Rezumat: Scopul prezentului studiu este de a investiga relaţia dintre nivelul stării de conştientizare (mindfulness) şi cel al echilibrului muncă-viaţă personală (work-life balance) la nivelul populaţiei tinere cu studii superioare, ce aparţine mediului urban din România. În procesul de îmbunătăţire a nivelurilor de echilibru muncă-viaţă personală, satisfacţie sau stare de bine, mindfulness-ul deţine un rol esenţial, demonstrat prin rezultatele obţinute în urma acestei practici. Calitatea vieţii noastre profesionale contribuie în mod semnificativ la sporirea calităţii vieţii în ansamblu. Atunci când organizaţia asigură membrilor săi o viaţă profesională optimă, aceasta devine, implicit, demnă de a atrage şi de a-şi păstra angajaţii. Conceptul de „mindfulness” nu acţionează în mod izolat, ci influenţează în mod pozitiv multiple dimensiuni ale vieţii unui individ. Aceste dimensiuni includ: perspectiva asupra mediului înconjurător, relaţionarea cu cei din jur, modul de luare a deciziilor şi autocunoaşterea. Subiecţii acestui studiu au fost 60 de tineri, cu vârste cuprinse între 20 şi 35 de ani. Aceştia urmează sau au absolvit instituţii de învăţământ superior. Metoda de cercetare la care a apelat acest studiu a fost ancheta, iar instrumentele utilizate au fost două chestionare: primul chestionar a avut ca scop identificarea nivelului de mindfulness, pornind de la patru dimensiuni (observare, descriere, acţionare conştientă şi acceptare fără a judeca), iar cel de al doilea a fost reprezentat de o scală pentru măsurarea nivelului de echilibru muncă-viaţă personală în ceea ce priveşte populaţia tânără din România. Este necesară menţionarea faptului că rezultatele studiului nu denotă o relaţie de tip cauzal între cele două variabile, ci demonstrează doar existenţa unei legături între variaţiile acestora.

Cuvinte cheie: Echilibrul viaţă profesională – viaţă personală, mindfulness, satisfacţie, stare de bine

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Învăţarea pe tot parcursul vieţii a devenit o necesitate, în majoritatea profesiilor, datorită exploziei informaţionale şi a integrării tehnologiilor în activitatea zilnică. Profesorii, evident, se încadrează în această categorie, metodele de predare şi competenţele care necesită dezvoltate elevilor având nevoie de îmbunătăţiri continue. Schimbările de reformă educaţională, derulate în manieră prea rapidă pentru adaptarea copiilor, dar şi a cadrelor didactice, contribuie şi acestea la provocările zilnice şcolare. În mod ideatic, şcoala ar trebui să pregătească elevii ei pentru provocările unei vieţi active. Însă, ce se întâmplă când piaţa muncii este încă în plină dezvoltare şi competenţele necesare viitorului încă nu sunt cerute la nivel actual? Ce se întâmplă când competenţele secolului 21 sau competenţele din categoria soft-skills nu sunt dezvoltate nici măcar de către cei care formează absolvenţii, adică de către cadrele didactice? Această cercetare s-a concentrat pe un program special dezvoltat, de aproximativ 1 an, pentru viitorii profesori. Obiectivul principal îl constituie îmbunătăţirea practicilor educaţionale directe, de la clasă, prin utilizarea unor metode de predare care încurajează dezvoltarea competenţelor de gândire superioare.

