acest studiu ne propunem să explorăm perspectivele profesorilor din mediul rural despre şcolarizarea online din România, în timpul pandemiei de Coronavirus. Datele – obţinute prin interviuri şi chestionare – au fost colectate de la profesori din mediul rural care lucrează în diferite părţi ale ţării.

În acest studiu ne propunem să urmărim două direcţii principale. În primul rând, explorăm experienţele profesorilor cu privire la accesul la dotările necesare la şcoală şi acasă. Absenţa unui echipament digital adecvat şi calitatea conexiunii la internet sunt două dintre principalele preocupări pentru decidenţii de politici publice. În al doilea rând, studiul se concentrează pe practica educaţională, discutând experienţele profesorilor în cele două perioade: martie-iunie 2020 şi anul şcolar următor, până în prezent. Ne propunem să explorăm în profunzime experienţele profesorilor din mediul rural, deoarece mediul rural a fost întotdeauna dezavantajat în sistemul de învăţământ din România. Acest studiu este un punct de plecare pentru cercetări ulterioare privind pregătirea profesorilor din România şi implicaţiile învăţării la distanţă asupra profesorilor şi elevilor din mediul rural..

Cuvinte cheie: Experienţele profesorilor, pandemie, rural, şcoala online

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Măsurile de oprire a răspândirii Covid-19 au avut un impact major asupra organizării procesului educațional. Cadrele didactice din învăţământul preuniversitar s-au confruntat cu digitalizarea activităţilor educaţionale fără să beneficieze mereu de forme adecvate de sprijin. Lucrarea de faţă prezintă rezultatele unui proiect de cercetare-acţiune care a căutat să înţeleagă şi să răspundă acestor provocări. Proiectul a luat forma unei intervenţii de învăţare deschisă adresată profesorilor în perioada aprilie – iunie 2020, urmată de o etapă de colectare şi analiză de date calitative. 37 de profesori din patru judeţe au beneficiat de sprijin personalizat oferit de 20 de tutori studenţi ai Departamentului de Ştiinţele Educaţiei ai Universităţii de Vest din Timişoara. Activităţile s-au desfăşurat la distanţă, în principal online. Prin analiza datelor generate de proiect (jurnale online de reflecţie ale studenţilor, interviuri calitative şi focus grupuri cu profesori şi studenţi), ne propunem să răspundem la întrebarea: Cum s-a constituit procesul de învăţare colaborativă într-un program de cercetare-acţiune desfăşurat în perioada de debut a învăţării online?. Învăţarea colaborativă a răspuns anumitor nevoi ale profesorilor de dezvoltare a competenţelor digitale, precum şi de sprijin pedagogic şi emoţional. Prin programul de tutorat s-au reconfigurat rolurile tradiţionale ale studenţilor ca beneficiari ai procesului educaţional, ei devenind facilitatori ai procesului de învăţare. Astfel, s-a produs un transfer de competenţe din mediul universitar către cel preuniversitar într-un ritm mai alert.

Cuvinte cheie: Cercetare acţiune, competenţe digitale, învăţare colaborativă, predare la distanţă în situaţii de urgenţă

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Implicarea în procesul de învăţământ a studenţilor este importantă pentru rezultatele învăţării şi este un factor esenţial pentru performanţele academice obţinute de către studenţi. În timp ce impactul implicării asupra rezultatelor învăţării în contextul predării faţă-în-faţă a fost studiat în detaliu, efectele sale în cadrul învăţământului online sunt mai puţin cunoscute, în special în contextul est european. Pandemia de Covid-19 din primăvara anului 2020 a forţat toate instituţiile de învăţământ superior din România să realizeze o trecere bruscă la învăţământul online de urgenţă, pe fondul unei experienţe limitate sau inexistente cu această formă de predare. Această situaţie oferă oportunitatea de a studia efectele învăţământului online asupra implicării în procesul de învățământ a studenților. Acest articol analizează disparităţile în nivelul implicării în procesul de învăţământ pe baza unui eşantion de studenţi din universităţi din România. Articolul se concentrează asupra învăţării active ca element esenţial al implicării în procesul de învăţământ, explorând diferenţe în funcţie de statutul socioeconomic, ocuparea unui loc de muncă sau timpul petrecut cu ingrijirea dependenţilor, precum şi în funcţie de condiţiile de studiu ale studenţilor. Rezultatele cercetării indică faptul că nivelul de învăţare activă este afectat negativ de lipsa unui spaţiu adecvat pentru participarea la cursurile online, problemele cu conexiunea la internet şi timpul alocat sarcinilor în gospodărie.

Cuvinte cheie: Disparităţi, implicare în procesul de învăţământ, învăţământ online, învăţământ superior

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: În contextul naţional şi internaţional actual, educaţia „găzduită” în mediul online, cândva doar o soluţie secundară, la care se recurgea rar, a devenit principala modalitate de a asigura continuitatea procesului de învăţare. În studiul de faţă, ne-am propus să surprindem reacţiile celor care au experimentat primii ceea ce înseamnă un proces de învăţământ derulat exclusiv online, respectiv reacţiile studenţilor, prin intermediul unui demers investigativ axat pe următoarele obiective: identificarea percepţiei acestora cu privire la eficienţa şi calitatea procesului educaţional desfăşurat în mediul online şi evidenţierea unor modalităţi de îmbunătăţire a activităţilor didactice realizate în sistem online. Principala metodă de cercetare utilizată a fost ancheta pe bază de chestionar. Acesta a fost administrat online, integrând o serie de itemi care au vizat aspecte precum: participarea studenţilor la activităţile educaţionale, beneficii ale educaţiei online, probleme întâmpinate, soluţii pentru optimizarea demersului didactic desfăşurat în mediul online. În urma demersului investigativ, menţionăm ca principale concluzii următoarele: majoritatea studenţilor chestionaţi consideră că activităţile educaţionale desfăşurate în mediul online nu au aceeaşi eficienţă ca şi activităţile directe (de tip faţă în faţă); principalele probleme evidenţiate de repondenţi au fost: supraîncărcarea, oboseala, demotivarea, dificultăţi în învăţare, în înţelegerea şi operarea cu anumite conţinuturi, conexiunea slabă la Internet, dar şi absenţa indicaţiilor necesare pentru facilitarea învăţării. Apreciem că rezultatele studiului nostru pot fi relevante pentru practicienii din domeniul educaţional, în mod special pentru cei din învăţământul universitar, dar şi pentru toţi cei interesaţi de problematica educaţiei digitale.

Cuvinte cheie: Calitatea educaţiei universitare, competenţe digitale, educaţie online, practică reflectivă, resurse digitale

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Provocările din sectorul învăţării online au determinat o cerere semnificativă privind studierea acestui tip de educaţie, ca urmare a reacţiei la COVID-19. Adaptarea la varianta online, din păcate, s-a aplicat într-un context nepregătit din punctul de vedere al formării cadrelor didactice şi a studenţilor. Această situaţie a fost cauzată de noul format al educaţiei, care are diferenţe semnificative faţă de o formare online MOOC, învăţarea tradiţională sau învăţarea la distanţă. Noul model hibrid de educaţie, determinat de pandemie, a devenit cu siguranţă o tendinţă care ar putea oferi transformări viitoare privind modurile de predare şi învăţare. Pentru a înţelege mai bine specificul acestui tip de învăţare online, am solicitat studenţilor (N = 705) de la Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti să-şi exprime părerea privind modul de desfăşurare a învăţării în timpul pandemiei. Sondajul a avut în vedere identificarea problemelor şi a aşteptărilor intervievaţilor, iar rezultatele cercetării au fost analizate în articol. Scopul nostru a fost să dezvoltăm practicile educaţionale în mediul virtual educaţional. În acest sens, am analizat componentele importante ale învăţării online, cu accent pe următoarele elemente: calitatea resurselor educaţionale utilizate pentru susţinerea conţinutului, dezvoltarea calităţii relaţiilor profesor-elev, gestionarea timpului şi a evaluării online. Articolul oferă, de asemenea, soluţii importante pentru o învăţare online eficientă, din perspectiva studenţilor.

Cuvinte cheie: Educaţie online, formarea profesorilor, învăţarea digitală, perspectiva studenţilor

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Educaţia online este de diferite tipuri şi poate fi definită în numeroase moduri. În ultimele decenii, educaţia online a dobândit popularitate, dar a fost, de asemenea, privită cu reticenţă şi scepticism cu privire la beneficiile pe care le poate avea. Pandemia COVID-19 a fost declarată la 11 martie 2020 şi a forţat multe ţări să recurgă la starea de urgenţă şi să impună restricţii. Ca atare, multe activităţi au fost sistate, printre care şi educaţia din şcoli şi universităţi, ceea ce a dus la identificarea de soluţii rapide. Întrucât mediul online exista, clasele şi orele fizice au fost virtualizate brusc, casele au devenit medii de învăţare şi predare pentru educabili şi profesori, în timp ce aceştia din urmă s-au confruntat cu adaptarea conţinutului şi transferul acestuia pentru a putea fi livrat prin intermediul platformelor online. Cu experienţă puţină sau inexistentă în domeniul educaţiei online, profesorii au căutat modalităţi de a-şi continua activitatea aducând modificări. Deşi transformarea digitală nu este un fenomen nou, tranziţia de la sălile de clasă fizice la cele online a fost şi este încă o curbă de învăţare abruptă pentru mulţi profesori. În afară de optimizarea tehnologiei digitale pentru a o aplica educaţiei, o altă sarcină dificilă a oricărui profesor care predă în mediul online este aceea de a menţine cursanţii motivaţi şi implicaţi în desfăşurarea orelor, un aspect care poate fi realizat în diferite moduri. Acest articol discută metodele de furnizare a conţinutului şi cursurilor, motivaţia educabililor, problemele induse de tehnologie pe care le implică predarea online, evaluarea, probleme de deontologie în mediul virtual şi riscul de a copia în timpul examenelor online precum şi metode de prevenire. Această trecere bruscă a procesului educativ de la mediul fizic la cel virtual poate sta la baza cercetărilor viitoare din domeniul educaţiei.

Cuvinte cheie: Evaluare, învăţare online, livrare de conţinut, motivaţia educabililor, predare online

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Utilizarea tehnologiei este înfloritoare într-un set tot mai mare de contexte educaţionale. Educaţia în domeniul muzical nu face excepţie, având în vedere că tot mai multe practici de învăţare sunt încorporate în mod activ în cadrul educaţional. Studiul nostru urmăreşte să investigheze experienţele de predare şi învăţare online ale studenţilor din domeniul muzical care participă la modulul psihopedagogic în timpul pandemiei Covid-19. Participanţii la studiul de faţă sunt studenţi din domeniul muzical (n = 22) înscrişi la modulul psihopedagogic în anul 2 sau 3 la universitate. În cadrul unei investigaţii calitative de tip fenomenologic, datele au fost colectate prin participarea la interviuri semi- structurate prin intermediul programului software de videotelefonie ZOOM în lunile ianuarie şi februarie 2021. Principalele constatări indică o experienţă de predare şi învăţare nici evident pozitivă, nici negativă, chiar dacă studenţii au fost nevoiţi să navigheze într-o avalanşă de cerinţe legate de tehnologie în contextul învăţării offline atât ca studenţi, cât şi ca profesori într-un timp limitat. Rezultatele studiului indică faptul că programele de pregătire a cadrelor didactice ar trebui să ia în considerare trecerea la predarea şi învăţarea virtuală ca o oportunitate de schimbare şi să depăşească practicile online de urgenţă şi să dezvolte activităţi educaţionale online de calitate.

Cuvinte cheie: Cadru didactic în formare, Covid-19, educaţie în domeniul muzical, formarea profesorilor, tehnologie

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: În contextul pandemiei Covid-19, procesul de învăţământ a suferit transformări semnificative. Profesorii, elevii, lecţiile, materialele adiţionale, temele, îndrumarea şcolară şi discuţiile şi-au găsit noi modalităţi de exprimare, în timp ce aplicaţii circumscrise deseori comunicării au devenit instrumente de lucru. Specialiştii din domeniul educaţiei au fost încurajaţi să identifice scenariile cele mai potrivite pentru specificul şcolii şi contextul local, astfel încât formarea şi dezvoltarea competenţelor elevilor să fie continue atât în acord cu programele şcolare specifice, cât şi cu noile modalităţi de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare. Dezbaterile despre digitalizarea educaţiei sunt accentuate de problemele majore cu care se confruntă structural sistemul educaţional din România. În multe unităţi şcolare din mediul rural, mai ales, digitalizarea rămâne un deziderat greu de atins. Aşa cum a recunoscut recent Ministerul Educaţiei, peste 250.000 de elevi nu au astăzi acces la infrastructura necesară pentru educaţia în timpul pandemiei. În acest moment, fără măsuri proactive de echilibrare a situaţiei, educaţia în timpul pandemiei discriminează, în loc să fie o soluţie integratoare. Studiul de faţă prezintă un model de desfăşurare a învăţământului online într-o şcoală din mediul rural: Şcoala Gimnazială nr. 1 din Valu lui Traian, judeţul Constanţa. Prin acesta, dorim să arătăm beneficiile învăţământului online, dar şi limitele acestuia, determinate, mai ales, de absenţa colaborării şi a comunicării directe dintre profesori, elevi şi părinţi într-un spaţiu adecvat procesului educaţional: şcoala şi clasa de elevi.

Cuvinte cheie: Activitate didactică, digitalizare, învăţământ online, pandemie

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Articolul valorifică rezultatele de la studiul PISA precum şi noile materiale de lectură (prin intermediul interfeţei digitale) publicate de OECD. Lectura pe ecran permite – şi incită la – accesarea rapidă a mai multor texte. Pentru informare, documentare şi, mai ales, pentru o învăţare de calitate este important de identificat sursa şi calitatea acesteia. În acest context, întrebarea de cercetare la care se referă studiul nostru este următoarea: Cum îi pregătim pe elevi pentru aprofundarea textului multiplu şi pentru identificarea informaţiilor credibile? Investigaţia s-a realizat asupra unui lot de 95 de elevi din clasele a VIII-a şi a IX-a din patru unităţi şcolare, situate în două oraşe mari, una dintre ele fiind un liceu tehnologic. Elevii au parcurs una dintre unităţile de lectură din antologia publicată de PISA OECD (Galapagos) care solicită citirea mai multor texte, provenite din surse diferite, vizualizate pe ecran, în vederea răspunsului la întrebări de comprehensiune vizând procese de complexitate diferită. În funcţie de dificultăţile elevilor şi de problemele avute în ceea ce priveşte aspectele legate de credibilitatea surselor, articolul indică soluţii de ameliorare a învăţării destinate inovării practicilor didactice. Concluzia articolului indică nevoia schimbării în selectarea şi abordarea textelor de informare, pentru a-i pregăti pe tineri spre o lectură de profunzime într-o lume în care învăţarea şi documentarea au loc preponderent prin intermediul ecranului.

Cuvinte cheie: Credibilitatea surselor, lectură de comprehensiune, PISA, text multiplu

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Articolul de faţă este o prezentare a proiectului „English for the Community”, organizat de British Council România în parteneriat cu Romanian American Foundation (RAF), care are ca grup ţintă aproximativ 150 de profesori de limba engleză din 9 judeţe din România, profesori care predau în şcoli din mediul rural sau oraşe mici. Prima etapă a proiectului a avut loc în perioada 2018-2020, iar a doua etapă a început în luna martie 2021, urmând să se încheie în 2023. Este prezentat pe larg obiectivul principal al proiectului, acela de a asigura formare profesională pentru profesorii de limba engleză ca limbă străină care predau în şcoli gimnaziale şi licee aflate în zone cu potenţial de dezvoltare a ecoturismului. Articolul include informaţii despre modul în care proiectul a fost organizat de la început până în prezent, zonele în care acesta se derulează, cum se desfăşoară, care sunt paşii de implementare, dar şi ce impact are proiectul nu doar asupra membrilor din grupul ţintă, ci şi asupra comunităţilor locale. Un accent special este pus pe Teacher Activity Groups (TAGs), o iniţiativă inovatoare în România, de care beneficiază profesorii implicaţi în proiect. Toate acestea sunt însoţite de testimoniale din partea membrilor grupului ţintă, formatori şi beneficiari direcţi şi indirecţi.

Cuvinte cheie: Comunitate locală, dezvoltare profesională, ecoturism, profesori de limba engleză, teacher activity groups (tag-uri)

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat:

Criza sanitară generată de SARS-COV 2 a afectat, în primăvara acestui an, la nivel mondial, peste 1,7 miliarde de elevi din peste 150 ţări, conform rapoartelor UNESCO.

Profesorii, la toate nivelurile de învăţământ, au fost nevoiţi să utilizeze instrumente şi resurse digitale şi să se adapteze rapid pentru a continua predarea online, fapt petrecut şi în cadrul DPPD (Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic) din UVT (Universitatea de Vest din Timişoara). Studenţii împreună cu formatorii lor au fost nevoiţi să găsescă soluţii pragmatice bazate pe tehnologie, creative de multe ori, care să le permită desfăşurarea activităţilor didactice online, la un nivel care să conducă la formarea competenţelor şi la obţinerea rezultatelor dorite ale învăţării.

Articolul de faţă explorează modul în care au fost adaptate pentru predarea la distanţă activităţile de predare-învăţare-evaluare la nivelul UVT, dar şi, specific, în cadrul programului de formare psihopedagogică nivel 1 şi 2, ofertat viitorilor profesori de ştiinţe din UVT.

Sunt prezentate strategiile abordate, modalităţile de comunicare sincrone şi asincrone, aplicaţiile utilizate în activităţile propuse studenţilor, modalităţile de evaluare şi feedback utilizate. De asemenea, sunt identificate probleme de natură tehnică sau de învăţare şi îngrijorările studenţilor cu privire la trecerea la învăţarea la distanţă.

Concluzia noastră este că situaţia de criză a avut atât influenţe negative, cât şi pozitive asupra procesului de pregătire a viitorilor profesori de ştiinţe din UVT, fiind o provocare prin care am descoperit împreună modalităţi, considerăm eficiente, de predare-învăţare-evaluare în mediul online.

Cuvinte cheie: Predarea la distanţă, studenţi de la ştiinţe, provocări şi oportunităţi

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat:

Această cercetare a avut ca obiect de studiu organizarea activităţii de dezvoltare profesională a cadrelor didactice din învăţământul cu predare în limba germane din România prin intermediul unui blog. Scopul cercetării a fost de a evalua cu ajutorul chestionarului IMMS, elaborat în cadrul modelului ARCS (Keller, 1983, 1987), dacă un blog folosit în context educaţional informal este în măsură să vină în întâmpinarea nevoilor, dorinţelor şi aşteptărilor grupului ţintă mai sus menţionat. Rezultatele evaluării arată un impact pozitiv al blogului asupra participanţilor la studiu şi scoate în evidenţă importanţa factorilor motivaţionali în designul conţinuturilor de învăţare online. Printre aceşti factori se numără prezentarea multimedială narativă şi structurarea clară a unor subiecte psihopedagogice de actualitate, cu relevanţă practică pentru grupul ţintă.

Cuvinte cheie:  Blog, design motivaţional, dezvoltare profesională, învăţare online, modelul ARCS

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat:

În acest articol analizez contextul discursiv din două clase de elevi aducând în discuţie conceptele de cunoaştere educaţională şi organizarea activităţilor de predareînvăţare. Deşi există multe cercetări care oferă înţelegeri nuanţate asupra modului în care profesorii şi elevii sunt implicaţi în construcţia socială a discursurilor de la clasă despre cunoaştere, în literatura românească chestiunea interacţiunilor din clasa de elevi a fost abordată din perspectiva percepţiilor profesorilor şi elevilor, în timp ce cunoaşterea şcolară a fost abordată tangenţial. De aceea, prezint un studiu calitativ, fundamentat pe o analiza de discurs de tip critic, prin care evidenţiez cum diferite versiuni de cunoaştere sunt social construite în spaţiul discursiv al clasei, cu scopul de a evidenţia modalităţi prin care clasa de elevi şi şcoala pot deveni spaţii în care interacţiunile nu mai gravitează în jurul cunoaşterii definită doar prin raportare la conţinuturile disciplinare. Observări bilunare şi înregistrări audio-video au fost realizate în anul şcolar 2017-2018 în timpul activităţilor de limbă şi comunicare, la două clase din ciclul primar, din două şcoli diferite. Rezultatele arată că interacţiunile din clasă şi structurile de participare diferă în funcţie de scopul activităţilor, iar participarea elevilor nu are la bază doar reguli de comunicare general acceptate, ci variază în funcţie de scopul implicit sau explicit al activităţilor.

Cuvinte cheie: Analiză de discurs, cunoaştere şcolară, curriculum, interacţiuni, participarea elevilor

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat:

Acest studiu îşi propune să exploreze obiceiurile şi practicile de comunicare online, specifice unui număr de 50 de elevi, cu vârsta cuprinsă între 12 şi 14 ani, dintr-o şcoală urbană. Măsurând răspunsurile prin intermediul scalei digitale a lui Timothy Teo (DNAS), acest studiu include cei patru factori propuşi de autor, generând un cadru pentru analiza profilului nativului digital: familiaritatea cu tehnologia, confortul cu sarcinile multiple, utilizarea grafică a limbajului, interesul pentru recompense şi feedback (Teo, 2013). Rezultatele studiului îmbunătăţesc în mod clar înţelegerea profilului nativilor digitali. Aşa cum ne-am aşteptat, studiul indică un grad ridicat de confort al tinerilor utilizatori privind comunicarea online, în profilul diferenţiat al acestora. Devine relevantă problema vârstei atunci când exemplificăm abilităţile nativilor digitali. De asemenea, se estimează că există comportamente similare în profilul acestora, corelate cu vârsta de debut în utilizarea tehnologiei (4-5 ani). Cele mai frecvente acţiuni în spaţiul virtual sunt: navigarea pe Internet, fotografierea, comunicarea, descărcarea, difuzarea, adăugarea de comentarii la postările colegilor. Conform acestui studiu, practicile de comunicare online ale elevilor de 12-14 ani includ în conţinut diverse simboluri, bonusuri şi elemente de feedback. Din punct de vedere educaţional, acestea pot fi incluse într-o manieră structurată în învăţare. Articolul propune, în acest sens, modalităţi de a integra practicile de comunicare uzuale în activităţile de învăţare cu suportul resurselor digitale (aviziere virtuale, prezentări, carţi digitale etc.). Rezultatele indică faptul că elevii demonstrează caracteristici digitale native ce pot fi valorificate cu succes în şcoală.

Cuvinte cheie: Alfabetizare digitală, comunicare online, nativ digital, tehnologie

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Contextul actual, generat de perioada de distanţare socială, a schimbat modul de a realiza activităţile de învăţare ce urmau a fi predate şi evaluate la şcoala, punând astfel sistemul de învăţământ românesc şi global în faţa unei provocări fără precedent, respectiv transferul total al activităţilor şcolare în mediul online. Având în vedere acest lucru, în această lucrare am analizat datele din studiile naţionale şi internaţionale pentru a putea avea o imagine de ansamblu cu privire la caracteristicile digitalizării şi a competenţelor digitale dezirabile şi existente, cu precădere în sistemul de învăţământ românesc. Această analiză a permis înţelegerea structurii pe care s-a dezvoltat această digitalizare bruscă şi care au fost premisele de politici publice pe care s-a construit procesul. Analiza a fost îmbinată cu prezentarea unor proiecte desfăşurate în această perioadă, cu scopul de a pregăti diferiţii actori şcolari în domeniul digitalizării sub forma unor recomandări pentru susţinerea proceselor de abilitare în formarea competenţelor digitale ale profesorilor şi elevilor în contextul actual, dar şi pe termen lung.

Cuvinte cheie: Competenţe digitale, educaţia şi distanţarea socială, proiecte, politici publice, şcoala online

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat:

Conform datelor EUROSTAT, rata tinerilor NEETs (tineri care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare), în România, în 2019, era una dintre cele mai ridicate din Europa (locul 4, după Italia, Grecia şi Slovacia), fiind de 11,5% pentru bărbaţi (B) şi 27,8% pentru femei (F) (faţă de media UE de 12,2% B şi 20,8% F) (Eurostat, 2020a). În plus, România are una dintre cele mai mari rate de „alţi NEETs”, de tineri care nu se regăsesc în evidenţele agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă (doar 4,8% erau înregistraţi în 2018, primind beneficiile schemei de garantare pentru tineri) (CE, 2018). Date recente ale UE arată performanţa scăzută a României în a monitoriza tranziţia de la educaţie la piaţa muncii, în a accesa fondurile europene pentru a facilita inserţia tinerilor pe piaţa muncii (Beadle et al., 2020). Cu toate acestea, România, la fel ca şi celelalte state membre ale Uniunii Europene, nu îşi poate permite să piardă capitalul uman pe care îl reprezintă tinerii, în condiţiile îmbătrânirii demografice accentuate şi a migraţiei transfrontaliere.

În decada pe care o încheiem, a fost dezvoltat un know-how avansat în a identifica şi adresa tinerii NEETs. Procedând la reflectarea rezultatelor cercetărilor, studiilor, rapoartelor, proiectelor H2020 dedicate NEETs, folosind cadrul teoretic al analizei de guvernamentalitate aplicat domeniului de tineret (Besley, 2010), respectiv capitalizând bunele practici identificate de atragere a NEETs la educaţie, articolul propune recomandări privind practici educaţionale integrate preventive, respectiv remediale, pentru ameliorarea situaţiei tinerilor NEETs in România.

Cuvinte cheie: NEETs, politici de tineret, politici educaţionale, practici educaţionale, tineri vulnerabili

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat:

Sub presiunea evoluţiei pandemiei Covid-19, activităţile didactice s-au mutat din sala de clasă în mediul online. În aceste condiţii, profesorii au depus un effort substanţial să îşi adapteze metodele de predare şi de evaluare la posibilităţile oferite de spaţiul virtual. Aceştia au utilizat diverse platforme educaţionale şi resurse digitale, încercând să fie alături de elevii lor, învăţând „din mers” să le utilizeze cât mai eficient în demersul didactic.

Fiind un subiect de actualitate, prezentăm, în articolul de faţă, rezultatele evaluării online la disciplinele Fizică şi Chimie ale unor elevi de gimnaziu, realizată prin intermediul platformei educaţionale Kahoot. Aceste rezultate susţin opinia că şcoala faţă în faţă sau varianta mixtă sunt, în general, mai eficiente decât şcoala online.

Au fost evidenţiate şi unele avantaje pentru acest tip de evaluare, cele mai multe de natură atitudinală, cum ar fi faptul că elevii au fost încântaţi de posibilitatea de a participa la aceste evaluări, iar unii dintre ei au revenit pe platformă şi au rezolvat a doua oară unele teste, acestea fiind astfel folosite pentru învăţare. Rezultatele evaluării online au evidenţiat o parte dintre elementele programelor care se transformă mai greu în achiziţii ale elevilor şi pentru care sunt necesare reluări sau explicaţii suplimentare.

Cuvinte cheie: Evaluare online, instruire centrată pe competenţe, învăţământ gimnazial

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat:

Prezenta cercetare urmăreşte rolul, importanţa şi complementaritatea activităţilor extraşcolare tehnico-ştiinţifice, având ca punct de plecare analiza concepţiei elevilor despre modul în care ar trebui să se desfăşoare cercurile ştiinţifice derulate în cadrul Palatelor şi Cluburilor Copiilor, respectiv ce anume ar trebui să cuprindă tematica, cum ar trebui să se deruleze activităţile. Datele provin din aplicarea unui chestionar online (N=3945). În conceperea demersului de cercetare s-au valorificat opinii incluse în lucrări de specialitate. Astfel, succesul activităţilor extraşcolare creşte direct proporţional cu tematica abordată, strategia didactică folosită şi implicarea comunităţii, a părinţilor şi a şcolilor cu experienţe relevante în desfăşurarea activităţii (Albulescu & Catalano, 2019), iar organizarea activităţilor extraşcolare trebuie să aibă în vedere caracteristicile de vârstă ale elevilor, nevoile lor psihologice, înclinaţiile şi intereselor specifice (Cucoş, 2017). Activităţile tehnico-ştiinţifice înglobează ariile curriculare implicate într-o paradigmă de învăţare coerentă bazată pe aplicaţii practice folosite în viaţa de zi cu zi (Albulescu, 2014). În susţinerea unui mod inovativ de desfăşurare a activităţilor extraşcolare vine şi legislaţia actuală.

Rezultatele ne arată rolul important al activităţilor tehnico-ştiinţifice extraşcolare, activităţi care împreună cu educaţia formală ajută la îmbunătăţirea rezultatelor şi sunt complementare în dezvoltarea competenţelor în ştiinţă şi tehnologie. Studiul ajută la analiza punctelor tari şi a celor slabe ale activităţilor extraşcolare, iar rezultatele subliniază care sunt cerinţele elevilor şi în ce măsură folosirea strategiei educaţionale extraşcolare centrate pe elev va ajuta la obţinerea unor rezultate mai bune în educaţie şi la reducerea abandonului şcolar. Se confirmă ideea că finalităţile educaţionale complexe impun îmbinarea activităţilor curriculare cu cele extraşcolare (Bocoş & Jucan, 2017).

Cuvinte cheie: Activităţi extraşcolare, competenţe, interdisciplinaritate, palate şi cluburi ale copiilor, ştiinţă şi tehnologie

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Lucrarea prezintă rezultatele unui studiu la care au participat, în septembrie 2020, 70 de elevi din clasa a IX-a, din două licee cu profil tehnologic, situate într-un oraş mare din România. Tinerii de 15 ani au citit şi au răspuns la întrebările din cadrul uneia dintre unităţile publicate după PISA 2018. De asemenea, ei au reflectat asupra experienţei lor de lectură într-o fişă de autoevaluare. Rezultatele arată performanţe bune în lucrul cu informaţiile provenite dintr-un articol şi capacitatea slabă de a corobora informaţii contradictorii din două surse care vizează acelaşi subiect. Elevii dovedesc puţină familiaritate cu informaţiile părtinitoare, chiar dacă majoritatea s-a bucurat de provocarea de lectură a două puncte de vedere divergente. Rezultatele sunt în concordanţă cu trendul de lectură PISA pentru România. Pentru a îmbunătăţi comprehensiunea de text, este nevoie de o înnoire a practicilor de lectură prin implicarea elevilor în citirea multor texte şi în rezolvarea de sarcini care se concentrează pe evaluare şi reflecţie şi pe credibilitatea surselor.

Cuvinte cheie: Comprehensiunea textului, informaţii părtinitoare, PISA, practici de lectură

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Analiza de faţă pleacă de la constatarea că profesorul care se adresează elevilor cu dizabilităţi intelectuale întâmpină o multitudine de provocări în gestiunea învăţării, din cauza limitelor copiilor de a desfăşura diferite activităţi (generalizare, abstractizare sau operaţii inductiv-deductive), şi este pus în situaţia de a alege activităţi eficiente pentru dobândirea competenţelor vizate. În acest context, nu poate fi vorba de reuşită fără o reală raportare la nevoile de învăţare ale fiecărui elev şi în afara unei relaţii afective, de încredere, construită între profesor şi elev, alături de părinţi. Dezvoltarea competenţei de comunicare este o necesitate, doar în acest fel elevii deficienţi se pot integra în societate, îşi pot exprima sentimentele, nevoile şi părerile. Provocarea de a proiecta strategii didactice adecvate este corelată cu înţelegerea problemei reale a copilului şi rezolvarea la timp a acesteia: cu cât dizabilitatea intelectuală a unui elev este mai mare, cu atât limbajul său se dezvoltă mai târziu şi rămâne la un nivel mai scăzut la vârsta adultă, ducând la dificultăţi în exprimarea gândurilor şi a emoţiilor. Indiferent dacă este vorba de o pseudodizabilitate, declanşată de lipsa stimulării educative a elevilor, ori de o dizabilitate intelectuală autentică, aceşti elevi au nevoie de sprijin susţinut. Exemplele de intervenţii prezentate în articolul de faţă sunt rezultatul încercărilor noastre de a valorifica cât mai bine potenţialul intelectual al acestor copii şi, implicit, de a găsi soluţii pentru adaptarea diferenţiată la nevoile tuturor copiilor, prin proiectarea unor activităţi didactice creative, axate pe competenţe.

Cuvinte cheie: Competenţe de comunicare, (pseudo)dizabilităţi intelectuale, strategii de învăţare adaptate

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Predarea utilizând un mediu online sincron şi asincron a devenit din ce în ce mai răspândită în domeniul educaţiei şi acum acest proces a fost accelerat, temporar sau permanent, ca urmare a pandemiei cauzate de virusul Corona (SARS-CoV-2). Închiderea în masă a creşelor, grădiniţelor, şcolilor, liceelor şi a universităţilor a determinat regândirea proceselor de predare şi învăţare. Educatorii au fost obligaţi să treacă la un mod online de predare peste noapte, chiar dacă nu s-au simţit capabili să o facă în mod corespunzător. Studiul nostru urmăreşte să exploreze experienţele de predare şi învăţare online întâlnite de profesorii de învăţământ preşcolar în timpul activităţii lor în contextul închiderii fizice a şcolilor din cauza COVID-19 şi să exploreze semnificaţia unor astfel de practici în conturarea percepţiilor educatorilor din grădiniţă în funcţie de media digitală şi predarea online. Participanţii la studiul de faţă sunt profesori de grădiniţă (n = 21) cu o experienţă de minimum 3 ani şi maximum 10 ani, care predau la aceeaşi grupă de vârstă (copii cu vârste între 3 şi 6 ani), de la 9 grădiniţe de stat din Bucureşti. În cadrul unei investigaţii calitative de tip fenomenologic, datele au fost colectate prin participarea la interviuri semi-structurate prin intermediul programului software de videotelefonie ZOOM în luna iunie 2020. După prelucrarea şi analiza datelor, s-au distins trei teme principale. Cele mai importante constatări indică faptul că toţi profesorii au experimentat momente dificile în timp ce au predat în mediul online, dar au putut, de asemenea, să identifice avantajele într-un context atât de stresant. Rezultatele studiului arată necesitatea unei abordări modernizate a pedagogiilor privind tehnologiile şi mediile educaţionale, care să fie ghidate de analize bazate pe cercetare.

Cuvinte cheie: Copii mici, media digitală, percepţii, profesori pentru învăţământ preşcolar, TIC

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: IDELA (Dezvoltarea internaţională şi evaluarea timpurie a învăţării) este un instrument de evaluare elaborat în urma unei activităţi de trei ani, de către Ivelina Borisova, de la organizaţia Salvaţi Copiii, cu ajutorul lui Vidur Chopra. Acesta permite să se evalueze dezvoltarea şi educaţia timpurie a copiilor de vârstă mică (3,5-6,5 ani).

Ca urmare a activităţii de verificare şi modificare a instrumentului, de-a lungul unei perioade de trei ani, în mai multe locaţii din 12 ţări diferite, a rezultat un instrument de evaluare care include 24 itemi, este uşor de tradus şi gestionat şi prezintă niveluri de fidelitate şi validitate ridicate.

Când s-a aplicat în diferite ţări, instrumentul a fost adaptat ţinând cont de fezabilitatea administrării, de relevanţa instrumentului şi a politicii la nivel de ţară, precum şi de aplicabilitatea la nivel internaţional.

În România, aplicarea instrumentului a fost realizată în clasa face to face la evaluarea iniţială a 300 de copii cu vârsta de 3-6 ani de la Grădiniţa „Căsuţa Bucuriei”, nr. 11 din Braşov. Dimensiunea inovativă a aplicării a constat în faptul că evaluarea finală s-a realizat într-o „clasă virtuală”, cu 230 de copii, dar adaptându-ne contextului pandemic în care s-a desfăşurat învăţarea, fie în scenariu hibrid, fie exclusiv online.

Cuvinte cheie: Clasa face to face, clasa virtuală, educaţia timpurie, evaluare inovativă, instrument internaţional de evaluare

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .