RP 2018-1

STUDII TEORETICE

EVALUAREA FORMATIVĂ CA EVALUARE PENTRU DEZVOLTAREA ÎNVĂȚĂRII | Lucian VOINEA
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Articolul se dorește a fi o pledoarie pentru folosirea evaluării formative – cu evidențierea rolului atribuit feedback-ului în acest proces – în vederea dezvoltării învățării elevilor, inclusiv a competenței de a învăța să înveți. Avem în vedere, în special, următoarele aspecte aferente ,,vizibilizării” învățării (în sensul de explicitare, conștientizare, evaluare a progresului): scopuri/obiective, criterii de succes/reușită, evaluare a progresului în învățare, îmbunătățire a învățării, dezvoltare a auto-eficacității în învățare, auto-evaluare, folosire a greșelilor ca oportunități pentru învățare. Viziunea asupra evaluării formative folosită în cadrul prezentului articol îi aparține lui Royce D. Sadler.

Cuvinte cheie: a învăța să înveți, evaluare formativă, feedback, progres în învățare

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


EDUCAȚIA PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI. VIZIUNI, POLITICI ȘI CURRICULUM | Traian VRĂSMAȘ
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Educația persoanelor cu dizabilități preocupă tot mai mult Europa și întreaga lume, ca atare abordarea comparativă cu situația din România este necesară. Studiul trece în revistă principalele viziuni adoptate de societate, diacronic și sincronic (modelul medical, social si biopsihosocial, abordarea categorială și noncategorială), insistă asupra evoluției comune a viziunilor, terminologiei și politicilor educaționale în acest context, evidențiază conexiunea cu evoluția politicilor curriculare. În prezent, viziunea de necontestat a drepturilor umane (egalitate și echitate, prin egalizarea șanselor) conduce la focalizarea tot mai mult a politicilor pe o abordare individualizată (personalizată) și mai puțin pe una categorială, privitor la educația și fundamentarea curriculumului școlar la copiii/elevii cu dizabilități. Un decalaj constatat al României, din acest punct de vedere – față de alte țări din spațiul euroatlantic, chiar față de unele țări vecine – ne responsabilizează în adoptarea unor măsuri, pe termen scurt și mediu, posibile în actualul context legislativ, din perspectivă educațională.

Cuvinte cheie: dizabilitate, egalitate și echitate, educație incluzivă, individualizare

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


DIMENSIUNEA EUROPEANĂ A UNEI ABORDĂRI CENTRATE PE COMPETENȚE ÎN ȘCOALA UCRAINEANĂ | Olena LOKSHYNA
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Aprobarea Strategiei de la Lisabona (2000) și a Cadrului european al competenţelor cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții (2006) au început procesul de implementare a abordării centrate pe competențe în educația statelor membre a Uniunii Europene. În ultimul deceniu, acest tip de demers a influențat puternic politicile educaționale, curriculumul, programele de educație și modelele de evaluare. Abordarea centrată pe competențe servește drept mijloc de europenizare în vederea armonizării sistemelor educaționale pentru a îmbunătăți calitatea lor și astfel, pentru a transforma economia UE în sensul creșterii competitivității sale. Educația ucraineană este în mare măsură influențată de tendințele și politicile pro-europene, care conduc spre europenizare. Abordarea centrată pe competențe este unul dintre instrumentele acestui proces la nivelul învățământului școlar. Ucraina a parcurs un drum lung de la discuții și definirea conceptului de competență la selectarea și aprobarea la nivel național. În același timp, acest proces este însoțit de o serie de provocări, care fac experiențele europene importante pentru educația din Ucraina în condițiile integrării sale în spațiul educațional european.

Cuvinte cheie: competențe cheie, educaţia bazată pe competenţe, educația ucraineană, europenizare, învățământul secundar, spațiul educațional European

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


FORMAREA ABILITĂȚILOR DE COLABORARE INTERPROFESIONALĂ ÎN DOMENIILE SOCIAL ȘI EDUCAȚIONAL – PROPUNEREA UNUI MODUL | Mirela ALEXANDRU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Nevoia de colaborare interprofesională poate fi sintetizată în afirmația lui Reid Hoffman: „Nu contează cât de inteligent ești sau cât de bună este strategia ta, dacă lucrezi singur, vei pierde întotdeauna în fața unei echipe”. În contextul social actual există o nevoie pregnantă de dezvoltare a competențelor de colaborare interprofesională, date fiind problemele din ce în ce mai complexe cu care se confruntă angajații pentru a răspunde solicitărilor. Domeniile medicale și IT sunt cele mai avansate în privința facilitării de contexte de dezvoltare a competențelor interprofesionale, pe când domeniul educațional și cel social sunt în faza de început. În România, educația interprofesională este în faza de pionierat, pentru a facilitat dezvoltarea acestei practici, propunem în acest articol un model de dezvoltare a competențelor de colaborare interprofesională pentru domeniile educațional și social adaptat din practica de formare a Universității VIA College, Holstebro din Danemarca.

Cuvinte cheie: colaborare interprofesională, educație interprofesională, formare, învățământ superior

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


ASIGURAREA CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SECUNDAR GENERAL DIN UCRAINA, CĂTRE ATINGEREA STANDARDELOR EUROPENE | Oleh TOPUZOV
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Articolul analizează integrarea învățământului ucrainean în spațiul educațional european, în condițiile alegerii direcției europene, pentru Ucraina; în contextul integrării învățământului ucrainean în spațiul educațional european, se evidențiază o serie de reforme strategice, cum ar fi: actualizarea potențialului științific și pedagogic existent, punerea în aplicare a oportunităților elevilor și profesorilor ucraineni pentru prognoza, programarea, sprijinul științific și metodic pentru cooperarea în domeniile prioritare ale educației; adoptarea deciziilor strategice de management, care vor crea o foaie de parcurs pentru intrarea sistemului de educație ucrainean în spațiul educațional european; reformarea finanțării sistemului de învățământ; promovarea introducerii celor mai recente abordări științifice și a tehnologiilor educaționale; continuarea democratizării activității instituțiilor de învățământ; îmbunătățirea calității formării viitorilor profesori și a profesorilor universităților pedagogice; promovarea și dezvoltarea cooperării internaționale pentru instituțiile naționale de învățământ; asigurarea condițiilor pentru mobilitatea educațională. S-a stabilit ca una dintre prioritățile integrării sistemului de învățământ, în special a învățământului secundar general din Ucraina, în Spațiul Educațional European, să fie asigurarea calității în conformitate cu standardele europene. Conform Legii educației din 5 septembrie 2017, învățământul secundar general are trei niveluri de educație: învățământul primar care durează patru ani (începând cu vârsta de 6 ani); învățământul secundar de bază care durează cinci ani; învățământ secundar de profil de trei ani. S-a ajuns la concluzia că, în Ucraina, realizarea calității europene a educației va fi un factor puternic în rezolvarea problemelor economice, politice și culturale ale integrării europene a țării noastre, în dezvoltarea societății prospere și democratice. Prin urmare, în procesul de dezvoltare a sistemului național de învățământ, trebuie să se acorde mai multă atenție problemei asigurării calității educației.

Cuvinte cheie: asigurarea calității, învățământul secundar general, opțiunea de europenizare a Ucrainei, Spațiul Educațional European, standarde europene

