Rezumat: Pandemia COVID-19 a dus la sistarea multor activităţi umane. Drept urmare, procesul educativ a fost transferat din sala de clasă într-un mediul virtual, impunând numeroase provocări atât pentru profesori, cât şi pentru educabili. Există multe probleme care, până în acest moment, nu au fost cunoscute de cadrele didactice: tehnofobia, lipsa regulilor sau ghidurilor privind învăţarea online, politeţea în mediul virtual, interacţiunea socială limitată, însă una dintre cele mai mari provocări este copiatul, o problemă de integritate academică, în timpul examenelor online. Progresele tehnologice şi aplicaţiile software pot identifica adesea cazurile de fraudă academică. Cu toate acestea, din cauza educaţiei în masă şi lipsei de pregătire a cadrelor didactice, combaterea şi prevenirea copiatului în timpul evaluării online este problematică. Această analiză critică limitată a literaturii bazată pe cercetarea empirică despre tema fraudei în timpul examenelor online va identifica factorii care duc la fraudă şi va discuta cele mai bune modalităţi de combatere şi evitare a fraudei academice.

Cuvinte cheie: Copiere, evaluare, examinare online, fraudă academică, învăţare online

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Relaţia dintre mediul educaţional şi comportamentele de învăţare constituie o preocupare activă a studiilor de specialitate. Dacă Erickson, în stadialitatea socio-emoţională, ne sensibilizează asupra influenţei de natură psiho-socială a şcolarităţii prin sentimentul de sârguinţă versus inferioritate (Harwood et al., 2010), Galos şi Aldridge (2020) evidenţiază modul în care crearea unui mediu educaţional focalizat pe o creştere a percepţiei autoeficienţei în învăţare din partea elevilor generează diferențe semnificative statistic pentru 4 (din cele 9) dimensiuni investigate: echitate, claritatea sarcinilor, responsabilitatea învăţării şi orientarea către sarcină.

La rândul său, lucrarea de faţă urmăreşte să reliefeze semnificaţia şi diferenţele principalelor reprezentări psihosociale legate de şcoală şi cadrul didactic în perioada prepandemică versus cea pandemică, ultima fiind caracterizată de restricţiile şi modificările de interacţiune stabilite de guvern, care au afectat direct semestrul al II-lea al anului şcolar 2019-2020 şi ambele semestre ale anului 2020-2021.

Dimensiunile vizate în studiul nostru sunt: stările affective generale şi atitudinea globală faţă de şcoală, percepţia relaţiei cu ceilalţi colegi, percepţia relaţiei cu profesorul, percepţia şcolii ca instituţie şi clădire, părinţii ca filtru al percepţiilor faţă de şcoală, dimensiunea proiectivă asupra vieţii de şcolar.

Rezultatele analizei statistice (atât diferenţă neparametrică, cât şi corelaţii) ne determină să afirmăm că schimbările produse în percepţia asupra şcolii şi cadrului didactic sunt majore şi vor impune pe viitor atât o intervenţie sistematică, cât şi o actualizare a strategiilor educaţionale, în contextul în care cele deja dezvoltate şi aplicate în perioada pandemică nu au putut compensa modificările produse de restricţiile de desfăşurare a şcolii.

Cuvinte cheie: Elev, pandemie, percepţii, profesor, şcoală.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Heyse şi Erpenbeck (2009) definesc competenţa de consiliere într-un mod foarte larg ca fiind capacitatea de a consilia persoane şi organizaţii. Aceasta solicit din partea profesorilor cunoştinţe extinse de conţinut, competenţe socioemoţionale şi o gândire orientată pe soluţii. În acest cadru, articolul se concentrează pe de o parte pe identificarea bazei legale privitoare la formarea profesorilor în învăţământul superior, în ceea ce priveşte competenţa de consiliere. Pe de altă parte, articolul descrie utilizarea competenţelor de consiliere în viaţa şcolară curentă, cu referire la rezultatele discuţiilor din cadrul focus-grupului realizat în proiectul Erasmus+ SEEVAL.

Cuvinte cheie: Analiză de conţinut, conflicte în şcoală, consiliere, focus grup, învăţare socio-emoţională.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: În timpul pandemiei de COVID-19, trecerea la învăţământul online a schimbat substanţial caracteristicile activităţilor profesorilor, în special datorită folosirii intensive a telecomunicaţiilor. O serie de studii recente explorează deja efectele produse de aceste schimbări de cadru asupra comportamentului individual şi atrag atenţia asupra riscurilor în zona sănătăţii mintale pentru cei implicaţi. Date anterioare indică faptul că nivelul de burnout resimţit de profesori este mai puternic decât cel al persoanelor cu alte profesii (Shoji et al., 2016), însă studiile care explorează stresul şi burnout-ul asociate cu munca online sunt incipiente.

Studiul de faţă analizează relaţia dintre burnout şi autoeficacitate pentru un lot de 50 de profesori dintr-o şcoală în care s-a trecut la predarea online. Necesitatea cercetării acestei asocieri pleacă de la premisa că eficacitatea autopercepută este importantă în mobilizarea profesorului pentru schimbările aşteptate în perioada predării online. Diferite studii indică o corelaţie inversă între autoeficacitate şi burnout (Friedman, 2003), respective între autoeficacitatea profesorului şi două faţete ale burnout-ului: epuizare emoţională şi depersonalizare (Skaalvik & Skaalvik, 2010). Ne-am propus explorarea asocierii de moment între variabilele dependente măsurate şi estimarea factorilor care au avut impact negativ asupra autoeficacităţii percepute a profesorilor în perioada lucrului în online. Chiar dacă datele surprinse nu se pot generaliza şi nu se poate vorbi despre o relaţie cauză-efect, studiul de faţă surprinde un moment real care poate fundamenta o intervenţie de ameliorare/ optimizare, cel puţin la nivelul şcolii de referinţă.

Cuvinte cheie: Autoeficacitate, burnout-ul profesorilor, pandemia de COVID-19, predare online

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Starea de bine, un concept des vehiculat, a intrat tot mai mult în atenţia specialiştilor şi a practicienilor, mai ales pe parcursul perioadei pandemice, a cărei anvergură a influenţat semnificativ starea de bine a tuturor. Scopul studiului comparative-corelaţional a fost investigarea percepţiilor şi practicilor profesorilor din învăţământul preşcolar românesc privind rolul lor în asigurarea stării de bine a preşcolarilor în grădiniţa de copii, în contextul pandemiei de COVID-19. Astfel, pornind de la cadrul teoretic ce delimitează factorii care influenţează starea de bine la această vârstă (Aulia et al., 2020; Kwi-Ok et al., 2020; Sönmez & Ceylan, 2016), s-au folosit Instrumentul de autoevaluare a stării de bine – IASB (Rodawell, 2019), elaborat de Universitatea din Bucureşti în cadrul proiectului Rodawell şi The Scale of Happiness Strategies for Children Used by Preschool Teachers – HSCPT (Sapsağlam et al., 2019). La chestionarea online au răspuns 149 profesori pentru învăţământ preşcolar, mai ales din judeţul Timiş. Rezultatele studiului (analizate prin Testul-T pentru două eşantioane independente, ANOVA One-Way, Corelaţia Spearman) evidenţiază existenţa unei asocieri pozitive între percepţiile şi practicile educatorilor în asigurarea stării de bine, dar şi existenţa unor diferenţe semnificative statistic între practicile cadrelor didactice din mediul urban vs. rural, în sensul că, deşi percep asemănător starea de bine a copiilor, profesorii din mediul rural tind să utilizeze mai des strategiile de înveselire. Deopotrivă, percepţiile profesorilor diferă în funcţie de modalitatea de desfăşurare a activităţii didactice în context pandemic: rolul autoperceput şi practicile dedicate pentru asigurarea bunăstării sunt mai intense în format hibrid şi online, decât în cel tradiţional.

Cuvinte cheie: Învăţământ preşcolar, pandemia de Covid-19, percepţia profesorilor, starea de bine, strategii de înveselire

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Din cauza ameninţării pandemiei de Coronavirus, şcolarizarea în România s-a mutat în regim la distanţă, în martie 2020. În anul şcolar următor, autorităţile din fiecare judeţ au ales scenariul pentru fiecare şcoală – şcoală online sau faţă în faţă – în funcţie de numărul de infectări la nivel local. Educaţia online a întâmpinat însă multe dificultăţi în ceea ce priveşte resursele materiale şi umane, în special în zonele rurale. În acest studiu ne propunem să explorăm perspectivele profesorilor din mediul rural despre şcolarizarea online din România, în timpul pandemiei de Coronavirus. Datele – obţinute prin interviuri şi chestionare – au fost colectate de la profesori din mediul rural care lucrează în diferite părţi ale ţării.

În acest studiu ne propunem să urmărim două direcţii principale. În primul rând, explorăm experienţele profesorilor cu privire la accesul la dotările necesare la şcoală şi acasă. Absenţa unui echipament digital adecvat şi calitatea conexiunii la internet sunt două dintre principalele preocupări pentru decidenţii de politici publice. În al doilea rând, studiul se concentrează pe practica educaţională, discutând experienţele profesorilor în cele două perioade: martie-iunie 2020 şi anul şcolar următor, până în prezent. Ne propunem să explorăm în profunzime experienţele profesorilor din mediul rural, deoarece mediul rural a fost întotdeauna dezavantajat în sistemul de învăţământ din România. Acest studiu este un punct de plecare pentru cercetări ulterioare privind pregătirea profesorilor din România şi implicaţiile învăţării la distanţă asupra profesorilor şi elevilor din mediul rural..

Cuvinte cheie: Experienţele profesorilor, pandemie, rural, şcoala online

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Măsurile de oprire a răspândirii Covid-19 au avut un impact major asupra organizării procesului educațional. Cadrele didactice din învăţământul preuniversitar s-au confruntat cu digitalizarea activităţilor educaţionale fără să beneficieze mereu de forme adecvate de sprijin. Lucrarea de faţă prezintă rezultatele unui proiect de cercetare-acţiune care a căutat să înţeleagă şi să răspundă acestor provocări. Proiectul a luat forma unei intervenţii de învăţare deschisă adresată profesorilor în perioada aprilie – iunie 2020, urmată de o etapă de colectare şi analiză de date calitative. 37 de profesori din patru judeţe au beneficiat de sprijin personalizat oferit de 20 de tutori studenţi ai Departamentului de Ştiinţele Educaţiei ai Universităţii de Vest din Timişoara. Activităţile s-au desfăşurat la distanţă, în principal online. Prin analiza datelor generate de proiect (jurnale online de reflecţie ale studenţilor, interviuri calitative şi focus grupuri cu profesori şi studenţi), ne propunem să răspundem la întrebarea: Cum s-a constituit procesul de învăţare colaborativă într-un program de cercetare-acţiune desfăşurat în perioada de debut a învăţării online?. Învăţarea colaborativă a răspuns anumitor nevoi ale profesorilor de dezvoltare a competenţelor digitale, precum şi de sprijin pedagogic şi emoţional. Prin programul de tutorat s-au reconfigurat rolurile tradiţionale ale studenţilor ca beneficiari ai procesului educaţional, ei devenind facilitatori ai procesului de învăţare. Astfel, s-a produs un transfer de competenţe din mediul universitar către cel preuniversitar într-un ritm mai alert.

Cuvinte cheie: Cercetare acţiune, competenţe digitale, învăţare colaborativă, predare la distanţă în situaţii de urgenţă

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Implicarea în procesul de învăţământ a studenţilor este importantă pentru rezultatele învăţării şi este un factor esenţial pentru performanţele academice obţinute de către studenţi. În timp ce impactul implicării asupra rezultatelor învăţării în contextul predării faţă-în-faţă a fost studiat în detaliu, efectele sale în cadrul învăţământului online sunt mai puţin cunoscute, în special în contextul est european. Pandemia de Covid-19 din primăvara anului 2020 a forţat toate instituţiile de învăţământ superior din România să realizeze o trecere bruscă la învăţământul online de urgenţă, pe fondul unei experienţe limitate sau inexistente cu această formă de predare. Această situaţie oferă oportunitatea de a studia efectele învăţământului online asupra implicării în procesul de învățământ a studenților. Acest articol analizează disparităţile în nivelul implicării în procesul de învăţământ pe baza unui eşantion de studenţi din universităţi din România. Articolul se concentrează asupra învăţării active ca element esenţial al implicării în procesul de învăţământ, explorând diferenţe în funcţie de statutul socioeconomic, ocuparea unui loc de muncă sau timpul petrecut cu ingrijirea dependenţilor, precum şi în funcţie de condiţiile de studiu ale studenţilor. Rezultatele cercetării indică faptul că nivelul de învăţare activă este afectat negativ de lipsa unui spaţiu adecvat pentru participarea la cursurile online, problemele cu conexiunea la internet şi timpul alocat sarcinilor în gospodărie.

Cuvinte cheie: Disparităţi, implicare în procesul de învăţământ, învăţământ online, învăţământ superior

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: În contextul naţional şi internaţional actual, educaţia „găzduită” în mediul online, cândva doar o soluţie secundară, la care se recurgea rar, a devenit principala modalitate de a asigura continuitatea procesului de învăţare. În studiul de faţă, ne-am propus să surprindem reacţiile celor care au experimentat primii ceea ce înseamnă un proces de învăţământ derulat exclusiv online, respectiv reacţiile studenţilor, prin intermediul unui demers investigativ axat pe următoarele obiective: identificarea percepţiei acestora cu privire la eficienţa şi calitatea procesului educaţional desfăşurat în mediul online şi evidenţierea unor modalităţi de îmbunătăţire a activităţilor didactice realizate în sistem online. Principala metodă de cercetare utilizată a fost ancheta pe bază de chestionar. Acesta a fost administrat online, integrând o serie de itemi care au vizat aspecte precum: participarea studenţilor la activităţile educaţionale, beneficii ale educaţiei online, probleme întâmpinate, soluţii pentru optimizarea demersului didactic desfăşurat în mediul online. În urma demersului investigativ, menţionăm ca principale concluzii următoarele: majoritatea studenţilor chestionaţi consideră că activităţile educaţionale desfăşurate în mediul online nu au aceeaşi eficienţă ca şi activităţile directe (de tip faţă în faţă); principalele probleme evidenţiate de repondenţi au fost: supraîncărcarea, oboseala, demotivarea, dificultăţi în învăţare, în înţelegerea şi operarea cu anumite conţinuturi, conexiunea slabă la Internet, dar şi absenţa indicaţiilor necesare pentru facilitarea învăţării. Apreciem că rezultatele studiului nostru pot fi relevante pentru practicienii din domeniul educaţional, în mod special pentru cei din învăţământul universitar, dar şi pentru toţi cei interesaţi de problematica educaţiei digitale.

Cuvinte cheie: Calitatea educaţiei universitare, competenţe digitale, educaţie online, practică reflectivă, resurse digitale

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Provocările din sectorul învăţării online au determinat o cerere semnificativă privind studierea acestui tip de educaţie, ca urmare a reacţiei la COVID-19. Adaptarea la varianta online, din păcate, s-a aplicat într-un context nepregătit din punctul de vedere al formării cadrelor didactice şi a studenţilor. Această situaţie a fost cauzată de noul format al educaţiei, care are diferenţe semnificative faţă de o formare online MOOC, învăţarea tradiţională sau învăţarea la distanţă. Noul model hibrid de educaţie, determinat de pandemie, a devenit cu siguranţă o tendinţă care ar putea oferi transformări viitoare privind modurile de predare şi învăţare. Pentru a înţelege mai bine specificul acestui tip de învăţare online, am solicitat studenţilor (N = 705) de la Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti să-şi exprime părerea privind modul de desfăşurare a învăţării în timpul pandemiei. Sondajul a avut în vedere identificarea problemelor şi a aşteptărilor intervievaţilor, iar rezultatele cercetării au fost analizate în articol. Scopul nostru a fost să dezvoltăm practicile educaţionale în mediul virtual educaţional. În acest sens, am analizat componentele importante ale învăţării online, cu accent pe următoarele elemente: calitatea resurselor educaţionale utilizate pentru susţinerea conţinutului, dezvoltarea calităţii relaţiilor profesor-elev, gestionarea timpului şi a evaluării online. Articolul oferă, de asemenea, soluţii importante pentru o învăţare online eficientă, din perspectiva studenţilor.

Cuvinte cheie: Educaţie online, formarea profesorilor, învăţarea digitală, perspectiva studenţilor

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Educaţia online este de diferite tipuri şi poate fi definită în numeroase moduri. În ultimele decenii, educaţia online a dobândit popularitate, dar a fost, de asemenea, privită cu reticenţă şi scepticism cu privire la beneficiile pe care le poate avea. Pandemia COVID-19 a fost declarată la 11 martie 2020 şi a forţat multe ţări să recurgă la starea de urgenţă şi să impună restricţii. Ca atare, multe activităţi au fost sistate, printre care şi educaţia din şcoli şi universităţi, ceea ce a dus la identificarea de soluţii rapide. Întrucât mediul online exista, clasele şi orele fizice au fost virtualizate brusc, casele au devenit medii de învăţare şi predare pentru educabili şi profesori, în timp ce aceştia din urmă s-au confruntat cu adaptarea conţinutului şi transferul acestuia pentru a putea fi livrat prin intermediul platformelor online. Cu experienţă puţină sau inexistentă în domeniul educaţiei online, profesorii au căutat modalităţi de a-şi continua activitatea aducând modificări. Deşi transformarea digitală nu este un fenomen nou, tranziţia de la sălile de clasă fizice la cele online a fost şi este încă o curbă de învăţare abruptă pentru mulţi profesori. În afară de optimizarea tehnologiei digitale pentru a o aplica educaţiei, o altă sarcină dificilă a oricărui profesor care predă în mediul online este aceea de a menţine cursanţii motivaţi şi implicaţi în desfăşurarea orelor, un aspect care poate fi realizat în diferite moduri. Acest articol discută metodele de furnizare a conţinutului şi cursurilor, motivaţia educabililor, problemele induse de tehnologie pe care le implică predarea online, evaluarea, probleme de deontologie în mediul virtual şi riscul de a copia în timpul examenelor online precum şi metode de prevenire. Această trecere bruscă a procesului educativ de la mediul fizic la cel virtual poate sta la baza cercetărilor viitoare din domeniul educaţiei.

Cuvinte cheie: Evaluare, învăţare online, livrare de conţinut, motivaţia educabililor, predare online

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Utilizarea tehnologiei este înfloritoare într-un set tot mai mare de contexte educaţionale. Educaţia în domeniul muzical nu face excepţie, având în vedere că tot mai multe practici de învăţare sunt încorporate în mod activ în cadrul educaţional. Studiul nostru urmăreşte să investigheze experienţele de predare şi învăţare online ale studenţilor din domeniul muzical care participă la modulul psihopedagogic în timpul pandemiei Covid-19. Participanţii la studiul de faţă sunt studenţi din domeniul muzical (n = 22) înscrişi la modulul psihopedagogic în anul 2 sau 3 la universitate. În cadrul unei investigaţii calitative de tip fenomenologic, datele au fost colectate prin participarea la interviuri semi- structurate prin intermediul programului software de videotelefonie ZOOM în lunile ianuarie şi februarie 2021. Principalele constatări indică o experienţă de predare şi învăţare nici evident pozitivă, nici negativă, chiar dacă studenţii au fost nevoiţi să navigheze într-o avalanşă de cerinţe legate de tehnologie în contextul învăţării offline atât ca studenţi, cât şi ca profesori într-un timp limitat. Rezultatele studiului indică faptul că programele de pregătire a cadrelor didactice ar trebui să ia în considerare trecerea la predarea şi învăţarea virtuală ca o oportunitate de schimbare şi să depăşească practicile online de urgenţă şi să dezvolte activităţi educaţionale online de calitate.

Cuvinte cheie: Cadru didactic în formare, Covid-19, educaţie în domeniul muzical, formarea profesorilor, tehnologie

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: În contextul pandemiei Covid-19, procesul de învăţământ a suferit transformări semnificative. Profesorii, elevii, lecţiile, materialele adiţionale, temele, îndrumarea şcolară şi discuţiile şi-au găsit noi modalităţi de exprimare, în timp ce aplicaţii circumscrise deseori comunicării au devenit instrumente de lucru. Specialiştii din domeniul educaţiei au fost încurajaţi să identifice scenariile cele mai potrivite pentru specificul şcolii şi contextul local, astfel încât formarea şi dezvoltarea competenţelor elevilor să fie continue atât în acord cu programele şcolare specifice, cât şi cu noile modalităţi de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare. Dezbaterile despre digitalizarea educaţiei sunt accentuate de problemele majore cu care se confruntă structural sistemul educaţional din România. În multe unităţi şcolare din mediul rural, mai ales, digitalizarea rămâne un deziderat greu de atins. Aşa cum a recunoscut recent Ministerul Educaţiei, peste 250.000 de elevi nu au astăzi acces la infrastructura necesară pentru educaţia în timpul pandemiei. În acest moment, fără măsuri proactive de echilibrare a situaţiei, educaţia în timpul pandemiei discriminează, în loc să fie o soluţie integratoare. Studiul de faţă prezintă un model de desfăşurare a învăţământului online într-o şcoală din mediul rural: Şcoala Gimnazială nr. 1 din Valu lui Traian, judeţul Constanţa. Prin acesta, dorim să arătăm beneficiile învăţământului online, dar şi limitele acestuia, determinate, mai ales, de absenţa colaborării şi a comunicării directe dintre profesori, elevi şi părinţi într-un spaţiu adecvat procesului educaţional: şcoala şi clasa de elevi.

Cuvinte cheie: Activitate didactică, digitalizare, învăţământ online, pandemie

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Articolul valorifică rezultatele de la studiul PISA precum şi noile materiale de lectură (prin intermediul interfeţei digitale) publicate de OECD. Lectura pe ecran permite – şi incită la – accesarea rapidă a mai multor texte. Pentru informare, documentare şi, mai ales, pentru o învăţare de calitate este important de identificat sursa şi calitatea acesteia. În acest context, întrebarea de cercetare la care se referă studiul nostru este următoarea: Cum îi pregătim pe elevi pentru aprofundarea textului multiplu şi pentru identificarea informaţiilor credibile? Investigaţia s-a realizat asupra unui lot de 95 de elevi din clasele a VIII-a şi a IX-a din patru unităţi şcolare, situate în două oraşe mari, una dintre ele fiind un liceu tehnologic. Elevii au parcurs una dintre unităţile de lectură din antologia publicată de PISA OECD (Galapagos) care solicită citirea mai multor texte, provenite din surse diferite, vizualizate pe ecran, în vederea răspunsului la întrebări de comprehensiune vizând procese de complexitate diferită. În funcţie de dificultăţile elevilor şi de problemele avute în ceea ce priveşte aspectele legate de credibilitatea surselor, articolul indică soluţii de ameliorare a învăţării destinate inovării practicilor didactice. Concluzia articolului indică nevoia schimbării în selectarea şi abordarea textelor de informare, pentru a-i pregăti pe tineri spre o lectură de profunzime într-o lume în care învăţarea şi documentarea au loc preponderent prin intermediul ecranului.

Cuvinte cheie: Credibilitatea surselor, lectură de comprehensiune, PISA, text multiplu

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Rezumat: Articolul de faţă este o prezentare a proiectului „English for the Community”, organizat de British Council România în parteneriat cu Romanian American Foundation (RAF), care are ca grup ţintă aproximativ 150 de profesori de limba engleză din 9 judeţe din România, profesori care predau în şcoli din mediul rural sau oraşe mici. Prima etapă a proiectului a avut loc în perioada 2018-2020, iar a doua etapă a început în luna martie 2021, urmând să se încheie în 2023. Este prezentat pe larg obiectivul principal al proiectului, acela de a asigura formare profesională pentru profesorii de limba engleză ca limbă străină care predau în şcoli gimnaziale şi licee aflate în zone cu potenţial de dezvoltare a ecoturismului. Articolul include informaţii despre modul în care proiectul a fost organizat de la început până în prezent, zonele în care acesta se derulează, cum se desfăşoară, care sunt paşii de implementare, dar şi ce impact are proiectul nu doar asupra membrilor din grupul ţintă, ci şi asupra comunităţilor locale. Un accent special este pus pe Teacher Activity Groups (TAGs), o iniţiativă inovatoare în România, de care beneficiază profesorii implicaţi în proiect. Toate acestea sunt însoţite de testimoniale din partea membrilor grupului ţintă, formatori şi beneficiari direcţi şi indirecţi.

Cuvinte cheie: Comunitate locală, dezvoltare profesională, ecoturism, profesori de limba engleză, teacher activity groups (tag-uri)

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .