STUDII
PROGRAME EDUCAŢIONALE DE FORMARE INIŢIALĂ A PROFESORILOR ÎN PEDAGOGIA BAZATĂ PE JOC | Andrada-Narcisa PIELE, Simona Lidia SAVA
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie Rezumat: Utilizarea jocului sau a activităţilor ludice în procesul de învăţământ reprezintă un fenomen ce a stârnit în ultimii ani interesul cercetătorilor în vederea includerii acestora ca modalităţi specifice de predare-învăţare-evaluare, care să facă învăţarea mai atractivă, cu impact formativ. Beneficiile interacţiunilor didactice bazate pe joc au fost demonstrate de numeroase studii şi promovate de UNICEF şi de Lego Foundation, „învăţarea prin joc” sau „învăţarea jucăuşă” fiind esenţială în educaţia de calitate. Nevoia de includere a cursurilor de pedagogie bazată pe joc în programele de formare iniţială a profesorilor este reliefată de numeroase cercetări, iar prezentul articol le analizează sistematic pe cele publicate în perioada 2014-2024, cuprinse în Scopus. 20 de articole au îndeplinit criteriile de includere care vizau identificarea caracteristicilor programelor educaţionale eficiente de abilitare a profesorilor în promovarea învăţării bazate pe joc, argumentând nevoia de implementare a acestora. Rezultatele evocă o varietate de formate şi soluţii prin care profesorii pot fi abilitaţi în această direcţie, de la cursuri dedicate ori module, la simulări virtuale. Participarea acestora la astfel de cursuri contribuie semnificativ la o atitudine pozitivă şi la o integrare cu succes a acestei abordări în activitatea de predare-învăţare-evaluare. Analiza argumentează pentru nevoia de implementare a unor astfel de programe în formarea iniţială a profesorilor, punctând implicaţii asupra măsurilor de adoptat. Cuvinte-cheie: analiză sistematică de literatură, formarea iniţială a profesorilor, pedagogia bazată pe joc, programe educaţionale Această operă este pusă la dispoziție sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .
PERCEPŢIILE STUDENŢILOR PROFESORI DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR CU PRIVIRE LA JURNALUL REFLEXIV | Miruna Luana MIULESCU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie Rezumat: Reflecţia contribuie substanţial la dezvoltarea personalităţii, la creşterea profesională şi la îmbogăţirea cunoştinţelor. Prin încorporarea practicilor reflexive, indivizii şi instituţiile aduc contribuţii mai bine informate şi mai influente în domeniile lor specifice; de asemenea, îşi îmbunătăţesc şi starea de bine generală. Această cercetare utilizează o metodologie calitativă pentru a investiga şi a descrie percepţiile a 14 studenţi în ultimul an de studiu, care se pregătesc să devină profesori în învăţământul preşcolar, cu privire la scrierea într-un jurnal reflexive ca instrument educaţional, ca mijloc de promovare a abilităţilor de gândire reflexivă în contextul stagiului lor de practică. Pentru a avea o înţelegere cuprinzătoare a fenomenului în cauză, am utilizat un design de cercetare calitativ, contextual, exploratoriu şi descriptiv. În timp ce studiul a servit drept platformă pentru iniţierea practicilor reflexive, rezultatele cercetării noastre indică faptul că participanţii la studiu au avut percepţii pozitive şi negative ale completării jurnalului reflexiv. Datele ne arată că aceştia au perceput scrierea unui jurnal reflexiv ca fiind o practică benefică, mulţi dintre ei menţionând valoarea sa în facilitarea creşterii personale şi a conştientizării de sine, precum şi în promovarea dezvoltării intelectuale. Suntem de părere că o intervenţie pedagogică explicită şi strategică, însoţită de resurse dinamice, este indispensabilă pentru adoptarea cu succes şi pe scară largă a practicilor reflexive în învăţământul superior, în primul rând pentru studenţii care se pregătesc să devină profesori. Cuvinte-cheie: profesori-studenţi din învăţământul preşcolar, reflecţie, jurnal reflexiv, practici reflexive, percepţii ale studenţilor Această operă este pusă la dispoziție sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .
IMPACTUL PROGRAMELOR DE DEZVOLTARE PROFESIONALĂ A CADRELOR DIDACTICE ASUPRA ABILITĂŢILOR DE CITIRE ALE ELEVILOR DIN ŞCOALA PRIMARĂ: STUDIU META-ANALITIC | Alexandra Petra VENTER, Marian D. ILIE, Andrei RUSU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie Rezumat: Meta-analiza de faţă a evaluat impactul programelor de dezvoltare profesională pentru cadrele didactice (PDPCD) asupra abilităţilor de citire ale elevilor cu sau fără dificultăţi de citire, de la clasa pregătitoare până la clasa a IV-a din şcolile de masă. Am analizat 15 studii experimentale şi cvasi-experimentale care s-au centrat pe dezvoltarea profesională a cadrelor didactice de şcoală primară şi au măsurat abilităţile de citire centrate pe cod, abilităţile de citire centrate pe semnificaţie sau abilităţile generale de citire ale elevilor de la ciclul primar. Am explorat, totodată, dacă elementele legate de designul studiului, caracteristicile participanţilor, caracteristicile PDPCD, rezultatele măsurate sau contextul în care s-a desfăşurat studiul sunt potenţiali moderatori ai efectelor. Rezultatele indică faptul că, în general, PDPCD au o mărime a efectului nesemnificativă (k = 15, d = 0.068, SE = 0.049, Z = 1.394, p = .162), dar şi faptul că pentru elevii de clasa a IV-a au o mărime a efectului semnificativă de intensitate scăzută (d = 0.201, SE = 0.078, Z = 2.574, p = .010). Nu am identificat distorsiuni ale rezultatelor. Programele clasice, mai degrabă decât cele hibrid (care includ şi sesiuni alternative de feedback, coaching sau mentorat) şi numărul mai mic de sesiuni par să fie mai eficiente din perspectiva datelor analizate. Sunt necesare cercetări viitoare pentru a identifica caracteristicile eficiente ale PDPCD şi impactul asupra competenţelor de predare ale cadrelor didactice. Cuvinte-cheie: abilităţi de citire, evaluare sistematică, meta-analiză, programe de dezvoltare profesională pentru cadrele didactice (PDPCD), şcoală primară Această operă este pusă la dispoziție sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .
REZULTATELE LA PISA DINCOLO DE CLASAMENTE: (DE) CE NU CITESC BINE ELEVII ROMÂNI? | Maria-Lavinia COMAN (MOLDOVAN)
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie Rezumat: Lansarea publică a datelor PISA stârneşte efervescenţă mediatică: o focalizare pe ierarhii în lume, în UE şi în regiune şi multe emoţii: de la senzaţionalism la negaţionism. Lucrarea de faţă îşi propune să adâncească problematica în domeniul comprehensiunii de text. Dincolo de clasamente, sunt explorate lacunele în învăţarea lecturii, pe baza rezultatelor la PISA, în contextul evoluţiei textelor şi a relaţiilor acestora cu tinerii cititori contemporani. În prima parte, sunt trecute în revistă noile tendinţe în abordarea lecturii, propuse în cadrele de referinţă PIRLS şi PISA, în Cadrul european pentru studiul literaturii în învăţământul secundar, precum şi tendinţele de înnoire relevate în competenţele stipulate în curriculumul pentru limba şi literatura română (gimnaziu). Această secţiune vizează o clarificare a componentelor procesului de lectură care ar trebui învăţate (şi evaluate) în şcoală. A doua parte îşi propune să răspundă la întrebarea: cum se evaluează lectura la PISA şi la Examenul de Evaluare Naţională (EN)? Cele două testări sunt puse faţă în faţă, având în vedere: focalizarea, specificitatea itemilor, contextualizarea evaluării, tipologia textelor, suportul folosit, aprecierea răspunsurilor şi raportarea rezultatelor. Comparaţia oferă explicaţii pentru distanţa dintre rezultatele obţinute la PISA şi EN, precum şi punctele slabe în structurarea şi evaluarea competenţei de lectură în şcoala românească. Ultima parte se referă la nevoia de a inova practicile de lectură, depăşind efectul de backwash al Evaluării Naţionale şi la strategiile pe care le poate aborda profesorul pentru optimizarea competenţelor de lectură, pe baza curriculumului şi a exemplelor de la PISA. Cuvinte-cheie: competenţa de lectură, Evaluarea Naţională, PISA, practici de lectură Această operă este pusă la dispoziție sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .
ROLUL UMORULUI ÎN PREDAREA LIMBILOR STRĂINE: UN STUDIU PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA ÎNVĂŢĂRII LIMBII ENGLEZE | Adrian NĂZNEAN
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie Rezumat: Acest articol analizează utilizarea umorului ca instrument pedagogic în predarea limbilor străine, cu un accent special pe predarea limbii engleze. Studiul îşi propune să exploreze impactul umorului asupra motivaţiei studenţilor, implicării acestora şi asupra procesului general de achiziţie a limbii străine. Pentru colectarea datelor empirice, am realizat un sondaj online în rândul unui grup divers de cursanţi de limbi străine, format din studenţi din diferite medii lingvistice şi niveluri de competenţă. Pentru acest studiu, am conceput un sondaj de 34 de întrebări (cu alegere multiplă şi scală Likert), iar răspunsurile anonime au fost colectate online. Sondajul a evaluat percepţiile participanţilor cu privire la utilizarea umorului la cursurile de limbi străine, experienţele lor cu tehnici de predare umoristică şi efectele percepute ale umorului asupra rezultatelor învăţării limbilor străine. Am utilizat analize cantitative şi calitative pentru a evalua datele colectate şi a trage concluzii semnificative. Rezultatele sondajului evidenţiază rolul semnificativ al umorului în predarea unei limbi străine. Rezultatele demonstrează că utilizarea umorului în predarea limbii engleze nu numai că îmbunătăţeşte motivaţia şi implicarea studenţilor, ci şi favorizează o atmosferă pozitivă în clasă. Mai mult, umorul contribuie la reţinerea vocabularului, îmbunătăţeşte abilităţile de pronunţie şi facilitează înţelegerea culturală. Acest studiu subliniază importanţa umorului ca instrument valoros la orele de limbi străine, în special în predarea limbii engleze. Utilizând umorul în mod strategic, profesorii de limbi străine pot crea un mediu de învăţare animat şi favorabil, care promovează dobândirea eficientă a limbii străine, sporeşte încrederea studenţilor şi cultivă o atitudine pozitivă faţă de învăţarea limbilor străine. Cuvinte-cheie: învăţarea limbii engleze, motivaţia, predarea limbilor străine, umorul ca instrument pedagogic, umorul în predarea limbilor străine Această operă este pusă la dispoziție sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .
MATURITATEA SOCIALĂ ŞI VALORILE PERSONALE: FACTORI CHEIE ÎN DEZVOLTAREA IDENTITĂŢII PROFESIONALE A TINERILOR | Svetlana RUSNAC, Adriana POPOVICI
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie Rezumat: Acest articol explorează interdependenţele dintre tranziţiile tinerilor către vârsta adultă şi de la mediul şcolar la cel profesional, concentrându-se pe rolul maturităţii sociale şi al integrării valorilor personale în dezvoltarea identităţii profesionale. Utilizând un design exploratoriu şi metode statistice, studiul analizează cum maturitatea socială şi valorile personale influenţează alegerile profesionale ale tinerilor din Republica Moldova. Scopul cercetării este de a identifica interconexiunile dintre aceste elemente şi impactul lor asupra tranziţiei de la educaţie la muncă. Ipotezele sugerează corelaţii semnificative între maturitatea socială şi identificarea profesională, între valorile personale şi identitatea profesională, precum şi diferenţe specifice de context educaţional şi de gen. Participanţii, provenind din mediul universitar şi din învăţământul profesional ethnic postsecundar, au fost evaluaţi cu privire la maturitatea socială, valorile personale şi identitatea profesională prin instrumente validate. Rezultatele indică faptul că maturitatea socială, valorile educaţiei şi viaţa profesională sunt esenţiale pentru formarea identităţii profesionale. În plus, studiul evidenţiază rolul intervenţiilor educaţionale şi de consiliere în promovarea unei identităţi profesionale bine fundamentate. Recomandările vizează integrarea programelor de dezvoltare personală şi profesională în instituţiile de învăţământ, îmbunătăţirea consilierii şi facilitarea experienţelor practice. Articolul subliniază importanţa unei înţelegeri complexe a factorilor care influenţează succesul tinerilor în etapele critice de tranziţie. Limitele studiului, cum ar fi natura sa transversală şi reprezentativitatea insuficientă pentru generalizarea datelor, sugerează necesitatea unor cercetări viitoare pentru aprofundarea înţelegerii dinamicii tranziţiei de la educaţie la carieră. Cuvinte-cheie: identitate profesională, maturitate socială, tranziţia de la şcoală la muncă, tranziţia la vârsta adultă, valori Această operă este pusă la dispoziție sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .
ANXIETATEA SOCIALĂ – FACTORUL CARE CONDIŢIONEAZĂ SUCCESUL ÎN PROCESUL DE ÎNVĂŢARE | Adina MIHAI (CĂLUGĂRU)
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie Rezumat: Un aspect important al învăţării se referă la faptul că elevul care învaţă nu reprezintă doar o entitate cognitivă, ci manifestă stări afective, motivaţii, atitudini care influenţează învăţarea atât în mod direct, cât şi indirect. O precondiţie pentru succesul învăţării îl reprezintă determinarea stării de pregătire a elevilor, asimilată ca nivel de dezvoltare psihoeducaţională. Rezultatele învăţării şcolare trebuie privite sub două aspecte: unul informativ, care constă în aprofundarea unor informaţii utile, a unor algoritmi intelectuali, şi altul formativ, care constă, pe de o parte, în transformarea abilităţilor cognitive ale elevului, iar pe de altă parte, în formarea şi dezvoltarea personalităţii. Anxietatea socială reprezintă un factor care poate condiţiona puternic reuşita în învăţare, fiind efectul unor factori personali, motivaţionali, cât şi al unor factori externi, precum: valorile grupului, reprezentările sociale, bogăţia şi varietatea experienţelor individuale permise de mediul social (Negovan, 2007). În studiul de faţă s-a investigat dacă există corelaţii semnificative între nivelul anxietăţii sociale şi rezultatele şcolare ale elevilor. La chestionarele aplicate în perioada aprilie – mai 2023 au răspuns 382 de elevi cu vârste cuprinse între 11 şi 14 ani, dintre care 157 de băieţi şi 225 de fete, de la o şcoală gimnazială din Bucureşti. Şcoala se află în mediul urban, în Sectorul 3 din Bucureşti, iar nivelul gimnazial cuprinde 17 clase. Elevii care frecventează această şcoală provin din zonele apropiate şcolii, fiind o „şcoală de cartier”, iar profesorii se preocupă de educaţia acestora care să treacă şi dincolo de băncile şcolii, urmărind nu doar pregătirea cognitivă, ci şi dezvoltarea socio-emoţională. Rezultatele demonstrează că există o corelaţie inversă semnificativă între nivelul anxietăţii sociale şi rezultatele şcolare ale elevilor. Rezultatele cercetării de faţă reflect o preocupare a mediului educativ pentru crearea condiţiilor optime pentru ca elevii să-şi dezvolte potenţialul înnăscut pentru învăţare. Cuvinte-cheie: anxietate socială, dezvoltare psihoeducaţională, rezultate şcolare Această operă este pusă la dispoziție sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .
IMPLICAŢII EDUCAŢIONALE ALE DEZVOLTĂRII COMPETENŢEI SOCIO-EMOŢIONALE LA PROFESORI. CERCETARE EMPIRICĂ | Ramona FURTUNĂ
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie Rezumat: Competenţa socio-emoţională a cadrelor didactice este o coordonată fundamental pentru parcursul educaţional al elevului prin amprenta pe care o lasă asupra acestuia. Profesorul care deţine această competenţă are un nivel crescut de autoconştientizare socială, utilizează strategii de diminuare a conflictelor şi reuşeşte motivarea elevilor şi transpunerea în sala de clasă a unor emoţii pozitive precum entuziasmul şi bucuria. Pornind de la modelul propus de Salovey-Mayer, în care conştientizarea propriilor emoţii conduce la dezvoltarea capacităţii de reglare emoţională, permiţând evoluţia optimă din punct de vedere psiho-social a persoanei, studiul de faţă şi-a propus să testeze relaţia dintre competenţa socio-emoţională, operaţionalizată ca reglaj emoţional (RE) şi acceptarea celorlalţi (AC). Pentru a identifica diferenţele existente între parametrii discutaţi, studiul include şi variabila genul cadrelor didactice. Intensitatea relaţiilor dintre RE şi AC s-a investigat prin intermediul analizelor corelaţionale, iar explicarea tipului de relaţii dintre acestea, prin regresii liniare simple. Datele au fost colectate prin intermediul unui chestionar online, completat de 121 de respondenţi (M = 40.52, AS = 8.08), care reprezentau cadre didactice din învăţământul primar şi gimnazial. Rezultatele au arătat că există relaţii negative între AC şi RE (r = -.30, p < .001), între AC şi suprimarea expresivă (r = -.40, p < .001) şi lipsa unei relaţii AC şi reevaluarea cognitivă (r = -.12, p = .175). De asemenea, analizele statistice au arătat că nu există decalaje semnificative între răspunsurile cadrelor didactice de gen feminin sau masculin. Rezultatele studiului au implicaţii asupra climatului psihosocial, procesului de predare-învăţare-evaluare, rezultatelor academice ale elevilor şi relaţiei profesor-elev. Cuvinte-cheie: acceptarea celorlalţi, competenţa socio-emoţională, reevaluarea cognitivă, reglarea emoţională, suprimarea expresivă Această operă este pusă la dispoziție sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .
ANALIZA NEVOILOR DE FORMARE PENTRU EDUCAŢIA INCLUZIVĂ | Daniela IONESCU, Ecaterina VRĂSMAŞ
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie Rezumat: Analiza literaturii de specialitate arată un interes din ce în ce mai mare pentru investigarea formării profesorilor în perspectivă incluzivă, având în vedere numărul copiilor cu cerinţe educaţionale speciale din şcolile de masă, dar şi studiile care dovedesc valoarea acestei abordări. Scopul acestui articol este de a analiza, din perspectiva personalului didactic din şcolile din România, nevoia acestora de formare, pentru a sprijini învăţarea elevilor cu cerinţe educaţionale speciale. Profesorii oferă experienţa şi opiniile lor pentru dezvoltarea programelor de formare continuă în domeniul incluziunii. Este prezentat numărul de copii cu cerinţe educaţionale speciale în clasele lor, formările primite, capacitatea de implementare, sprijinul şcolar, dar şi aşteptările profesorilor şi barierele întâmpinate. La studiu au participat 1132 de cadre didactice din învăţământul preuniversitar, din 40 de judeţe. Datele au fost analizate folosind un sistem inductiv de categorii şi coduri. Rezultatele cercetării au evidenţiat aspecte relevante pentru următoarele teme: nivelul competenţelor profesionale ale cadrelor didactice dezvoltate prin participări la programe de formare, valoarea percepută asupra programelor de formare profesională continuă la care au participat, motivaţia pentru dezvoltare profesională, conţinuturile considerate necesare în perspectivă incluzivă şi cadrul pentru explorarea dezvoltării practicii colaborative în formarea profesională continuă. Concluziile articolului evidenţiază nevoia dezvoltării şi implementării, la nivelul şcolilor, a unor politici, intervenţii adaptate comunităţilor lor. Cuvinte-cheie: CES (cerinţe educaţionale speciale), educaţie incluzivă, formarea profesorilor, nevoi de formare Această operă este pusă la dispoziție sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .
TRADUCERE ŞI TRĂDARE: O ANALIZĂ A DOCUMENTELOR DE POLITICI PRIVIND UTILIZAREA INSTRUMENTELOR DIGITALE ÎN SISTEMUL ROMÂNESC DE CONSILIERE ŞCOLARĂ | Mihai IACOB
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie Rezumat: Analiza ia în considerare documente de politici ale Centrelor de Resurse şi Asistenţă Educaţională privitoare la utilizarea tehnologiei digitale în consilierea şcolară, care erau în vigoare la începutul pandemiei de Covid-19. În acest scop am folosit un cadru oferit de teorii socio-materiale (Cooren, 2010; Latour, 2005). Documentele de politici sunt menite să fie punct obligatoriu de trecere (Callon, 1986) pentru actorii umani şi non-umani, pentru a-i aduce împreună în urmărirea unor scopuri comune. Ele capătă o viaţă proprie, dincolo de intenţiile autorilor lor, prin ceea ce este numită agenţie textuală (Cooren, 2004). Folosind controversele (Venturini, 2010) ca un instrument de urmărire a agenţiilor, am analizat referirile la tehnologie digitală din cadrul a două tipuri de documente: planul de dezvoltare instituţională şi planul managerial. Rezultatele indică existenţa unei stări de incontrovertibilitate, referitor la utilizarea tehnologiei digitale în sistemul de consiliere şcolară, ceea ce împiedică actorii umani şi non-umani să se angajeze într-un proces de negociere condus de managerii de servicii şi creează scena pentru acţiuni de subversiune (Callon, 1986). Faptul că documentele de politici eşuează în a se constitui în puncte obligatorii de trecere, deschide sistemul de consiliere şcolară spre a fi guvernat prin punctele obligatorii de trecere create de actori, cu agende netransparente şi divergente. Cuvinte-cheie: agenţie textuală, consiliere şcolară, controverse, tehnologie digitală, teoria actor-reţea Această operă este pusă la dispoziție sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .
RECENZII
GABRIELA HUM (COORD.), ÎNVĂŢĂM ÎMPĂRTĂŞIND. GHID DE EXPERIENŢE SCRISE DE ŞI PENTRU SPECIALIŞTII L&D. Bucureşti, Editura TREI, 2021, 348 pagini, ISBN 978-606-40-1012-4 | Paul LUNGEANU, Daniela IONESCU
* * *
Atelierul: „Educaţie împotriva antisemitismului, intoleranţei şi discriminării în România: elemente esenţiale pentru formarea profesorilor”, Bucureşti, 28-29 mai 2024