Cuvinte cheie: Competenţe de gândire superioare, formarea profesorilor, programe de certificare

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Articolul propune spre analiză dimensiunile climatului educaţional din organizaţia şcolară, care nu doar facilitează procese de învăţare, ci învaţă ea însăşi, dezvoltându-se în permanenţă. Importanţa climatului educaţional în definirea unei şcoli este subliniată metaforic şi de către Freiberh şi Stein (1999), care descriau climatul şcolar ca fiind „inima şi sufletul şcolii şi esenţa care îi determină pe profesori şi elevi să iubească şcoala şi să îşi dorească să fie parte din ea.” În ultimii ani au apărut studii îngrijorătoare cu privire la stările pe care, deopotrivă, elevii şi profesorii le asociază cu şcoala. Conform unui raport asupra stării educaţiei din România publicat de UNICEF în 2013, ţara noastră se află pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte starea de bine a tinerilor. Nici când vine vorba despre profesori, realitatea educaţională nu stă foarte diferit. Un studiu realizat recent (2018) de Fundaţia Romanian Business Leaders (RBL) şi D&D Research arată că România ocupă antepenultimul loc în lume şi ultimul loc în Europa cu privire la indexul global al statutului profesorilor în societate. Pentru a putea construi un climat educaţional propice învăţării şi care să susţină dezvoltarea şcolilor este mai întâi necesară o analiză atentă a numeroaselor dimensiuni ale climatului educaţional, în scopul înţelegerii complexităţii şi valorii acestui concept.

Cuvinte cheie: Climat educaţional, dezvoltarea şcolii, dimensiuni, organizaţie şcolară, resurse educaţionale, societate informaţională

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Articolul prezintă un scurt istoric al jocului de rol de la Moreno până în prezent şi specificul jocului de rol ca metoda didactică. Se identifică diferenţierile conceptuale între metode interactive asemănătoare: lucrul pe grupe, pălăriile gânditoare, metoda mozaic. Metoda didactică a jocului de rol este aplicată pe un lot de 90 de studenţi de la o facultate tehnică, din anul I, la disciplina Tehnici de comunicare, timp de 12 săptămâni. Cercetarea îşi propune să analizeze impactul aplicării jocului de rol asupra dezvoltării competenţelor de comunicare profesională. Demersul de cercetare evidenţiat în articol a pornit de la problema de comunicare a studenţilor din anul I de la o facultate tehnică, ce constă în dificultatea relaţionării prin ascultare activă, empatie, negociere cu ceilalţi. Ca urmare, obiectivele cercetării s-au concentrat pe dezvoltarea acestor subcomponente ale competenţei de comunicare. Se stabilesc de către professor criteriile de evaluare a aplicării acestei metode pentru dezvoltarea competenţei de comunicare profesională. Prin metoda SWOT aplicată la sfârşitul cercetării de 12 săptămâni, studenţii au pus în evidenţă aspectele pozitive, pe cele negative, oportunităţile şi riscurile aplicării jocului de rol. Concluziile lucrării subliniază necesitatea folosirii metodelor interactive cu scopul dezvoltării competenţelor transversale ale studenţilor, dar şi limitele sau inadecvările acestor metode.

Cuvinte cheie: Antrenament, competenţe de comunicare profesională, joc de rol, învăţământ superior tehnic

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: În Romania, rezultatele ultimei evaluări PISA, precum şi rezultatele examenelor naţionale arată o scădere a interesului elevilor în studiul ştiinţelor, iar rezultatele sunt cu mult sub media OCDE. Studiul de faţă a fost implementat la nivel național de către o echipă de cercetare de la Universitatea din Bucureşti, în cadrul proiectului Scientix, coordonat de European SchoolNet. Cercetarea vizează credinţele şi atitudinile cadrelor didactice care predau discipline STEM la nivel preuniversitar privind practicile curente, evoluţiile şi tendinţele în educaţia pentru ştiinţe. Au fost utilizate două tehnici investigative: analiza de documente şi ancheta pe bază de chestionar online standardizat. Chestionarul a fost dezvoltat de Friday Institute for Educational Innovation, NC State University. Până în acest moment, au fost colectate date de la 259 de cadre didactice care predau STEM. Ancheta a invitat profesorii să îşi exprime opinii pentru a surprinde atitudinile, valorile şi credinţele pe teme precum eficacitatea demersurilor de predare, dezvoltarea competenţelor pentru secolul XXI, leadership educaţional, măsura în care predarea şi cadrele didactice influenţează performanţa şcolară la disciplinele STEM, măsura utilizării TIC, frecvenţa anumitor strategii didactice la lecţii de STEM, conştientizarea carierelor profesionale în domeniile STEM. Articolul abordează prioritar un construct important (dintre cele şapte vizate de investigaţie) – utilizarea tehnologiilor informaţiei şi comunicării în activităţile de învăţare la disciplinele STEM. Constructul este operaţionalizat în opt elemente. Cadrul mai larg al dinamicii dintre constructe este relevant pentru a înţelege atât relaţiile dintre credinţe şi practica educaţională, cât şi modul în care rezultatele cercetării pot fi utilizate pentru a proiecta parcursuri de dezvoltare profesională continuă pentru cadrele didactice care predau discipline STEM.