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


PRACTICA REFLECTIVĂ A PROFESORULUI – O NECESITATE | Ioana STĂNCESCU, Luminiţa Mihaela DRĂGHICESCU, Ana-Maria Aurelia PETRESCU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Lumea în care trăim este una în permanentă schimbare, restructurare, transformare. Sistemul educaţional trebuie să se racordeze la această lume şi să formeze viitori adulţi responsabili, flexibili, creativi, care să răspundă adecvat solicitărilor din mediul social. Raportându-se la o astfel de ţintă, procesul de învăţământ urmăreşte formarea unor elevi care să dispună de competenţe de comunicare, cognitive şi metacognitive, emoţionale, interculturale, investigative, digitale, civice etc.
Întrebarea care se pune, firesc, în această situaţie, este ce fel de profesori pot forma astfel de elevi. Dincolo de pregătirea iniţială şi continuă pentru profesia didactică, profesorii trebuie să înţeleagă că eficientizarea activităţii didactice implică, în mod necesar, reflecţia asupra acesteia.
Prezentul studiu se focalizează pe conceptul de practică reflectivă, pe delimitarea unor etape ale acestui demers, pe identificarea unor metode şi instrumente specifice practicii reflective (jurnalele de reflecţie, înregistrările video şi audio ale lecţiilor, feed-back-ul etc.) şi, respectiv, pe conturarea unui posibil model de personalitate al profesorului reflectiv, ce își subsumează următoarele dimensiuni: cunoaşterea de sine, cunoaşterea elevilor, cunoaşterea organizaţiei şcolare, cunoaşterea curriculum-ului, cunoştinţe în domeniul pedagogic.
Considerăm că practica reflectivă reprezintă o resursă valoroasă, încă insuficient exploatată, care poate aduce beneficii importante profesorului şi, implicit, elevilor, asigurând succesul şcolar şi, ulterior, profesional şi social.

Cuvinte cheie: calitatea procesului educaţional, competenţe, practică reflectivă, profesor reflectiv, stil didactic

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


STUDII EMPIRICE

CAUZE ALE VIOLENȚEI ȘCOLARE ȘI POSIBILE MODELE REMEDIALE | Otilia APOSTU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Violența școlară este o manifestare la fel de veche ca istoria școlii. Formele de realizare, intensitatea și frecvența manifestărilor violente, implicarea diferiților actori ai școlii în inițierea acestora, dar și percepția și toleranța opiniei publice față de formele de violență și actorii ei sunt cele care variază de-a lungul timpului, conferindu-le specificitate și înțelegere diferită. Violența manifestată în spațiul școlar are forme variate de manifestare, iar pentru combaterea și prevenirea ei, esențiale sunt conștientizarea și acceptarea fenomenului în contextul larg al cauzelor care au determinat-o. Prezentul studiu este focalizat pe cauzele violenței școlare, în directă relație cu factorii determinanți ai acesteia (individuali, socio-familiali și școlari), și sunt analizate la trei niveluri diferite de manifestare: violența între elevi, violența elevilor asupra profesorilor, violența profesorilor asupra elevilor.
Prezentul studiu se bazează pe date de anchetă care investighează fenomenul violenței școlare la nivel național, din perspective multiple. Analiza realizată utilizează date cantitative obținute în cadrul unor anchete prin chestionar adresate elevilor, directorilor, profesorilor, consilierilor școlari, precum și date calitative obținute în cadrul unor anchete prin interviuri focalizate de grup realizate cu elevi, cadre didactice, părinți. Analizele întreprinse permit punerea în relație a opiniilor diferiților actori ai școlii asupra cauzelor violenței școlare, care, uneori, sunt antagoniste. Provocarea prezentului studiu nu este determinarea veridicității sau importanței cauzelor violenței școlare identificate de actorii școlii, ci pornind de la aceste cauze vor fi identificate măsuri, strategii, politici a căror implementare ar putea conduce la o vedere unitară a actorilor școlii asupra problematicii violenței școlare și la reducerea și combaterea manifestărilor violente la nivelul școlii.

Cuvinte cheie: politici educaționale, prevenție și combatere a violenței, violență școlară

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


DISCURSURI COMPETITIVE DESPRE ROLUL PROFESORULUI, ÎNTR-UN LICEU TEORETIC | Octavia Mihaela BORȘ
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Acest articol descrie discursurile competitive despre rolul profesorului la clasă, identificate într-un colegiu teoretic din mediul urban mic, pe baza analizei a 11 interviuri semi-structurate cu profesori de liceu. Interpretarea modului în care profesorii invocă rolul profesorului în poveștile lor identitare, a dezvăluit următoarele discursuri competitive: profesorul trebuie să transmită cunoștințe versus profesorul trebuie să înlesnească înțelegerea; profesorul trebuie să noteze „obiectiv” versus profesorul trebuie să noteze „flexibil”. Argumentul principal al articolului este că în liceul studiat, domină ideea că profesorul trebuie să transmită cunoștințe și să noteze „flexibil”. A nota „flexibil” înseamnă a răspunde așteptărilor părinților, directorului și colegilor de „a da note mari” anumitor elevi și/sau tuturor elevilor. Această așteptare din partea profesorilor este favorizată de politica universităților de a include media generală din anii de liceu, în criteriile de admitere la programele de licență, dar și de politica liceului de a da posibilitatea părinților să aleagă profesorii copiilor lor pe baza unei cereri și dacă există consens între părinți.

Cuvinte cheie: analiză de discurs, colegiu teoretic, evaluare a elevilor, politici de admitere, programă

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


POLITICI PRIVIND MOBILITATEA ACADEMICĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR DIN BOSNIA ȘI HERȚEGOVINA | Daniela POPA, Ratko KNEZEVIC
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Predarea și studierea în străinătate sunt elemente cheie în reducerea izolării regionale a comunității academice. Programele de schimb internațional sunt deosebit de importante pentru dezvoltarea profesională și personală pe care o facilitează, având, de asemenea, un efect pozitiv asupra mediului socio-economic. Aceste mobilități permit fiecărui candidat să câștige o nouă și prețioasă experiență, să învețe limbi străine și să-și dezvolte, exerseze competențele interpersonale în medii culturale diferite. Acest articol furnizează o analiză SWOT privind implementarea politicilor educaționale cu privire la mobilitățile academice din instituțiile de învățământ superior din Bosnia și Herzegovina. Cercetarea presupune un demers calitativ. Metodele de colectare a datelor au fost interviurile semi-structurate cu respondenți cheie, experți în învățământul superior și studiul documentelor (legi, măsuri de implementare, decizii ale consiliilor de administrație universitare). Rezultatele evidențiază ca principale avantaje: transferul de cunoștințe transfrontaliere și numărul crescut de tineri profesioniști cu un nivel ridicat de angajabilitate. Cele mai pregnante bariere sunt atitudinile tributare sistemului de educație anterior și insuficienta promovare a tuturor beneficiilor ce pot fi obținute din acest tip de mobilități. Valoarea acestui articol stă în potențialul său de a sublinia complexitatea țării cu neobișnuit de multe ministere ale educației care afectează mobilitățile academice.

Cuvinte cheie: învățământ universitar, procesul Bologna, transfer de cunoștințe

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


RECENZII

CONSTANTIN CUCOȘ. EDUCAȚIA. REÎNTEMEIERI, DINAMICI, PREFIGURĂRI. Iași, Editura Polirom, Colecția „Științele educației. Structuri, conținuturi, tehnici”, 2017, 278 pagini, ISBN print: 978-973-46-6760-4 | Gabriela Alina ANGHEL
Vezi recenzia


ADRIAN MIROIU, BOGDAN FLORIAN. UNIVERSITATEA ROMÂNEASCĂ AZI. București, Editura Tritonic, 2015, 356 pagini, ISBN: 978-606-749-033-6 | Otilia APOSTU
Vezi recenzia 


CRISTINA SIN, AMÉLIA VEIGA, ALBERTO AMARAL. EUROPEAN POLICY IMPLEMENTATION AND HIGHER EDUCATION. ANALYSING THE BOLOGNA PROCESS (Implementarea politicii europene și învățământul superior. Analiza Procesului Bologna). Londra, Palgrave Macmillan, Colecția: Provocări în învățământul superior, 2016, 236 pagini, ISBN print: 978-1-137-50461-6 | Miruna Luana MIULESCU 
Vezi recenzia 


IN MEMORIAM

EUGEN NOVEANU. DIMENSIUNEA ASCUNSĂ | Dan BADEA

Vezi articolul


NUMĂR ÎNTREG

RP 2017-2

ABORDĂRI TEORETICE

CERCETĂRI ASUPRA AUTOREGLĂRII ÎN CONTEXTUL NEOUROŞTIINŢEI EDUCAŢIEI – O ANALIZĂ SISTEMATICĂ  Violeta Maria CARAGEA, Lucian VOINEA, Miruna Luana MIULESCU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Auto-reglarea în contexte şcolare este un subiect care a preocupat mulţi cercetători din variate discipline. Neuroştiinţa educaţiei este un domeniu emergent de cercetare care îşi propune să conecteze cunoaşterea şi metodologia specifică neuroştiinţelor cu cea a altor domenii mai consecrate în studiul învăţării şi educaţiei, precum psihologia, sociologia sau ştiinţele educaţiei. Lucrarea de faţă analizează studiile empirice recente ce explorează auto-reglarea în sistemul preuniversitar şi care se încadrează în literatura de neuroştiinţă a educaţiei. În urma unei căutări şi filtrări laborioase, conforme cu metodologia analizei sistematice, am identificat cinci articole care au trecut de criteriile de filtrare predefinite. Rezultatele analizei noastre sugerează că acest tip de literatură este publicat în mod special în ultimul deceniu, fiind prilejuit de noile metodologii din neuroştiinţă care au facilitat realizarea de studii non-invazive avansate la nivelul creierului uman. Principalele elemente ale auto-reglării studiate în aceste articole se referă la orientarea şi reglarea motivaţiei pentru învăţare, orientarea atenţiei, modul de percepere a propriilor abilităţi mentale şi comportamente, gradul de implicare cognitivă şi emoţională în învăţarea şcolară şi autocontrolul comportamentului social şi cel privind implicarea în sarcinile şcolare. Metodologiile utilizate au constat în principal în aplicarea de chestionare auto-completate sau completate de către ceilalţi, evaluări comportamentale, testarea performanţei academice, teste computerizate vizând abilităţi cognitive, înregistrări de indicatori fiziologici (precum probe de salivă, sânge sau bătăile inimii), electroencefalografie (EGG) şi imagistică funcţională prin rezonanţă magnetică (RMN funcţional). Eşantioanele incluse în aceste studii variază de la elevi preşcolari la cei din învăţământul primar, gimnazial şi liceal, însumând 376 de participanţi în total. Rezultatele de cercetare raportate sunt mai degrabă limitate, însă oferă totodată optimism privind utilizarea metodelor de investigare din neuroştiinţe pentru cercetarea auto-reglării în context şcolar. Diferite aspecte privind limitările acestui tip de cercetare sunt, de asemenea, discutate în acest articol.

Cuvinte-cheie: analiză sistematică de literatură; auto-reglare; context şcolar; neuroştiinţa educaţiei.

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


INTERCOMPREHENSIUNEA ÎN PREDAREA LIMBILOR STRĂINE Andreea-Manuela COJOCARIU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Conceptul de intercomprehensiune este acum parte a lexicului Didacticii limbilor sau a limbajului celor care reflectează asupra predării şi învăţării limbilor străine în contextul promovării plurilingvismului cetăţenilor europeni. Intercomprehensiunea este una dintre preocupările actuale, chiar dacă nu a intrat oficial în şcoli şi în universităţi. Intercomprehensiunea este încă în stadiul de experiment, proiect sau formare şi totuşi există material bogat şi o preocupare didactică intensă cu privire la acest subiect. Acest concept are meritul de a incita la experimentare şi din acest motiv există o pedagogie şi o didactică a intercomprehensiunii. Obiectivul meu cu privire la acest subiect este acela de a explora interesul, posibilităţile şi modalităţile unei mai bune înţelegeri a contactului limbilor în clasele de limbi străine şi în special a celor de limbă franceză.

Cuvinte-cheie: intercomprehensiune; limbi străine; plurilingvism

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


ELEMENTE DE REFERINŢĂ PENTRU PROIECTAREA UNUI CURRICULUM DISCIPLINAR: GEOGRAFIE Octavian MÂNDRUŢ
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Studiul de faţă are un caracter teoretic şi exploratoriu. Îşi propune să descrie un sistem referenţial care ar trebui să determine sau să influenţeze deciziile de construire a unui nou curriculum. Exemplul disciplinar al geografiei (sau, mai larg, al unui domeniu de studiu intitulat „geografie – mediu înconjurător”) are elemente specifice rezultate din caracteristicile structurii interioare. Sistemul referenţial poate fi modificat, redus, extins, taxonomizat sau adaptat în raport cu alte discipline sau domenii de studii, cel puţin asemănătoare. Exemplul curriculumului „vertical” al geografiei (V – XII) are la bază un sistem de finalităţi (competenţe), progresul acestora (pe niveluri şi vârste) şi depinde de orizontul de timp al proiectării, rezultând variante posibile diferite. Tipul de curriculum este însă foarte dependent de paradigma construcţiei sale: predominant ştiinţifică (eventual cu o inserţie umană individuală minimă) sau predominant subiectivă, ca rezultat al unor păreri individuale sau de grup, mai mult sau mai puţin legitimate.

Cuvinte-cheie: competenţe; curriculum; domenii de studiu; geografie; mediu înconjurător

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


O ANALIZĂ A MEDIULUI EDUCATIV DIN PERSPECTIVA FACTORILOR DE STRES LA ELEVI Angelica MIHĂILESCU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Articolul de faţă are ca obiectiv să aducă în atenţia profesorilor problematica expunerii elevilor la stres în mediul educativ. Abordarea stresului elevilor prin intermediul cercetării se dovedeşte încă insuficient explorată, dar poate deschide drumuri importante în educaţie, dat fiind interesul general pentru îmbunătăţirea randamentului şi a climatului şcolar. Pentru a expune succint această temă, am recurs la analiza documentară şi la prezentarea unor exemple de cercetări care au avut ca temă, explicit sau într-un cadru mai amplu, identificarea efectelor factorilor de stres în mediul educativ. Dintre aceştia, am ilustrat teama de eşec, evaluarea, comunicarea în faţa unui public.

Cuvinte-cheie: comunicarea în faţa unui public; evaluarea; factori de stres; stresul în mediul educativ; teama de eşec

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


REZULTATE ALE CERCETĂRILOR

CONSILIEREA PENTRU CARIERĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR – NEVOI ŞI PRACTICIOana GHEORGHE, Mirela ALEXANDRU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Dezvoltarea societăţii aduce astăzi o transformare continuă a conceptului de carieră, concept ce sparge bariere de gen şi de cultură. Debutul în carieră poate fi anevoios, iar nevoile tinerilor sunt dinamice, de aceea consilierea pentru carieră este un domeniu ce evoluează continuu, adaptându-şi strategiile, metodele şi mijloacele la grupul ţintă. În acest articol, s-a analizat relaţia dintre serviciile de consiliere pentru carieră, disponibile în cadrul universităţii VIA University College, din Danemarca, şi nevoile specifice ale studenţilor. De asemenea, am intenţionat să atragem atenţia asupra importanţei dezvoltării serviciilor pentru carieră, aceste servicii putând sprijini studenţii să îşi dezvolte atât competenţele profesionale, cât şi pe cele transversale, care să le permită să se adapteze mai uşor şi mai repede frecventelor schimbări apărute la nivelul pieţei muncii. Ideea realizării unei platforme on-line prin intermediul căreia să li se ofere studenţilor servicii de consiliere pentru carieră poate fi preluată şi adaptată contextului românesc.

Cuvinte-cheie: carieră; consiliere; nevoi ale studenţilor; piaţa muncii

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


EXPERIENŢA UCRAINEANĂ PENTRU OPTIMIZAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI SECUNDAR: ALFABETIZAREA FINANCIARĂ ÎN CADRUL ORELOR DE MATEMATICĂ | Nataliia VASYLIUK
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Articolul se referă la rolul alfabetizării financiare în creşterea economică a ţării, relevă esenţa acestui concept şi semnificaţia sa, subliniază principalele rezultate ale studiilor, care determină nivelul de alfabetizare financiară a populaţiei din România şi din Ucraina. Totodată, sunt enumerate principalele etape pentru îmbunătăţirea nivelului de educaţie financiară a cetăţenilor din cele două ţări. Este evidenţiată experienţa ucraineană de formare a alfabetizării financiare a elevilor în cadrul lecţiilor de matematică. Autoarea propune recomandări şi exemple de sarcini de lucru pentru creşterea nivelului de alfabetizare financiară a elevilor de liceu, în procesul de învăţare a matematicii.

Cuvinte-cheie: alfabetizare financiară; lecţii de matematică; pregătire matematică; probleme cu conţinut financiar

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


TEATRUL ÎN ŞCOALĂ. O INIŢIATIVĂ EDUCAŢIONALĂ PENTRU VIITOR Sylvia ROTTER, Ciprian NIŢIŞOR
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Scopul acestui articol este de a prezenta experienţele şi beneficiile utilizării teatrului în şcoală dezvoltate prin intermediul proiectului „Iniţiativa Educaţională Naţională – Teatrul în educaţie”, derulat din 2014 în şcolile gimnaziale şi liceele din România de către Asociaţia Teatrul Vienez de Copii. Acesta se adresează deopotrivă copiilor, adolescenţilor şi cadrelor didactice. Proiectul are ca punct de plecare cercetările şi metodologia dezvoltate în cadrul iniţiativei educaţionale „Şcoală pentru viaţă” derulată de Das Wiener Kindertheater la Viena, în 2008. Ideea centrală care a stat la baza definirii metodei de lucru şi a activităţilor de teatru în educaţie se află în explorarea impactului jocului în învăţare. În cele două proiecte prezentate în articol, au fost identificate şi evaluate achiziţiile anumitor abilităţi la copii şi tineri, în urma implicării acestora în ateliere teatrale. Rezultatele obţinute au pus în evidenţă progrese în domeniul cognitiv, emoţional şi al relaţiilor interpersonale.

Cuvinte-cheie: Teatrul Vienez de Copii; Iniţiativa Educaţională; învăţarea prin teatru; teatru pentru copii

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL ŞCOALĂ – FAMILIE Maria-Livia GÂRŢU
Vezi articolul | Rezumate&Cuvinte cheie

Rezumat: Studiul aduce în atenţie problema rolului parental şi a parteneriatului şcoală-familie, şi anume cazul copiilor, având în vedere faptul că educaţia lor ridică din ce în ce mai multe probleme serioase părinţilor. Aceştia sunt în întregime responsabili pentru educarea copiilor lor până la vârsta şcolară. Când copiii încep şcoala, responsabilităţile pentru educaţia lor sunt împărţite între familie şcoală. Parteneriatul şcoală-familie înseamnă comunicare eficientă, sarcini clar definite, acţiuni omogene în beneficiul copilului; părinţii trebuie să fie consideraţi participanţi activi la educaţia şcolară, având în vedere faptul că aceştia îşi cunosc cel mai bine copiii. În ultimii ani, programele parentale cunosc un succes mai mare decât oricând, prin intermediul căruia educatorii îi învaţă pe părinţi cum să-şi înveţe copiii cu privire la aspectele pozitive – rolul parental apreciativ. Părinţilor le sunt oferite mai multe tipuri de sprijin parental: consiliere individuală, coaching, consiliere de grup, cursuri pentru părinţi, grupuri de sprijin. Pentru a forma comportamente pozitive la copii, atât părinţii, cât şi educatorii, au nevoie de patru elemente: dragoste, disponibilitate, direcţie şi măsură.

Cuvinte-cheie: parteneriat şcoală – familie, programe de educaţie parentală, rol parental apreciativ, comportamentul copilului

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .


NUMĂR ÎNTREG