Resumé: En 2014, l’UNICEF Roumanie a commandé une étude sur les rendements de l’éducation en Roumanie. Plusieurs enquêtes ménages et emploi ont été analysées. Ce papier restitue et complète le calcul des rendements individuels de l’éducation grâce au modèle de Mincer. Les estimations par les auteurs sont très proches des calculs réalisés par d’autres chercheurs. Les rendements de l’éducation évoluent peu dans le temps depuis 1989. Ils sont plus élevés parmi la minorité Roms, chez les personnes mariées, en milieu urbain, dans la région de Bucarest et le secteur de l’industrie. Le rendement marginal d’une année d’éducation sur le gain est de 8,8% selon les données SILC (2012. Chaque année de scolarité supplémentaire réduit la probabilité d’être en mauvaise santé ou de souffrir d’une maladie chronique de 8,2%. Les compétences non cognitives peuvent être davantage prises en compte dans le calcul des rendements et dans les politiques éducatives. Les rendements peuvent être améliorés en faisant mieux correspondre l’offre de formation avec le marché du travail, en notant le caractère compétitif des salaires du secteur public. La migration des travailleurs roumains au sein de l’Union Européenne et ses effets sur les rendements de l’éducation devrait être mieux étudiés. Un certain nombre de recommandations techniques sont formulées, notamment pour améliorer les statistiques sur la population Roms et leurs rapports à l’école. Des priorités pour l’investissement en éducation sont proposées, compte tenu des rendements et en considérant la réduction des inégalités dans l’accès à l’école.

Mots clés: rendements de l’éducation, migration, Roms.

Rezumat: În 2014, Reprezentanţa UNICEF România a comandat un studiu cu privire la randamentele individuale ale educaţiei în România. Au fost analizate mai multe anchete asupra gospodăriilor şi forţei de muncă. Această lucrare redă şi completează calculul randamentelor individuale ale educaţiei cu ajutorul modelului lui Mincer. Estimările autorilor sunt foarte aproape de calculele realizate de alţi cercetători. Randamentele educaţiei evoluează puţin după 1989. Ele sunt mai ridicate la minoritatea romă, la persoanele căsătorite, în mediul urban, în Bucureşti şi în industrie. Randamentul marginal al unui an de educaţie asupra câştigului este de 8,8% conform datelor SILC (2012). Fiecare an suplimentar de şcolaritate reduce probabilitatea unei stări de sănătate precară sau a unei boli cronice, cu 8,2%. Competenţele noncognitive pot fi din ce în ce mai mult luate în considerare în calculul randamentelor şi în politicile educative. Randamentele pot fi ameliorate făcând mai bine corespondenţa între oferta de formare şi piaţa muncii, notând caracterul competitiv al salariilor din sectorul public. Migraţia muncitorilor români în Uniunea Europeană şi efectele sale asupra randamentelor educaţiei ar trebuie să fie mai bine studiate. Sunt formulate unele recomandări tehnice, în special pentru îmbunătăţirea statisticilor cu privire la populaţia romă şi raporturilor ei cu şcoală. Sunt propuse unele priorităţi de investiţii în educaţie, ţinându-se cont de randamente şi luând în considerare reducerea inegalităţilor de acces la educaţie.

Cuvinte-cheie: randamente ale educaţiei, migraţie, romi.

Rezumat: Acest articol este o reflecţie asupra unor factori care afectează învăţarea unei limbi străine şi modul în care instrucţia formală cât şi cea informală contribuie la dezvoltarea competenţelor de comunicare a celor care o studiază. Întrebarea cheie căreia încercăm să-i găsim un răspuns este: de ce studenţii nu reuşesc mereu să devină utilizatori eficienţi ai unei limbi, în pofida timpului şi efortului depus atât de ei înşişi, cât şi de profesorii lor?

Cuvinte-cheie: competenţă de comunicare, asimilare, cunoştinţe lingvistice, instrucţie formală/ informală, factori interni/ externi.
Rezumate&Cuvinte cheie

NEETS – COMPORTAMENTE DE RISC | Ioana ŞTEFĂNESCU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: În 2014, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei a realizat o cercetare calitativă asupra fenomenului NEETs în România, bazată pe un demers investigativ de tip calitativ. Acesta a implicat elaborarea şi operaţionalizarea de indicatori şi concepte-cheie, inclusiv cele referitoare la tinerele persoane din categoria NEETs. Analiza studiilor, cercetărilor şi documentelor de politici publice, dar şi cercetarea de teren, au adus la lumină problemele cu care se confruntă această categorie vulnerabilă de populaţie. Articolul de faţă prezintă câteva din concluziile acestui demers de cercetare.

Cuvinte-cheie: persoane tinere, NEETs, mediu transgresiv, nevoi de dezvoltare, educaţie, subcultură.

Rezumat: Articolul de faţă face o prezentare a influenţei mindsetului elevilor asupra motivaţiei lor pentru învăţare. Folosim rezultate ale cercetărilor lui Carol Dweck (psiholog). Cele două teorii care circumscriu abordarea cu privire la mindset sunt cea a atribuirilor (indivizilor) asupra succesului, respectiv eşecului în învăţare, şi cea a teoriei implicite (a indivizilor) cu privire la abilitate sau inteligenţă: fixă sau incrementală. Vom evidenţia rolul pe care îl are mindsetul în adoptarea unui anumit scop (de performare sau de învăţare) al învăţării şi vom aduce la lumină efectele mindset-ului asupra afectului, cogniţiei şi comportamentului elevilor la confruntarea cu sarcini de învăţare dificile şi/sau provocatoare, subliniind caracterul adaptativ sau non-adaptativ al acestui răspuns.

Cuvinte-cheie: mindset, abilitate, scop învăţare, afect, comportament.

Rezumat: Conceptul de competenţă în ştiinţele educaţiei este în strânsă legătură cu performanţa individuală şi colectivă. Complexitatea activităţii de conducere a şcolii a pus în evidenţă un anumit specific al managementului acesteia, care se concretizează în cele două dimensiuni ale activităţii şcolare: varietatea categoriilor de personal şi a relaţiilor interumane, cultura şi climatul de muncă. Această recunoaştere a importanţei managerului şcolar a trezit din partea cercetătorilor şi organizaţiilor guvernamentale nevoia de definire şi clarificare a rolului conducerii şcolilor în stabilirea standardelor, competenţelor aşteptate, care sunt sau vor fi utilizate pentru formarea, recrutarea şi evaluarea celor responsabili de conducerea şcolii. Toate acestea determină formarea şi dezvoltarea unui set de competenţe specifice domeniului managerial şi necesare directorului pentru performarea diverselor roluri izvorâte dintr-o atare activitate. Articolul îşi propune să scoată în evidenţă faptul că în sistemul educaţional există o asociere pozitivă între competenţele manageriale şi performanţa managerială, perfecţionarea competenţelor manageriale fiind un imperativ al managementului performant în învăţământul preuniversitaractual şi nu numai.

Cuvinte-cheie: management, competenţă, manager şcolar, performanţă.

Rezumat: Politicile de educaţie de-a lungul vieţii sunt actualmente în miezul dezbaterilor naţionale, europene şi internaţionale.Într-un context de permanentă şi rapidă europenizare şi globalizare, o interogaţie majoră îşi face apariţia: Cum sunt construite politicile educaţionale în zilele noastre? În cadrul acestui articol, chestiunea este abordată într-un triplu registru de ipoteze: la scară internaţională, politicile educaţionale sunt corelate cu semnificaţia atribuită conceptului de „educaţie de-a lungul vieţii”; Uniunea Europeană tinde spre o politică de educaţie unică şi comună pentru toate Statele membre; în România, politicile de educaţiese confruntă cu obstacole legate de instabilitatea politicoeconomică şi de mimetismul decidenţilor politici români. Pentru a verifica ipotezele de cercetare, am întreprins o analiză calitativ-tematică bazată pe interviuri semidirective realizate cu funcţionari şi decidenţi politici din organizaţiile internaţionale, Uniunea Europeană şi România. Rezultatele cercetării au confirmat cele trei ipoteze de lucru, aducând elemente originale în dezbaterea despre politicile de educaţie de-a lungul vieţii. Prezentul articol reia, pe scurt, pentru publicul de limbă română, etapele principale ale acestei vaste cercetări.

Cuvinte-cheie: educaţia de-a lungul vieţii, politici educaţionale, analiza discursului politic, organizaţii internaţionale (OI), Consiliul Europei (CoE), Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM),Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), Uniunea Europeană (UE), România (Rom).

Resumé: Les politiques d’éducation tout au long de la vie sont actuellement à l’aune des débats nationaux, européens et internationaux. Dans un contexte de permanente et rapide européanisation et globalisation, une interrogation émerge: comment se construisent les politiques éducatives de nos jours? Dans le cadre de cet article, nous avons abordé la question dans un triple registre d’hypothèses: au niveau international, les politiques éducatives sont assujetties à la signification attribuée au terme „éducation tout au long de la vie”; l’Union européenne tend vers une politique commune, unique d’éducation à l’échelle des États membres; les politiques d’éducation en Roumanie se heurtent à des obstacles liés à l’instabilité politico-économique et au mimétisme des décideurs politiques roumains. Afin de vérifier nos hypothèses de travail, nous avons entrepris une analyse qualitative-thématique de entretiens semi-directifs conduits auprès des fonctionnaires des organisations internationales, de l’Union européenne et de Roumanie. Les résultats de la recherche ont confirmé les trois hypothèses de recherche, nourrissant davantage le débat sur les politiques d’éducation tout au long de la vie. Le présent article reprend brièvement, pour le public roumanophone, les grandes étapes de cette recherche.

Mots-clé: éducation tout au long de la vie, politiques éducatives, analyse de discours politique, organisations internationales, Conseil de l’Europe (CoE), Organisation pour la Coopération et le Développement Économiques (OCDE), Organisation Internationale du Travail (OIT), Organisation des Nations Unies pour l’Éducation, la Science et la Culture (UNESCO), Union Européenne (UE), Roumanie (Rou).

Rezumat: Cercetarea descrisă în acest articol vizează explorarea relevanţei programelor de planificare a dezvoltării personale a studenţilor din universităţi. În vederea realizării scopului propus, în cadrul acestui studiu, au participat nu numai studenţi dar şi cadre didactice de la următoarele universităţi – Universitatea din Bucureşti, Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, Universitatea Politehnica Bucureşti, Universitatea de Medicină şi Farmacie Bucureşti, Universitatea Vasile Alecsandri Bacău.

Cuvinte-cheie: planificarea dezvoltării personale, învăţământ superior, consiliere.

Rezumat: Această lucrare prezintă cele mai importante forme de evaluare. Pentru a îmbunătăţi sistemul de evaluare avem nevoie să stabilim o mai bună legătură între studenţi şi profesori. Cele mai importante întrebări care trebuie să ţină cont de cadrele didactice sunt numeroase: Ce evaluăm?, Cu ce scop evaluăm?, Pe cine evaluăm?, Cum evaluăm?, Când evaluăm? şi cea mai importantă este: Cu ce evaluăm? Evaluarea reprezintă o acţiune de conducere propriilor sisteme social-umane, care necesită raportarea rezultatelor obţinute într-o anumită activitate, după anumite criterii stabilite de domeniul în luarea deciziei optime. Evaluarea este procesul care vizează măsurarea şi la rezultatele de valoare ale sistemului de învăţământ sau la o parte din ea, eficacitatea resurselor, condiţiilor şi operaţiunilor utilizate cu scopul de a îmbunătăţi procesul decizional al activităţilor. Ideea principală a acestui articol este că profesorii trebuie să găsească cele mai eficiente soluţii în procesul de evaluare a elevilor. Elevii trebuie să primească explicaţii cu privire la rolul pe care îl au în societatea de astăzi, ceea ce pot face ei pentru o societate mai bună şi pentru a crea noi punţi de trecere într-o etapă grea a vieţii lor, care este stadiul adult.

Cuvinte-cheie: evaluare, metode complementare, erori în evaluare didactică.

Rezumat: În acest articol ne-am propus să prezentăm rezultateleproiectului de cercetare intitulat „Program de mentorat pentru directorii de unităţi de învăţământ preuniversitar”(coord. P. Blendea, Institutul deŞtiinţe ale Educaţiei, 2014). În lucrarea menţionată am investigat măsura în care directorii de unităţi de învăţământ preuniversitardin Româniaconsideră că este oportună introducerea unui program de mentorat. De asemenea, am analizat situaţia pregătirii personalului didactic pentru ocuparea funcţiei de director de unitate de învăţământ preuniversitar, am stabilit gradul de cunoaştere de către subiecţi a competenţelor necesare unui director şi am studiat măsura în care sunt cunoscute modalităţile prin care sunt formate competenţele de bază ale directorului.

Cuvinte-cheie: director, formare, mentor, program de mentorat.