Cuvinte cheie: Cadre didactice, instruire asistată de calculator, resurse şi instrumente educaţionale digitale, STEM, educaţie pentru ştiinţe

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Profesorul poate dezvolta creativitatea elevilor prin diferite strategii şi de el depinde ca lecţiile să fie atractive, interesante şi să conducă pe de o parte la o colaborare bună între elevi, iar pe de altă parte între profesor şi elevii săi. Învăţarea interdisciplinară apare ca o necesitate pentru a depăşi graniţele artificiale între discipline şi pentru a corela conţinuturile acestora, iar folosirea tehnologiei în cadrul orelor ajută la îmbunătăţirea procesului instructiv-educativ, urmărind achiziţionarea unor cunoştinţe şi formarea unor deprinderi, care să permită elevului să se adapteze cerinţelor societăţii, aflate într-o permanentă evoluţie. Utilizarea tehnologiei favorizează procesul de învăţare prin următoarele trăsături: prin activităţile multidisciplinare, prin faptul că permite accesul la resurse educaţionale din afara şcolii, prin recurgerea la imagini, sunete care facilitează înţelegerea unor concepte abstracte, prin capacitatea de căutare a surselor de informaţii ce stimulează curiozitatea, prin posibilitatea exersării unor deprinderi, prin interacţiunile colaborative în rezolvarea unor proiecte. Pentru a realiza un învăţământ modern, dar şi de calitate, profesorul trebuie să îmbine corect metodele clasice cu cele moderne, să fie creativ, iar tehnologia să fie folosită cu măsură şi la momentul potrivit. Cheia pentru utilizarea cu succes a tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor nu constă în alegerea unor instrumente sau programe, ci în capacitatea profesorului de a planifica, a crea şi implementa o activitate care să fie creativă şi eficientă.

Cuvinte cheie: Colaborare, creativitate, învăţare interdisciplinară

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Studiul prezintă modul în care a fost folosit LEGO ca material didactic în cadrul unui curs de limbă engleză cu elevi cu vârste cuprinse între 7 şi 10 ani, pentru a le dezvolta fluenţa în limba engleză şi abilităţile de comunicare orală. Rezultatele acestui studiu susţin ideea că învăţarea prin poveşti îi captivează pe cei mici facilitând procesul de învăţare a unei limbi străine, LEGO oferind un context extrem de favorabil învăţării. De asemenea, studiul indică faptul că interesul elevilor în activităţile care implică povestea este determinat de mai mulţi factori, precum interesul lor pentru LEGO în general, nivelul lor de asertivitate, nivelul de creativitate individual precum şi de nivelul de limbă. În ceea ce priveşte tipul de sarcini de lucru, acestea au fost atât colaborative, cât şi individuale, elevii cei mici descurcându-se mai bine în sarcinile individuale de lucru decât în perechi sau grup. Pe parcursul procesului a fost folosit setul special LEGO pentru poveşti. Articolul pune accentul pe modul de folosire a setului LEGO pentru a spune poveşti într-o limbă străină prin angrenarea elevilor în diferite activităţi de construit şi prezentat poveşti şi relevă diverse avantaje pentru folosirea pieselor LEGO ca materiale didactice în activităţile de învăţare.

Cuvinte cheie: Abilităţi orale, colaborare, EFL, implicare, LEGO, povestit

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Studiul dat reprezintă o încercare de a identifica atitudinea, dar şi trebuinţele celor ce studiază limba engleză ca limbă străină (LES) vis-a-vis de utilizarea textelor literare (TL) în calitate de resursă didactică autentică. Pentru o perioadă destul de însemnată textul literar a fost marginalizat în conţinuturile curriculare de limbă engleză, ceea ce a condus la formarea defectuoasă a competenţelor lor de comunicare, în special în ceea ce ţine de decodarea şi interpretarea limbajului figurat, a face inferenţe şi a gândi critic. Considerăm că revitalizarea TL va adduce multiple beneficii instructiv-educative celor ce studiază LES ca parte a programului cu dublă specializare, în formarea lor ca profesori de istorie, pedagogie, limbă română şi limbă engleză pentru învăţământul primar sau gimnazial. Studiul contrastive comparativ a implicat 83 de respondenţi, dintre care 48 studenţi ai Facultăţii de Ştiinţe ale Educaţiei de la Universitatea din Granada, Spania şi 35 de la aceeaşi Facultate a Universităţii Pedagogice „Ion Creangă” din Chişinău. Datele obţinute prin desfăşurarea sondajului de opinie şi a unui interviu, relevă percepţii diferite: deşi admit multitudinea de beneficia educaţionale a TL, studenţii spanioli sunt destul de reticenţi referitor la exploatarea lor ca resursă didactică pentru dezvoltarea competenţelor lor de comunicare în LE, iar cei moldoveni susţin iniţiativa de a încorpora TL în curriculumul de LE, alături de alte genuri de texte. Factorii de decizie de la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” ar trebui să ţină cont de constatările date ca temei pentru potenţiale modificări în curriculumul de LES.

Cuvinte cheie: Atitudini şi percepţii, beneficii, diferenţe, materiale autentice, texte literare

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Diferenţele între generaţii se observă din ce în ce mai mult în şcoli, nu numai din punctul de vedere al mentalităţilor, ci şi din perspectiva evoluţiei tehnologiei. În prezent, şcoala trebuie să se adapteze ritmului de dezvoltare a societăţii şi să răspundă nevoilor de formare a tinerilor, care vor deveni adulţi într-o lume a viitorului, caracterizată de schimbare, de prezenţa în viaţa de zi cu zi a tehnologiilor avansate şi a ştiinţei. Întrebarea pe care ne-o punem, în calitate de profesori de limba şi literatura română, este în ce fel metodele şi instrumentele de lucru utilizate la clasă pot fi adaptate la noile mijloace de comunicare, astfel încât interacţiunea profesor-elev să fie realizată într-o manieră mai constructivă şi mai motivantă. Propunem în acest articol o nouă pistă de reflecţie pentru profesorii interesaţi de optimizarea strategiilor de predare, aplicaţia Mentimeter, un element de noutate în România, însă folosită în mod curent în Regatul Unit, în timpul cursurilor preuniversitare şi universitare. Vom avea în vedere definirea conceptului, modul de utilizare, mijloacele materiale necesare, modul de realizare a unor sarcini de lucru cu evidenţierea rolurilor profesorului şi ale elevului, realizarea unei aplicaţii didactice. În opinia noastră, Mentimeter poate fi un instrument TIC pus în serviciul educaţiei, reuşita acestui demers depinzând însă, în bună măsură, de creativitatea şi deschiderea spre nou a fiecărui cadru didactic.

Cuvinte cheie: Aplicaţie didactică, lecţia de literatură, Mentimeter, optimizarea metodelor şi instrumentelor de lucru, schimbarea societăţii

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Această lucrare prezintă rezultatele unei anchete sociologice bazate pe tehnica sondajului de opinie, utilizând ca instrument chestionarul tematic. Atât prin modul de construire a eşantionului (eşantion de disponibilitate alcătuit dintr-un număr relative mic de subiecţi), cât şi prin analiza şi interpretarea datelor, prezenta cercetare este relativ asemănătoare studiilor calitative. Chestionarul se adresează elevilor de liceu şi este elaborat cu scopul de a analiza percepţiile şi atitudinile acestora cu privire la utilizarea tehnologiei în procesul de învăţare şi evaluare. Am avut în vedere atât gradul de utilizare a tehnologiei pentru studiul individual şi documentare, cât şi nivelul de valorificare de către profesori şi elevi a acesteia în cadrul lecţiilor. Ancheta sociologică pe bază de chestionar surprinde şi modul în care respondenţii privesc felul în care tehnologia poate fi utilizată în domeniul predării ştiinţelor socio-umane. Pornind de la dezvoltarea celor opt competenţe cheie stabilite în conformitate cu normele europene, am investigat modalitatea în care, pe lângă competenţele generale şi specifice prevăzute de programa de sociologie, se poate urmări şi dezvoltarea competenţelor digitale. Rezultatele cercetării indică un nivel crescut de receptivitate şi de interes din partea elevilor faţă de integrarea tehnologiei în cadrul predării ştiinţelor socio-umane, precum şi o creştere a eficienţei în raport cu obiectivele didactice propuse. De asemenea, se poate constata o creştere a motivaţiei intrinseci pentru studiu şi asumarea unui rol activ de către elevi pe parcursul procesului educaţional. În concluzie, integrarea tehnologiei în strategiile didactice utilizate în procesul de predare-învăţare-evaluare se dovedeşte a fi benefică, venind în egală măsură în întâmpinarea nevoilor elevilor şi ale profesorilor.

Cuvinte cheie: Competenţe digitale, liceu, ştiinţe socio-umane, tehnologie

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Această cercetare s-a concentrat pe explorarea modului în care introducerea cursurilor de robotică în şcoală poate îmbunătăţi procesul instructiv-educativ, în special în direcţia antrenării copiilor către abilităţile specifice secolului 21, dar şi datorită roboticii care atrage din ce în ce mai mult. La această cercetare au participat două grupuri de elevi de la o şcoală de stat din Bucureşti: Şcoala Gimnazială Nr. 195. Grupul experimental a participat la cursul de Robotică şi grupul de control a participat la un curs de Matematică Aplicată în Transmiterea Mişcării, pe o perioadă de şapte săptămâni, în anul 2017. În momentul respectiv, elevii din ambele grupuri erau clasa a III-a, iar media lor de vârstă era de 9-10 ani. Grupul care a desfăşurat cursul de Robotică a fost compus din 33 elevi, iar grupul care a desfăşurat cursul de Matematică Aplicată în Transmiterea Mişcării a fost compus din 37 elevi. Pentru această cercetare s-au utilizat kiturile furnizate de compania LEGO de tipul LEGO Mindstorm, acestea permiţând elevilor lucrul în echipă. Astfel, s-a facilitat înţelegerea noţiunilor de bază, iar copiii au reuşit ulterior să-şi exprime şi să-şi dezvolte ideile proprii. Noţiunile de robotică, conceptele tehnologice de bază au fost uşor asimilate de grupele de elevi cu media de vârstă 10 ani. Dezbaterile dintre elevi, rezolvarea problemelor matematice, munca în echipă, valorificarea interesului pe care copiii îl aveau pentru designul roboţilor, demonstrează că robotica este o disciplină ce câştigă teritoriu.

Cuvinte cheie: Copii, matematică, probleme, rezolvare, robotică

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .